Arhivele lunare: ianuarie 2014

Friends

Standard

Azi Sara e invitata la ziua unui baietel.

Let me rephrase.

Fetita mea de 3 ani a fost invitata de un baietel de fix 3 ani la ziua lui. Adica el a invitat-o pe ea. Nu mama lui pe mine ca ne cunosteam.

Nu e ruda cu noi, eu nu o stiu (ma rog, that well) pe mami lui.

Ei doi se plac (sunt colegi la gradi). Asa ca el a invitat-o pe ea la ziua lui.

Absolut intamplator, daca ma punea cineva sa aleg un copil cu care sa se imprieteneasca fie-mea, fix el era, but that’s not the point. 😀

Ok, deci cred ca mi s-a mai parut asa un salt cand a inceput sa mearga :).

Scriu si sterg de cateva minute. Nu stiu exact cum sa suprind ce mi se pare asa grozav.

Adica ea, singura, a devenit deja o fiinta sociala. Are viata ei fara mine, incepe viata ei fara mine, fara noi (na, evident ca merg cu ea, dar ca idee, mi se pare asa, un inceput de drum cumva :D). Do I make any sense?

Recunosc ca sunt si putin ingrijorata cumva de cat de repede creste dar in acelasi timp extrem de mandra ca se intampla.

E un sentiment tare fain. Probabil asa ceva o sa simt si in prima zi de scoala, cand pleaca la facultate, prima noapte in club? Musai musai sa nu uit sa scriu si cum cred eu acum ca ar trebui sa aiba ea libertate cand o fi adolescenta, ca sa citesc peste 15 ani si sa nu uit. Luni zic.

Deci ziceti-mi, numai mie mi se pare asa un capat de tara? Ai vostri au inceput viata sociala din care voi nu faceti parte deloc sau nu aveti niciun cuvant de spus? 🙂

PS La multi ani V.! Iti doresc ce-i doresc si Sarei, o viata plina de minuni 🙂

IMG_4683-2

Optionale

Standard

Cred ca stiti deja ce parere am despre optionale. Proasta. Foarte proasta. :))

Nu despre ce se face la optionale propriu zis, ci despre ideea de optionale. Nu cred ca ar trebui sa fie optional ci inclus. De ce sa nu invete in timpul programului. Sau mai exact sa aiba posibilitatea sa invete daca vor.

Nu inteleg de ce sunt dupa program. De ce un copilas trebuie sa munceasca atat (e un fel de munca pentru ei gradi si si asa stau 8 ore cat stam noi la scarbici) . Sa stea si peste program sa faca niste lucruri. De ce trebuie sa fie peste program?

Ma rog, inca de cand am dus-o la gradi i-am zis lui M. ca Sara n-o sa stea la optionale pana nu o sa vrea ea. M. a bombanit ca de unde o sa stiu eu unde vrea Sara sa mearga daca n-o duc. Ceea ce e un argument logic. Nu stiu, i-am zis, o sa stiu.

Acuma, partea buna e ca da, am stiut, partea mai putin buna e ca Sarei cred ca ii cam plac optionalele :)). Rea zic pentru ca asta reduce timpul petrecut impreuna acasa, chestie care imi displace profund. Ce cred eu ca are nevoie un copil atat de mic e timpul petrecut cu parintii. Are un talent din asta din nascare sa faca fix pe dos decat ma astept. Si, in cazul ei, cedez extrem de usor (se compenseaza din plin in alte cazuri :P).

Asadar, cand a inceput sa zdrangane o chitara de vreo 10 cm din punga de pufuleti, sa sufle-n muzicuta, corn (tot din pufuleti), in zdranganitoare aia cu clopotei pe margini de nu-mi vine acum cum ii zice, sa bata ritm de toba in masa, sa fredoneze prin casa triliarde de cantece de copii si alea de adulti mononeuronali (v-am zis ca au ritm identic cu alea pentru copii), sa imite exact, dar exact cum face apa de la baie, masina cand trece peste bordura, usa care scartaie aso aso I kinda got the picture: ii cam place treaba asta cu muzica. Ma rog, n-as zice ca e de neasteptat, after all :D.

