Somnul

Standard

Evit sa vorbesc despre subiectul asta. Pentru ca nu ma prea pricep. N-am nicio reteta magica, nu stiu cum se face, eu n-am reusit sa o „invat” pe Sara sa doarma. Probabil am avut o premonitie cu titlul blogului, ca asa titulatura de somnoroasa este extreeem de departe de mine :)). Articolul asta e pentru mamicile de copii care nu dorm. Cele care aveti copii ce adorm singuri, treceti mai departe, nu o sa intelegeti niciodata ce povestesc. E ca si cum as incerca eu sa inteleg un copil ce nu mananca. N-am cum. A mea a mancat de cand s-a nascut cat pentru trei. Atat ca eu am bunul simt sa nu-mi imaginez ca am facut eu ceva bine si voi ceva rau de am un plod papacios. N-am avut parte intotdeauna de acelasi tramatent din partea mamelor de copii ce dorm. Intotdeauna am fost interogata, sub suspiciunea ca nu fac/n-am incercat/nu stiu exact cum sa procedez. Am citit, am studiat, am facut, am incercat. Asta e, am un copil caruia somnul i se pare o pierdere de vreme. Trebuia sa ma gandesc, cum ar fi putut sa fie altfel? 🙂

Noaptea mai era cum mai era. Ca macar nu urla la adormit. Dar tot trebuia sa stau langa ea sa adoarma. N-a dormit cu noi, am mai povestit asta, la 3 luni am dus-o la ea in camera si a fost o imbunatatire substantiala,  dormea mai mult si mai linistit ca inainte. Dar tot se trezea de cateva ori pe noapte. Practic eu am dormit prima oara toata noaptea cand avea 1 an si 9 luni :D. Sa fiu foarte sincera, cred ca de la 1 an asa redusese la 1 trezire pe noapte dimineata, pe la 5/6/7. Nu era mare lucru fata de ce fusese pana atunci, dar tot era o fragmentare de somn si eram mai tot timpul obosita. Comparativ, acum dorm mult mai putin ca atunci, dar faptul ca dorm neintrerupt conteaza enorm, sunt infinit mai odihnita :).  Seara stateam cam o ora cu ea sa adoarma. Am mai povestit aici, cand reuseam sa plec, incet, incet, atenta sa nu-mi trosneasca nicio glezna, hop se trezea si urla ca vreau sa plec. Dupa ce adormea nici vorba sa stau cu ea, in rarele nopti cand am fost nevoite sa dormim impreuna se foia, se trezea de 1000 de ori aso.

Ziua era infinit mai greu ca adormea aproape doar plangand cand era in casa. In brate, plimbata la mine sau la sotzoo, desigur. Dar mataia. Asta in casa zic. Afara sau in masina adormea instant, dar nu puteam sta in fiecare zi afara sau in masina, desi nu au fost putinele datile in care efectiv nu functiona nimic altceva si o luam la plimbare cu masina de nebuna prin Bucuresti, opream sub umbra unui pom si citeam acolo cat dormea ea. Inca se intampla 🙂 Da, si la 3 ani. Are zile (rare, e drept) cand nu adoarme la gradi si atipeste pe drum spre casa, in masina. Si da, stau sa d0arma cat vrea, altfel e irascibila t0ata seara. In casa insa era un chin. Ieseam cu creierii vraiste cand reuseam sa o adorm intr-un final, simtem efectiv cum imbatranesc, la propriu, dupa fiecare repriza de genul asta, in fiecare zi. Nu voia sa adoarma. Nu era timp potrivit. Daca incercam sa o adorm un pic mai devreme de cand ii era somn plangea ca inca ar fi vrut sa se joace si de ce o iau. Daca o lasam sa i se faca somn era nervoasa si plangea de draci. Nicicum nu era bine, orice incercare de a o adormi o nemultumea. Au existat si perioade de acalmie, stiu ca pe la 1 an a avut o perioada scurta in care rontaia ceva, se uita pe niste carti si adormea. Dar n-a durat mult. :))

Nu reusesc, asa cum nu reusesc nici sa explic cat de mult o iubesc, cat de greu mi-a fost. Greu, greu, greu. Lipsa de somn echivaleaza la adult sau la copil cu irascibilitate si zau ca am fost o lunga perioada de timp si irascibila si nedormita :)). Greu. S-a inteles ca a fost greu? :)) Greu.

