Introvertitii

Standard

Hi, my name is Sleepy and I’m an introvert.

Acum voi:

Hi Sleepy!!!

🙂

Cu o mica mentiune. Nu caut sa ma tratez. But this is not about me ci despre introvertiti in general. Eu sunt deja batrana, am vrut, n-am vrut, am invatat sa fiu sociala.

Fie-mea insa e un om mic, bland, destept si, cel putin deocamdata, introvertit. Si nu vreau sa creada cumva ca e ceva gresit cu asta. Dimpotriva, sunt extraordinat de mandra de ea 🙂

Introvertitii  nu isi fac usor prieteni. Si nici nu vor. Nu o sa sara pe tine intr-o zi de vara sa iti povesteasca cum si-a scos un neg ieri la ora 6, va avea nevoie de ceva timp pentru a te putea considera cat de cat de incredere. Pana atunci, esti un strain.

Sara prefera sa studieze de la distanta, sa se joace doar cu cei pe care ii cunoaste, sa cedeze ea prima daca cineva o agreseaza, sa citeasca mai mult decat sa se catere in copac, sa faca puzzle-uri pentru copii de 6 ani :).

Ii place sa stea singura, sa poata studia in liniste ce o intereseaza, fara sa fie intrerupta. Rade muuult (cine e prietena cu mine pe Facebook si ii vede pozele stie ca nu glumesc), e haioasa si tare jucausa. Atat ca o face atunci cand e in mijlocul oamenilor pe care ii cunoaste si ii iubeste, nu cu straini. Si da, ca sa te transformi din strain in cunoscut trebuie ceva eforturi si timp, chiar daca esti cel mai bun prieten al mamei sau matusa preferata a tatalui.

Stiti copiii astia? Oamenii asa?

Culmea e ca presiunea e mai mare cu cat esti mai mic. E ok pentru mine la 30 de ani sa spun ca nu-mi plac oamenii that much si sa ma uit urat la tine daca nu te cunosc, dar am vazut/avut prieteni care intrebau ce e wrong cu fie-mea ca nu rade inapoi la ei like cand era in carucior. Nu va mai spun de cate infinite de ori nu mi-au auzit urechile: ce, esti rusinoasa? Hai, ca nu trebuie sa fii, eu sunt unchiul Georgel. Mnu, nu esti unchiul esti un adult de 5 ori mai mare ca ea pe care il vede prima oara, e only natural sa nu sara la tine in brate (sincer cred ca as fi ingrijorata abia daca ar sari la ei in brate).

Ok, look at them. They’re kind, sweet si (studiile o spun) de multe ori mai inteligenti decat media. Avem nevoie de ei.

Nu incercati sa ii schimbati. Nu e nimic gresit cu ei. Nu trebuie sa devina exrovertiti. Nu trebuie sa isi exprime sentimentele out loud, pentru toata lumea, sa rada la straini si sa prezinte ultima achizitie intelectuala. O sa o faca poate, cu voi, doar daca o sa ajunga sa aiba incredere. Si increderea se castiga incet incet. Nu e musai, asa cum spuneam, ei nu cauta neaparat sa iti fie prieten.

Am vazut asta acum cateva vreme si mi s-a parut interesant, dar nenecesar. Cine nu stie azi, in 2013, ca e ok sa fii introvertit? Well, maybe I was wrong. Sper sa aveti rabdarea sa va uitati 🙂 (pentru extrovertiti, despre plozi e pana pe la minutul 6 :P).

http://www.ted.com/talks/susan_cain_the_power_of_introverts.html

Deci. Cu ce e plina valiza voastra? 🙂

Reclame

10 răspunsuri »

  1. Well eu sunt in tabara extrovertilior si sunt maritata cu un introvertit :))) Momentan Lara vad ca trage spre mine, dar e mica, vom vedea ce e mai incolo. Oricum cea mai mare realizare e ca m am maritat cu un introvertit, e mai destept ca mine 😃😃😃😃😃 si totodata pastram si un echilibru esential in familie. In mod sigur nu era ok daca eram amandoi exuberanti si cu capul in nori ( asa ca mine 😜)