Asadar, merge la muzica. Miercuri. Am fost incremenita cand am vazut-o pe geam, la a doua lectie, la pian, la profa-n brate, apasand RE, DO, FA si nu mai stiu ce cand i le spunea tanti (am inteles ca preda pian dupa metoda MM; bai, cred ca functioneaza :D). Inmarmurita. Si evident, nu doar a mea, toti. Are doamna aia un sistem cu desene si culori si nu stiu ce, de invata imediat. A primit si acasa pian (ei, unul mic, de jucarie), de ziua ei, asa ca exerseaza zilnic (daca citesc vecinii, ne scuzati, dam o bere).

Dupa muzica au urmat dansuri, ca na, a zis ca vrea. Si adevarul e ca dansurile sunt dragute :D.

Apoi, spaniola si germana. Erika vorbeste germana si Alina spaniola. Ele amandoua stiu ca noi nu tinem sa invete limbi straine. Deci scopul meu in viata nu e sa invete fie-mea engleza sau japoneza la 3 ani. Nu cred ca pierde nimic daca se joaca in namol acum si invata engleza cand o ajunge la scoala. Ti-ai gasit.

De Craciun mi-a cantat O  tannenbaum de 5 miliarde de ori, imi spune Danke shoen si danseaza cantand un cantecel in spaniola din care marturisesc ca nu pricep o boaba, dar execut cu constiinciozitate topaiturile corespunzatoare.

Deci pana aici mi-a fost si cu relaxatul la limbi straine.

Insa capacul capacului a fost geografia. Nu va imaginati cat de varza sunt eu la geografie. Varza. Nu stiu de ce, e in ciuda faptului ca am calatorit pe ici pe colo si tot nu reusesc sa retin care unde vine samd :D. Cred ca imi lipseste osul cu geografia :D. Sara l-a luat si pe al meu sau ceva. A primit de la Mosu’ un puzzle cu Europa. Sotzoo a carait ca e de 6 ani plus si ca ce face ea cu el. A invatat in 2 zile locul fiecarei tari pe harta, care e tara cu ciocolata, tara noastra, unde e Bucurestiul, Bulgaria, Italia (tara cu paste si pizza), tara in care am fost la mare (Grecia), Cipru si nu mai stiu cate. Intrebarea lunilor decembrie si ianuarie este: unde e? I-am luat si un atlas pentru copii. Sa mai zic ca e cartea preferata? (Scooby Doo, aia de la voi e la putere la culcare, nu o detroneaza nimeni :D) Problema era la inceput cand ma intreba asta unde vine asta unde vine si eu ma balbaiam si sa caut unde se potrivesc si stai sa vedem si si si. Dezastru. Mai ramane sa o pasioneze istoria si pot sa ma duc sa ma culc.

Oricum, stau linistita ca o paine castiga. Daca nu merge treaba cu muzica, dansurile, geografia sau istoria, mai are printre pasiuni spalatul cazii, stersul pe jos si curatatul legumelor. Deci un ajutor de bucatar, ceva, ne-om descurca.

Ziceti mai, acum pe bune, mi se pare mie sau plozii astia is mai destepti ca noi?

PS. E miercuri si rezist cu nametii. Sa vedem cum o fi codul asta. Dar ce ma enerveaza la maxim este ca m-am SATURAT de apreschiuri. Imi vine sa le arunc pe geam si doar cu ele pot sa ajung prin nameti la scarbici.

PPS. Am vazut si The Wolf of Wall Street. Film de baietei cu un umor genial pe alocuri. Tot neimpresionata de DiCaprio.

IMG_1263

It’s begining to look a lot like Christmas

Standard

Wait. In January?