De asta am pretuit atat de mult somnul. I-as fi inghitit capul dintr-o imbucatura oricui facea zgomot cand dormea Sara. Sa o trezesc? Eu? Vreodata? La cat munceam sa o adorm? Ar fi fost ca si cum as fi dat trufe la porci. Un sacrilegiu.

Asta a fost introducerea.

Le scriu de fapt mamicilor care nu dorm. Si care sunt disperate ca nu dorm, ca sunt obosite si nu mai pot. Stiu cum e. Am fost acolo. Dar. Ca e greu as fuck si ca nu mai poti nu e scuza pentru CIO sau Ferber sau nu stiu ce medicament care are ca efect secundar somnolenta plodului. Toate metodele de mai sus sunt la fel de gresite ca ultima oara cand am vorbit despre ele. Si da. Esti o mama rea daca practici CIO. Daca esti dispusa sa traiesti o viata impacata ca esti o mama naspa, go ahead, knock yourself out.

Ideea e ca poti. Puteti. Chiar puteti. Mamicile au rezerve nebanuite de putere cand vine vorba de plod :D. Nici eu nu stiu cum am putut. Dar am putut. Si acum simt in stomac orice planset al Sarei (ma refer cand plange ca plange, nu cand se da cu fundul de pamant la 2 ani :P). Nu pot, fizic, sa fac fata la plansul ei. Am o vaga senzatie ca asa o sa fie toata viata. Deci. Nu exista am incercat tot, nu mai pot, bag un CIO. Nu exista. Poti. Rezisti, o sa treaca, vin si vremuri bune (acum citeste o poveste cu unul din noi, apoi singura, apoi, uneori, nu in fiecare seama, ma mai striga sa ne dragalim si sa adoarma la mine in brate. acum insa e un rasfat. 🙂 ). Nici nu stiu daca exista consecinte la CIO. Sigur, am citit ca poate afecta dezvoltarea samd, dar nu asta m-a convins sau impins sa nu fac asa ceva. Pe mine nu m-a lasat inima. N-am putut. E fix același motiv pentru care nu pot sa dau spaga la politisti ca sa nu-mi ia carnetul pentru un km in plus sau nu pot sa ung asistentele in spital. Nu sunt echipata pentru asta. N-as mai fi trait eu cu mine sa stiu ca am lasat-o sa planga singura. Sigur ca a urlat, ohoho, cred ca muuult mai mult decat daca as fi lasat-o singura (desi daca cumva nu pot ajunge la ea a mea plange mai rau, nu mai incet, dar stiu ca CIO chiar functioneaza, asta nu contest). Dar important e ca nu a fost singura. Si pana la urma eu am facut tot ce am putut face, chiar daca, din pacate, in cazul asta n-a fost eficient sau suficient. :).

Si nu inteleg ce e asa inacceptabil sa doarma prost un plod. Zici ca mananca rahat asa se chinuie sa ii dezvete, sa ii antreneze, sa ii domesticeasca. Nu e o boala, nu e o tragedie, e doar greu, mai greu decat altora, na. Asta e, ai avut ghinion, ai nimerit un exemplar care nu doarme bine, tragi aer in piept si mergi mai departe.

