Guest Post: LARA are un an !

Standard

O stiti deja pe Lara si pe mamica ei ca au aparut de fix 3 ori pe aici :)) Ma rog, Lara era undercover la prima sedinta foto, da na. Azi Lara face 1 an maaaai 🙂 asa ca Maggie a vrut sa povesteasca despre cum a fost anul lor (ceea ce m-a incantat teribil ca am luat si eu pauza o zi-btw, daca simtiti nevoia sa spuneti ceva plod related ofer spatiu pe blog :)). So. La multi ani, Lara! Sa cresti mare si sanatoasa (frumoasa e deja, stiu copii dulci si copii haiosi dar Lara e pur si simplu o frumusete in cel mai propriu sens al cuvantului).

Fetita mea implineste azi un an. Ce aventura 🙂

M-am imbarcat pe corabia asta acum un an si 9 luni, dupa multe incercari nereusite de a face un copil.

Nu sunt genul „mama model” …haha, probabil ma situez la capatul celalalt al clasamentului.

Dupa o sarcina grea care mi-a displacut din motive obiective, abia asteptam sa imi vad copilul. Voiam sa vad ce am fost eu (si sotu’) in stare sa facem 🙂

Citisem in multe povestioare cum primesti copilul la san dupa ce l-ai nascut si te loveste asa in moalele capului o dragoste nemarginita si brusc se intampla minunea: ESTI MAMA !! Plutesti de fericire si nimic nu conteaza inafara de beatitudinea care te-a invadat.

Eu, probabil fiind un model defect din fabricatie, m-am simtit lovita de un tsunami, milioane de intrebari, griji: daca nu fac fata ? ce stiu eu sa fac cu botzul asta de carne roz si perfect cu ochisori intrebatori si foarte urlator ? daca nu ma descurc ce naiba fac, nu exista cale de intoarcere ! cum stiu eu sa educ un copil ? Jesussssssss ! Zbang in moalele capului realitatea. Indiferent cat citesti, intrebi, te informezi, scoala universala de mame nu exista.

In viata, pana la 36 de ani, am facut fata multor incercari cu mult curaj si dese ori cu inconstienta care ma caracterizeaza in multe situatii. Mi-a mers pentru ca era vorba despre mine si imi asumam riscurile fara sa clipesc. Am acceptat si esecurile inerente si am mers mai departe. Vorba aia cunoscuta cu: „ori la bal ori la spital” mi-a fost partener de nadejde mereu. Am trait, am muncit si m-am distrat pana am obosit si am vrut altceva, ceva ce imi lipsea acut. Familie si copil.

Dar ce sa vezi, se schimba radical problema cand ai facut un pui de om care depinde in totalitate de tine.

Dupa ce-am nascut si am ramas cateva zile la spital, m-a luat sotu’ de mana si ne-am apucat de scoala. Scoala parintilor Larei 🙂

Dupa cateva saptamani de baby blues accentuat am inceput sa frecventez cursurile scolii 24/7 ca deh, asa e programul standard.

Cel mai mare castig este ca iti descoperi resurse nebanuite. Lara ne-a ajutat sa ne tocim bine de tot niste defecte pe care le stiam acolo dar la care nu ne sinchiseam sa umblam. (lipsa de rabdare, las’ ca fac maine ce pot sa fac acum si lista e lunga). Antrenamentele (razboaiele) sustinute cu colicii si dintii. Turbarea si grija care te apuca la prima raceala si febra a ei. OBOSEALA permanenta si lipsa acuta de somn…toate astea au avut acel efect incredibil si absolu neasteptat.

De departe cea mai mare surpriza a vietii mele este DRAGOSTEA FATA DE COPILUL MEU !

Am iubit fireste pana la varsta asta, mi-am iubit enorm parintii si bunicii, imi iubesc prietenii de-o viata, am fost indragostita de iubitii mei din tinerete si eram convinsa ca iubirea maxima si fara de cusur este fata de sotul meu. Da, ii iubesc in continuare si pe ai mei si enorm pe sot dar am descoperit FELUL ALA DE DRAGOSTE AL MAMEI.

Ala cand respiri de dragul ei, o iubesti pentru fiecare gest si prostioara pe care o face.

Cand, desi relizezi ca esti ridicola, o pupi si o mirosi non stop.

Cand stai mai mult pe jos, in patru labe, in cap, faci ca toate animalele pe care le cunosti si la nevoie iti torni castronul cu faina in par daca bebe o sa rada.

Cand canti pana la epuizare acelasi cantec, ore intregi pentru ca numai ala o linisteste si o ajuta sa uite ca o doare ceva.

Cand simti doua manute mici care se apuca vanjoase de gatul tau si un cap mic care vrea sa doarma pe umarul tau si numai al tau.

Cand te imita si reuseste sa spuna primele cuvinte.

Lista poate sa fie infinita.

Copilul nostru drag iti multumim ca ne-ai ales pe noi sa fim parintii tai. Iti multumim pentru toata veselia si lumina pe care ne-o aduci zilnic. Ne-ai facut sa fim mai buni, mai calmi si mai tineri sufleteste.

Ne-ai dat cea mai importanta misiune in viata, ne-ai vindecat de egoism si de orice urma de delasare.

O sa incercam sa fim cat mai buni si speram sa te mandresti candva ca suntem parintii tai.

LA MULTI ANI  fetita noastra minunata !!!

26.11.2013

Reclame

4 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s