:))

Cam asa. Sa fiu foarte sincera, desi anul asta chiar ma incomodeaza rau zapada asta, depind de mersul cu masina pentru a ajunge cu Sara la gradi si la scarbici, nu ma deranjeaza chiar atat de mult (sau mai bine zis inca am puterea sa spun asta cu doar o deszapezire la activ si nicio impotmolire cu masina). In plus. Sara a tinut-o doar in Oaaaaaaaaaa Oaaaaaaaaaaa Oaaaaaaaaaa sambata dimineata cand a vazut zapada, sare ca un greiere prin nameti, se da pe sanie, am facut om de zapada, rade de zici ca-i la 30j de grade in Hawaii, deci da, compenseaza.

Dar in rest?

Pai in rest am senzatia ca traiesc intr-un film cu sfarsitul lumii. Stiti ca ador filmele cu sfarsitul lumii, nu? Fie-mea e in era ADOR si vad ca ma molipsesc de la ea (ADOR zapada, ADOR sania, ADOR mancarea asta aso).

Da. Revin. Sfarsitul lumii. In primul rand ca e liniste. Ciudat de liniste. Pe bune, nu vi se parea ceva dubios? Aia era. E liniste. Pentru ca nu mai masini pe bulevard. De aia. Trec cateva taxiuri si alea merg atat de incet ca nici nu le observi. Plus ca sunetul e amortizat de stratul inca sanatos de zapada, in ciuda faptului ca da, au intrat plugurile (pe bulevard, in spate unde sunt eu parcata nici vorba).

Oamenii sunt mai buni, mai calzi, mai deschisi. Ne salutam vecinii, ne ajutam reciproc sa deszapezim repetitiv, fara niciun spor, o data la cateva ore. Bucurestiul pare pustiu si totusi cumva mult mai umanizat. Poate pentru ca nu mai vad doar zombi teleghidati de aifonul din mana.

Ieri m-am dus pana la Mega pur si simplu pe mijlocul bulevardului. Doar asa. Ca puteam. Parca ma miscam, in reluare, intr-o poveste de Cortazar. Ma asteptam ca vecinul de la 3 sa se combine cu vecina de la 1, sa aiba un copil care sa mearga la facultate pana se termina ninsoarea. Sau se dezintegreze soseaua de sub picioare, incet, de la Muncii spre Unirea. Ceva. Strange feeling. In a good way 🙂

Copiii aia pe care ii caut toata iarna in parcuri si nu sunt (ca sunt in mall) au iesit la bataie cu bulgari in spatele blocului, au incercat sa faca oameni de zapada (n-a mers, am incercat si noi dar nu „tine” zapada, e prea pufoasa inca). Parca ma simt asa, un pic, ca la tara, in sensul bun al cuvantului. Adica in ala de comunitate.

Nu ma vedeam spunand-o, dar nu-i chiar asa de rau cand ninge in Bucuresti (sau cel putin asta zic acum, duminica seara, cand inca n-a fost nevoie sa ma lupt cu nametii ca sa ajung din punctul A in punctul B, ma astept ca pana miercuri sa-mi treaca complet si sa ma aliniez bucurestenilor injuratori si neimpresionati cand ninge; dar totusi, nu-i pacat sa nu te bucuri de zapada doar pentru ca esti fericit posesor de masina?) 😛

PS. Am vazut Her ieri. Se asorteaza perfect cu toate cele de mai sus. De mult nu mai vazusem un film bun. 🙂

IMG_7820 IMG_7832 IMG_7833    IMG_7856

De weekend

Standard

Ce faceti cu plozii in weekend?

Eu ca regula generala ies cu Sara in parc. Mi se pare ca gradinitele ii scot prea putin timp pe afara (cam o ora am vazut peste tot). Fie-mea cand statea acasa statea minim 2 ore. Asadar, in weekend recuperam. Mergem in parc, ratuste, masinute, nisip, liane, chestii, stiti voi. Acum inca e iarna, deci mai mult de 2 ore ii cam ingheata nasul, dar vara practic ne mutam afara :).

Insa sunt zile din astea, in care pe langa ca e iarna si frig si urat, mai trage si o ploaie din aia inghetata de nu-ti vine sa stai, oricat ti-ar placea baltile.