Deci. Induri. Suporti. poti. Si uitati-va la blogul asta, n-am zis niciodata de nimeni ca e o mama rea pentru nimic. Daca practici CIO in ochii mei esti o mama rea. Mi se pare cel  mai naspa lucru care il poate face o mama. Sa n-o intereseze cand sufera copilul ei. Nu? E ceva mai rau sau vi se pare acceptabil CIO? 🙂

ps. pentru toate gravidutele ce urmaresc blogul, stati linistite ca la voi n-o sa fie cazul 🙂

IMG_2073

Reclame

16 răspunsuri »

      • Pai ce sa zic, decat ca are 17 luni si nu mananca deloc. Refuza cu vehementa mancarea, cu exceptia a 2-3 zile pe luna cand da semne ca incepe sa prinda gustul mancarii, apoi o luam de la capat.
        Iar cu somnul…cam de prin ianuarie anul asta, se trezeste noaptea in jur de 1-2 si sta treaz cam 2-3 ore. Apoi la 6-6.30 e treaz si gata de actiune. Asta in jur de 3-4 zile pe saptamana (in trecut se trezea zilnic). :/

        Apreciază

      • Ah, deci tu suferi cu ambele sa zic asa :)). Acuma, stii ca eu sunt very pro alaptat dupa 1 an, dar in cazul tuturor mamicilor pe care le stiu ce au alaptat dupa 1 an invariabil e problema asta cu masa (la mine manca pe zi doar mancare, nu mai bea lapte). Iar cu somnul, poate e Anca Pink in zona, stiu sigur ca si ea zicea asa la Alexander ca se juca cu el noaptea, dar a trecut. Sper sa se termine si la voi repede 😦

        Apreciază

  1. Super articolul, si sa stii ca subscriu. Si eu sunt o persoana „rea de somn” cum spune sotul meu, dar cu toate astea, pt poldul meu am stat si inca sunt dispusa sa stau nopti si zile nedormita. Este adevarat ca atunci cand era mic nu a avut asa mari probleme cu somnul, fiind intr-un fel obisnuit cu anumite ore de nani si atunci se taia filmul, la propriu. IN schimb, acum mare (de 3 ani) a invatat c a ne putem iubir si rasfata, motiv pt care adormim pe burtica mamei, ca este cald si bine. Si sa nu iti imaginezi ca este usor, orice miscare se simte si puiul beleste ochii cat cepele si cere inapoi pe canapea sa facem nani. Si uite asa somnul de seara dureze cateva ore pana cand, intr-un final, in varful degetelor, indraznesc sa ma duc si eu la culcare. Dar, una peste alta, INTELEG foarte bine ce spui.

    Apreciază

    • O merge pe principiul ca media e egala, deci la un moment dat trebuie sa faca figuri cu somnul :)) Oare asta o insemna ca o sa intre si a mea la un moment dat in greva foamei? Ups.

      Apreciază

  2. Iar am senzatia ca articolul asta e scris pt mine 🙂
    Nici Lara nu vrea sa adoarma, sub nici o forma singura. Trebuie sa o culc eu, numai eu, in brate.
    In 90% din cazuri dureaza o vesnicie si acum pentru ca are 12 kg e crunt. Nu mai vorbesc de starea psihica in care ies de la ea din camera !
    CIO ??? NICIODATA. Nu suport sa o aud ca plange. Nu iti spun cat m a marcat perioada de colici, pana la 3 luni, cand nu stiam ce sa ii mai fac sa nu o aud ca plange, sa nu o aud ca o doare, etc.
    Sa lasi un omulet sa planga pana adoarme este inuman. Nu e o metoda de educatie ci o tortura. Daca plange e clar ca nu ii e bine. E modul lui de a comunica ca nu ii e bine, nu e razgaiala !!! Am citit destul incat sa stiu ca e o metoda care chiar le dauneaza. Si am citit ca sa pot sa ma razboiesc cu argumente cu cei care imi recomandau aceasta metoda.
    Da, e greu sa cresti un copil, e foarte greu dar daca tot l ai facut nu iti bate joc. Rezista, sacrifica-te cat e nevoie si o sa fie mai bine si mai bine si mai bine.
    Curaj viitoarelor mamici, o sa fie bine 😊