    Apreciază

  2. Cu varianta: „dar de ce esti asa serioasa?”. De parca saraca fiica-mea ar trebui sa fie musai cu un zambet larg pe fatza permanent, sa nu cumva sa fie serioasa.
    Ah, am auzit-o si pe asta: „ce cuminte esti! Prea cuminte”. No comment, doar 2 cuvinte: soacra-mea.

    Apreciază

  3. Nu pot sa nu comentez aici, pentru ca si fiica-mea este ca Sara ta. Acasa ori in preajma cunoscutilor este o actrita formidabila, vorbeste cate-n luna si-n stele, canta, alearga, danseaza non-stop. N-avem nevoie de TV sau radio, nici nu ne vine sa iesim din casa uneori, e haioasa foc si nu ne plictisim niciodata. Adora cartile, puzzles, jocuri de tot felul- reale sau imaginare-, pictura si muzica. In parc nu alearga neaparat spre copii cu dorinta clara de a se juca cu ei. Nu e infipta, cedeaza, nu agreseaza deloc, nici nu-i deranjeaza pe ceilalti si nu cere jucariile altora, chiar daca nu avem cu noi nici o jucarie. You got the picture. Mie imi place la nebunie felul ei de a fi, dar stii ce e trist? Ca majoritatea habar nu au cum e ea cu adevarat, nimeni nu intuieste profunzimea sufletului ei, complexitatea si frumusetea fiintei ei…Am auzit si eu „ce cuminte e!”, spus mai degraba pe un ton compatimitor decat admirativ. No, ce sa fac? Pe de o parte imi pare rau. E clar ca n-o sa fie niciodata „Miss Popularitate”. Oamenii au asteptari, chiar daca ele sunt niste clisee gen „o femeie tre sa fie intotdeauna aranjata”, „barbatii/baietii nu plang”, „copilaria este cea mai frumoasa perioada a vietii” etc. OK, nici asta n-ar fi o problema, ci faptul ca daca aceste asteptari nu sunt confirmate in special vizual- in cazul copiilor sa rada non-stop in orice situatie, sa alerge in parc de dimineata pana seara samd- cei din jur cred ca au de-a face cu o „problema”. Copil introvertit = copil problema. Ntz, ntz, cine stie ce traume a suferit mititelul de e „asa”, „cum o sa se descurce in viata, ca lumea e o jungla?” , bla bla. Nu cred ca „trebuie s-o invat sa se descurce”. Nu cred in „reconstructia personalitatii”, mi se pare sinistru. O prietena psiholog mi-a spus la un moment dat, ca o concluzie a experientei ei profesionale ” nu poti sa functionezi normal decat asa cum esti”. Eu cred ca are dreptate, asa ca nici prin gand nu-mi trece sa incerc sa-mi schimb copilul, s-o „tunez” pe interior ca sa obtin altul „mai bun”. E perfecta asa cum e.

    Apreciază

    • Hm. Adica inteleg tot ce ai scris, chiar sunt in pantofii tai. Cu o mentiune. Nu trebuie sa fie Miss popularitate. Nu trebuie sa aiba multi prieteni. Eu chiar am foarte foarte foarte putini oameni dragi, dar incer sa-i tin doar pe ei langa mine 🙂 si sincer, toata viata am facut asa. Indiferent cat de mic si ciudat esti intotdeauna va fi cineva acolo mic si ciudat, doar pentru tine. E ca in carticica aia cu soricelul de Eric Carle. 🙂 Eu o sa tip cat pot eu de tare. Si tip tare 😀 la toti cei care o sa fie atat de ….ghhhh nici nu pot sa zic cum sa creada ca felul ei de a fi nu este pur si simplu minunat 😛

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s