In zilele astea caut locuri de iesit cu plodul. Activitati, spectacole, evenimente. Am mai fost cu ea, de obicei in prima parte a diminetii si in a doua ne luam portia de aer curat :). Asadar, noi pana acum am identificat:

Teatrul de Papusi Tandarica. Noi am fost prima oara in decembrie. Bai, sincer, a fost un moment super emotionant, cand a inceput spectacolul pe scena Sara aproape ca nu mai respira, iar eu bineinteles ca eram cu ochii-n lacrimi ca doar ma stiti ce moaca sunt la fazele astea (da, pot sa urlu la 5 barbati mai mari de 3 ori decat mine, pot sa vorbesc in public fara sa imi tremure nici macar o fractiune de secunda vocea-da, aplic regula aia cu imaginatul auditoriului in lenjerie intima, works like a charm, dar cand e vorba de fie-mea am cacat steagul in secunda doi, scuzati expresia :D).

Teatrul Ion Creanga la care astept in weekend un spectacol dragut ca saptamana asta sunt niste ciudatenii (capra cu 3 iezi readaptata, iezii merg in premergator aso-wtf?!? si ceva cu un ou care simbolizeaza nu stiu ce mama naiba, ma scuzati, la 3 ani ?; cum n-am inteles veci si nu mi-a placut deloc readaptarea moderna a pieselor clasice de oameni mari asa nu-mi place nici la copii readaptarea povestilor)

Opera pentru Copii unde mi-ar placea sa o duc pe Sara (este absolut disperata dupa muzica :D) dar astept o zi cu ploaie. E foarte departe de noi si ne-ar manca toata dimineata, fara sa mai putem merge in parc.

Muzeul Antipa (am inteles ca l-au facut foarte misto, eu n-am ajuns, doar sotzoo)

-la cinema. Oricare :). Mancati floricele si  stati cu multi copii veseli si galagiosi in sala. Noi am fost acum 2 saptamani, sincer a fost taaare dragut, atat ca Sara are o data limita (o ora). Nu zice nimic saraca, dar o vezi ca incepe sa se uite pe pereti.

-Vizite la/de la prieteni. Si asta imi place pentru ea, mai ales cand e vorba de un copil care ii e ei drag.

-Ateliere de diverse neamuri. Le gasesc pe http://www.melc-codobelc.ro/ sau pe http://evenimente-copii.blogspot.ro/. Sarei ii plac, unele mai au si un targ agatat in coada si e numai bine :).

Mi-ar mai placea asa:

1. Sa ies cu prietenii si copiii lor (sau cu prietenii fara copii) la un restaurant very child friendly, cu ceva loc de joaca in interior. Da’ restaurant sa fie. Nu stiu sa existe. Daca stiti, ziceti-mi si mie va rog. Noi n-avem bona, n-avem bunici aici, singuri cuc, asa ca Sara merge cu noi. E ok, ii plac restaurantele fooooarte mult. 🙂

2. Sa o duc la un concert de muzica clasica. De fapt si la un concert normal este musai sa nu uit sa o duc, dar mi-ar placea sa o duc la unul de muzica clasica. Nu ca am asculta noi in mod deosebit, dimpotriva, v-am prezentat ce muzica ascultam in masina :)). Dar intr-o seara era un nene/baiat din ala ce canta la vioara pe scara blocului. Am filmat-o. Deci pur si simplu traia momentul ala, nu pot sa exprim in cuvinte cum asculta muzica aia (era la un etaj superior si nu stia exact ce se aude). Deci mi-ar placea sa o duc undeva sa poata sa asculte un pian, o chitara, o vioara si sa fie admisi copiii. Ok, ea e foarte cuminte la spectacole, a stat cumintitca si in liniste la toate la care am fost, dar pot sa stiu ce i-ar casuna daca as duce-o la unul din asta de oameni mari? Iar, daca ati auzit ca exista asa ceva si nu stiu eu, ziceti-mi si mie va rog :).

Astea le stim noi. Mai siti voi ceva, alte idei pretty please? 🙂

IMG_5530

Daddy talk

Standard

Sara: Pentiu cie ie cana ata?

Sotzoo: Pentru apa tati, ai baut apa cu ea. Uite, vezi, e transparenta, poti sa vezi prin ea.