    Apreciază

    • Pai ce sa spun, Alexander se trezea si statea treaz cate 3-4 ore pe noapte. Dar asta a fost pe la 15-16 luni, in perioada de iesit de zori la dinti. Nici cu mancatul nu a fost foarte grozav (si nici acum nu e), manaca binisor, dar in niciun caz pt 3. Noua ne-a fost greu in perioada de trezit nopaptea (cam 2-3 luni a durat), fiindca eu am incercat sa fac totul ca la carte, adica plange, ma duc la el, il mangai pana adoarme, apoi plec. Problema era ca dormea 20-30 min, apoi iar se trezea…. si uite asa. La un moment dat a inceput sa fie marait si enervant si ii distrageam atentia de la durere cu putin jucat, dar cand s-a ajuns pe la 3-4 ore pe noapte am cedat. Am facut compromisul si l-am luat cu noi in pat cand se trezea. Si de atunci nu mai avem problema asta….doar ca s-a ivit, inevitabil, alta….acum se trezeste special sa vina la noi in pat. Se culca la el, doarme vreo 2 ore si apoi vine la noi (la inceput dormea aproape toata noaptea si apoi ne vizita, dar apoi s-a prins cum stau lucrurile si se trezeste mai repede, ca sa doarma mai mult cu noi). In fine, am renuntat la ideile de „mama perfecta” si „ca la carte”, ca oricum nu m-au ajutat cu nimic, ci dimpotriva. In schimb si eu sunt atenta sa ii ofer toata dragoastea si timpul meu, nu il las sa planga (decat daca e obraznic si face chestii intentionat, dar si atunci cu limita, adica tot eu ma duc si ii ofer sa il ajut sa repare ce a facut). Nici eu nu sunt de acord cu CIO, dar sincer, in Elvetia si Franta e metoda practicata intens, iar eu sunt ciudata care lasa copilul sa faca ce vrea.
      Asa si inca ceva, cu toate problemele cu dormitul, dinti, virusi, cresa de la 7 luni, am inca putere suficienta sa incep din nou, adica Alexander o sa aiba un fratior curand. Vom vedea atunci cum va fi. Eu merg pe ideea ca daca tot sunt in epoca bebelit, nedormit, scutece, atunci tb sa bat fierul cat e cald. In 3 ani sigur o sa dorm mai bine…..pana ajung odraslele la adolescenta si o sa ma duc sa ii iau cu masina fiindca au baut prea mult:))
      Dar, Oana, cum ziceai? Nu facem copiii sa ne aduca un pahar cu apa la batranete, ci ca sa ne faca fericiti…si cu asta sper ca am zis cam tot:)
      Mult curaj in continuare!

      Apreciază

  3. Aoleu…La noi,daca se trezeste marmota de 2-3 ori pe noapte e f bine. Doarme de la 3 luni in patutul ei si de la 1 an in camera ei si poimaine face 2 ani…se trezeste noaptea sa manance sau sa vina mami la ea. Cand i au dat dintii, teroare. S a trezit de nşpe milioane de ori. Si inca nu i au iesit toti…chiar acum suntem in plina perioada de iesit un canin…mama lui de canin!
    Ziua se culca singura dar seara e cu cantec mereu…Scuzati incoerenta dar azi noapte a facut febra si a stat numai la mine in brate iar eu a trebuit sa fac ture prin casa…atata imi trebuia sa stau pe scaun, ma stia tot cartierul…Taica-sau nici nu intra in discutie cand o doare ceva numai mami exista in momente de genul asta..Mi s-a spus ca ar trebui sa fiu mai severa cu ea, ca ar trebui sa o las sa planga noaptea ca se culca ea, daar asta nu se va intampla vreodata. Cum adica, eu sa inchid ochii si sa dorm iar ea sa urle la ea in camera?
    Ma gandesc ca pana s-o marita oi reusi eu sa dorm o noapte intreaga 🙂

    Apreciază

    • ah caninii, am urat caninii, cei mai rau mi s-au parut. Da, si la noi in caz de bube tot mami e baza, acum verbalizeaza, pe un ton din asta tragic: Veaaaaaau laaaaa maaaaaaaaamiiiiiiiiiii! Ce sa zic, muuulta putere sa ajungi la nopti dormite, sigur sigur exista si urmeaza! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s