Sara: Tanpaienta?

Sotzoo: Da, obiectele prin care putem vedea sunt transparente. Cum sunt paharele, fereastra.

Sara: Ci pahaiele, ci fieiasta…Ci dulap!

Sotzoo: Nu tati, dulapul nu e transparent, tu vezi prin dulap?

Sara (se duce si deschide usa dulapului). Da!

😀 😀 😀

***

Sara si sotzoo in dormitor, Sara se joaca, sotzoo o pazeste cu o bere langa.

Sotzoo: Tati, dar ce de apa bei, ce-ai mancat asta seara, ai mancat ceva sarat?

Sara: A manchiat bicuiti.

Sotzoo: Ai mancat biscuiti dupa masa, tati, dar la masa sigur ai avut ceva sarat de bei atata apa, ce-ai mancat la masa?

Sara: Doi bicuiti.

Sotzoo: Hai mai tati, ca nu te cred, in fiecare seara mami iti pregateste ceva bun de mancare.

Sara: Niu, doal bicuiti. Doi. Mai vleau tlei.

Fix o farufurie plina varf de carne si legume mancase :)). Ai vostri au inceput cu minciunelele?

IMG_1378

Targuri

Standard

Am constatat ca imi place sa merg la targuri, n-as putea explica exact ce imi place, dar pe bune ca ma simt bine.

O fi simpla idee ca plec de acasa si fac ceva doar pentru mine :D. Dar totusi, nu, nu cred, ca si alea de bebelusi imi plac. De fapt, cred ca imi place sa fac cumparaturi dar fara sa imi placa mall-urile. Apropos, daca auziti de ceva targ dragut ziceti-mi si mie, I shall do the same.

Ma rog, cert e ca pentru ca am umblat brambura (de fapt sambata am stat acasa si am hranit 4 adulti dragi noua cu mancarea Sarei: ciorba de perisoare, somon cu Condipici si legume-si le-a placut! :)) ) si n-am scris nimic asa ca va pun cateva poze de la Vintage fair de duminica. Lume draguta, machiaj fain (nus daca am voie sa va arat cum aratau fetele dupa, dar zau ca aratau bine). Si lumina e super ok acum. Uite asa mi-am dat seama ca visez la o sedinta foto cu fie-mea ca am cred 5 poze pe an. Daca stiti pe cineva care face poze absolut fabuloase si vrea sa ne faca si nou also let me know :))

Voi ce-ati facut in weekend?

IMG_7380 IMG_7396 IMG_7408 IMG_7410 IMG_7411 IMG_7417 IMG_7421

Luni

Standard

Va povestesc ziua de luni (desi e vineri), o zi absolut banala, fara crize la scarbici, cu copil sanatos si relativ binedispus, o zi perfect normala de luni.

07:05 Suna tel.

07:05-07:40 Baie, incercat dobandit aparenta umanoida (indreptat par, machiat, imbracat, facut codite Sara).

07:40-08:00 Run Forrest Run, e cea mai aglomerata zi de anul asta si mai sa nu ajung la timp.

08:00-08:30 pana vin colegii. Liniste. Pot sa lucrez. Fac repede un document.

08:00-18:00 Haos haos haos, apuca-te de o treaba, las-o ca suna telefonul, du-te dincolo, hai intoarce-te, apuca-te din nou, stai ca a venit mailul ala, suna-l pe ala de la compartimentul X ca nu intelege ca trebuie sa dea drumul de aia, inca 30j de telefoane, return la prima sarcina, stai ca a mai aparut o solicitare urgenta, repede sa o termin pe asta, stop sedinta cu sefa, back de la sedinta, hai cu prima, sau a doua, la care ramasesem? stai ca mailul asta e mai urgent. Cum? E 1 deja? De aia imi chioraiau matele. Hai sa mananc ceva in timp ce citesc cam 10% din ce aveam de citit azi. Hai ca-i gata si urgenta, mai am putin si termin documentul ala pe care am apucat sa-l fac de dimineata, stai stai ca mailul ala e musai sa-l dau acum si sa sun colo sa faca aia ca are termen maine. La loc comanda. Inca o sedinta. 3 ore sedinta. Urasc sedintele. Le urasc. Creierii prastie la final, chiar daca nu e o sedinta scarboasa. Azi chiar nu e o sedinta scarboasa, sunt altele mult mai groaznice. Back @ work. Un ochi pe TDL. Fix vreo 30% am apucat sa fac, ma grabesc sa mai fac ce e, fuga fuga ca la 6 se inchide gradi, jang jang pana la semafor, hai ca merge si pe galben sa nu ma astepte Sara, parcat, interfon.  E inca bine ca nu am nicio programare. Stiti de cate programari are nevoie o femeie pe luna? Multe. Destul de multe. Daca mai ai de mers si la medic e teribil. La mine luna asta parca s-au adunat toate plombele cazute, toate restantele la doctori, tot nemersul la tuns de juma de an samd. Sa nu uit de Casco, rata, comanda dubla din greseala la Elefant, rata cealalta, articolul de dincolo.

Ajung la gradi. Sunt toti cu Alina. Ma uit pe geam, ma vede, fuge la mine (nu inainte de a pune scaunelul la locul lui-fixista ca ma-sa), ne pupacim. Se incalta singura, ii spun sa imi zica daca are nevoie de ajutor : Tie og fiumos agiuta-ma. Sunt impresionata ca retine chestiile astea de politete, o ajut sa se incalte o imbrac, vaj vaj pana acasa, la semafoare mai raspund la 2 mailuri, negociez mersul la magazin dupa biscuiti (mergem doar daca vedem ca nu mai aveam acasa).

Acasa. Suna fixul. In timp ce vorbesc la telefon Sara intreaba: Undie e mociul? (elastic de prins par=mot=don;t ask). Si intrebarea se repeta, intensitatea crescand progresiv. Ma opresc din conversatie: un mot e la tine in mana, 2 in cap, restul in cutia lor. Raspuns satisfactor. Liniste. Inchid.

Masa. Sa manance copilul. Ce vrea? Morcovi cu mazare. Morovi cu mazare, check, peste, check, pun copilul la masa, ma duc fuga sa prind un dus, pe fwrd, bineinteles. Aud printre picaturi vociferari. Ma grabesc, ies aproape imbracata. Nu mai vrea peste, nu e buuun, vrea patrat rotund. Patrat rotund mama? DAAAAAAA!!! Din ALA!!!!! Mother fucker ce mama naiba o fi ala patrat rotund. Sap prin frigider cu viteza luminii prezentand diverse chestii ce-mi cad sub ochi: conserva de peste, branza, cascaval, brocoli, unt aso aso. NU ALAAAA!!!! ALAAA!!!!!. Nici ala nici ala, intensitatea si sonorul cresc! Ala! Prosciuto era ala. Da maaa, e ambalat intr-un patrat cu colturile rotunde, avea dreptate, copil multumit, mananc eu pestele de nu i-a mai placut. Foarte bun de altfel :D.

O intreb pe Sara ce vrea sa faca. Sa deseneze. Perfect. Instalez copilul langa mine pe canapea, cu cartea de colorat si culorile. Stau langa ea cu calculatorul, am ceva de facut. Cie coloiez cu oz? Citesc 2 fraze. Cie coloiez cu gaiben? Suna telefonul. Mama. Sunt in Lidl, zice, sunt niste pantaloni la oferta. Cie coloiez cu veide? Maaamaaa ce coloiez cu veeeeeiiiideeee!!!! Sunt 92, sunt buni? 93/94 are Sara acum, deci daca vrei sa ii iei 98. Cie coloiez cu miooov? A, da mi-ai mai zis, zice, dar uite ca uit, nu-i nimic ii zic, multumim, inchide, inchid. Inca o fraza. Maaamii, ce coloiez cu pocotaiu? Suna iar. Mama. Ce culoare sa ii iau? Mov, verde sau grena? Nu, nu poti sa zici „ce vrei tu”. Mov. Ia mov. Mov? Da, mov. Maaamiii, ce coloiez cu mioooov?

Inapoi la citit. O propozitie juma. Cu indulgenta. Sotzoo. E la Mega, ia ceva? Cie coloiez cu oz? SCAN SCAN SCAN cap ce mai e nevoie: paine, lapte, oare ce mai era, ce mai era, ceva important. Nu-mi aduc aminte. Cie coloiez cu gaiben? Asta e, inchid. Peste 5 minute de Ce coloiez cu pocotaiu?: sirop! nu mai are sirop. Sun. Mai esti? Nu, am iesit. Ce colooooiiieeeez cu pocotaaaaiiiu?

Mai vorbesc si eu cu sotzoo 2 vorbe in timp ce Sara decide ca e timpul sa studiem a mia oara albumele foto ale familiei si raspund printre picaturi la intrebari cu aceiasi ritmicitate ca mai sus: cine e aici? dar aici? dar aici?

9 fara ceva. WTF. Cand s-a facut 9. Ora de lapte, baie, nani. Noroc ca bea laptele cu sotzoo si apuc sa scriu articolul asta. Cine vrei sa-ti citeasca asta seara? Mami sau tati? Rolling dice. Tati. Yeeeeeessssssss (oricum, la final, dupa ce ii citeste el doua povesti si mai rasfoieste ea inca 5 carti, tot eu sunt la rand pentru un pic de rasfat inainte de somn :D)! Ma duc in sufragerie, ma tolanesc cu laptopul in brate. Arunc un ochi la tel., apel preluat pe la 8 si. Sun inapoi. Erau aia de la Elefant cu comanda dubla. Minunat, i-am ratat, o sa ma mai sune peste 30j de ani. Si aud. Undie miergiem? Sotzoo: nu mergem tati nicaieri, e noapte. Undiiieeee mieeergiiieeeem? Nu inteleg tati, e noapte, intuneric, unde sa mergem. UUUUUNDIIIIIEEEEE MIIEEEEERGIIIEEEEM si bocete. Maine, bomban. Unde merge maine vrea sa stie bomban. Daca merge la gradi sau e weekend si mergem in parc bomban. Ma duc, o iau in brate (invariabil cand plange Viau la maaaaaamiiiii). O consolez, ne linistim, adormim (ea de tot, eu aproape).

Ceas. 11. Pun vasele spalate la locul lor, strang rufele de pe uscator, ma duc in pat, mai citesc si eu un pic din cartea aia misto. Nu pot sa ma culc niciodata inainte de 12-1, daca ma culc inainte de 12 nu mai apuc sa fac nimic, sa citesc, sa scriu pe blog, zippo, nada, niente. E ok, am timp sa ma odihnesc, nu ma injurati, nu mi-as permite sa ma plang ca stiu cum e sa nu dormi 🙂

Repeat or 5, pauza 2 zile, hai de la capat. Si zau ca nu era mai liniste cand stateam acasa, ritmul era tot cam asta, dar cu alte chestii parca mai obositoare psihic. Si asta in conditiile in care sotzoo ma ajuta mult, gatesc doar pentru Sara si nu fac curat.

Deci. Doar pentru ca nu ma plang nu inseamna ca mie nu mi-e greu sau ca am inca 10 maini sau superputeri, o bagheta magica cu care treaba la scarbici se rezolva instant.

Nu, n-am patit nimic, nu m-a suparat nimeni in nicio parte, e chiar o perioada energica sa zic asa, dar daca mai aud pe cineva ca se vaita (mai ales fara motiv) o sa fac bube! Am zis! Altii sunt mai necajiti ca noi. Toti avem deadline-uri, stres, presiune, griji, copii maraiti samd. Suntem sanatosi, muncim, avem copii veseli, sa nu mai aud ca au nu doarme, au cat am de munca de n-am timp sa stau pe Facebook samd. Daca toata lumea s-ar gandi mai mult la ce are si nu la ce nu are cred ca am fi o tara populata cu oameni care zambesc mai mult, ca sa nu zic direct mai fericiti ;).

Do tell me, how are you doing these days? Feeling ZENish? 😀

IMG_1545