Cu cap, fara cap, care cap?

Standard

V-am mai povestit ca sunt zapacita. Nu rezist sa nu va povestesc ultimele aventuri, ma gandesc ca o avea careva ceva reteta de tinere de minte. Culmea e ca stau foarte foarte bine cu aia pe termen lung, cu aia pe termen scurt in schimb…

La buro e ok, am agenda, notez tot. Termene, probleme, tot. Tooot. Sunt moarta fara ea. Daca mi-a disparut agenda nu mai tin minte nimic. Daca uit sa trec ceva in agenda e de asemenea grav. Ca si cum n-ar fi existat.

Acasa n-am agenda. Ok, de fapt am o agenda dar o folosesc pentru listele de cumparaturi. Incep sa cred ca trebuie sa ii extind rolul.

Exemplificam.

Acum 2 vineri. Trebuia sa ne vedem cu Scooby Doo. Stiam de fix o luna si femeia imi reamintise cu cateva zile inainte, intalnire importanta, nunta related, a nu se rata. Deci era bine bine fixata in cap. Vineri seara, 7 si un sfert, cam asa. Ma suna Scooby Doo. Zice: ce faceti? Eu (nelamurita): bine, pe acasa!…Dupa care m-a lovit. Fuck, sunt o vaca, azi e vineri, 4 octombrie!!! Ajung in 5 minute! Noroc ca stam aproape, am inhatat copilul din mijlocul puzzle-ului, i-am dat niste nadragi, mobilizat sotzoo si tuleo! Era sa ma duc si la nunta vinerea dar a fost ok, mi-am revenit la timp, m-a prins Scooby Doo. Chestia e ca eu nu uit propriu zis ca am o intalnire pe 4 octombrie la ora 7 seara, atat ca uit ca azi e 4 octombrie, desi scriu data de zece ori pe zi :)))

In general plec de la premisa ca toti oamenii sunt fix ca mine. Asa imi imaginez eu. Ca sunt la fel de destepti/prosti ca mine, ca mananca la fel, ca simt la fel, ca gandesc la fel. Si cand vorbesc cu cineva uit sa mai explic, partea aia pe care omul ala nu o stie, sar direct la concluzie. O tona de incurcaturi am reusit asa. Ultima oara intrebam fetele daca are careva un monitor de imprumutat, si chiar mi-a fost oferit unul. De calculator. Eu cautam un baby monitor. 😀

Azi de exemplu, ca de aia mi-am amintit, a fost o zi deosebita.

La 9 fara ceva ma suna sotzoo. Zice: Tu ai luat cumva papuceii Sarei de la gradinita si ai uitati sa ii pui in bagaj azi? (eu sunt responsabila cu bagajul de gradi). Eu: Da. Am uitat. Uitasem. I-am luat sa ii curat si nu numai ca am uitat sa ii pun in bagaj dar am uitat cu desavarsire si sa ii curat. Bine, zice. Calm, super calm, sotzoo e mega calm. 😀

Ora 11. Vine Ana cu copie dupa cheia de la buro. Dau sa o pun pe lantul meu de chei. Care lant de chei? Ca nu era. Nicaieri. Nici in geanta, nici in buzunar. Eu trebuie sa o iau pe Sara de la gradi si ajung cu ea acasa fix cu 2 ore jumate inaintea sotzoolui. 😀 Nu mai indraznesc sa sun. Dau mesaj. Am uitat cheile acasa. Raspunde. Vin sa ti le aduc. Si vine. Rateaza pauza de masa. Inca zambeste. Tot calm. I think this is partially why I married him.

Ora 19:30, acasa. Zic: hai ca ma duc sa platesc rata la casco ca am vrut sa platesc acum cateva zile, dimineata, dar era un homeless care dormea in ING si mi-a fost frica. Bine zice. Si ma duc. Si dau sa platesc. Si as fi platit. Daca as fi avut cea mai vaga idee cat e rata la casco. 😀 Sigur ca mi-am notat pe o foaie, cum sa nu, am fost prevazatoare. Dupa care am uitat foaia la buro. Asa ca tot pe el il sun. Sa imi caute in mail cat am de platit. Inca e calm. This is definetly why I married him.

Insa cred ca apogeul a fost acum cateva saptamani.

Cautam un scaun de masina pentru Sara. In weekend, zic sa mergem sa ne uitam la magazin la Chicco ca imi zisesera fetele ca au reduceri la fata locului. Sotzoo vrea sa verific sa fie deschis sa nu mergem degeaba. Zis si facut. Verific, deschis.

Imbracam plodul, o convingem ca avem un mic popas in drum spre parc si ca nu stam mult. Ne dam jos in masina, la magazin e cat se poate de inchis. Foarte inchis. Cel mai inchis. Ma uit nervoasa la program. Si zic: Astia sunt nesimtiti! Scrie clar ca sambata e deschis pana la 12 juma si acum e  abia 12!

La care sotzoo, yep, la fel de calm, imi zice:

Sigur, dar azi e duminica.

😀 😀 😀

baaaaaaaaaaaaaaaai, pe bune, mai ziceti-mi ca mai faceti si voi din astea, nu se poate sa fiu doar eu :)))IMG_1943

 

Reclame

15 răspunsuri »

  1. Haaaaa! Articolul tau a venit la fix. De doua zile m-am hotarat se caut ceva pastile pentru memorie ca nu mai rezist. Eu sunt si mai rau ma duc glont din sufragerie in bucatarie unde deschid sigura pe mine dulapul si incem sa ma zgaiesc la continut in speranta ca doar doar imi voi aminti ce voiam sa fac :-). Si invariabil cand ies cu caruciorul cu bebelina sotul imi zice : sa nu uiti bara pt carucior (o bara care se monteza pe carucior astfel incat bebelina sa nu o ia la vale daca o apuca elanuri vitejesti) . eu zic nu! nu! si normal ca odata coborata in fata blocului constat ca am uitat nu numai bara aia ci si apa sau alte lucruri esentiale. De doua zile am dezvoltat o teorie proprie si personala conform careia aceste goluri de memorie se datoreaza … exploziilor solare :-D, ca am citit eu ca anul asta e un an tare nasol din punctul asta de vedere si ca aceste furtuni magnetice afecteaza creierul uman.Deh! Exista o explicatie ! 🙂

    Apreciază

  2. Ma amuz si ma vad pe mine in tot ceea ce ai spus.Stai linistita ca nu esti singura. Sotul mereu imi spunea ca o sa uit copilul la piata si voi veni acasa si voi spune ca am luat tot ce imi trebuie mai putin copilul. Acum cand merg la cumparaturi ii spun Adrianei ce am de cumparat si copilul imi verifica produsele din cos sa nu uit ceva. Are doar 3 ani si jumate dar si-a asumat serios roul de memo pentru mami. Am incercat cu tot felul de produse de memorie, am facut rmn stai linistita nu functioneaza nimic. Uit ce este de moment, imi scriu pe agende, degete si ce mai gasesc, dar uit,pinul de la card, ce zi este astazi si sper sa nu uit copilul. Cred ca daca s-ar infinta un club al uitucilor ar fi multi participanti

    Apreciază

  3. E adevarat ca la dimensiuni mai mici, dar o patesc si eu. Dar am ales sa „uit” momentele respective, sa le ingrop undeva departe si sa ii conving pe cei din jur ca e perfect normal sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic :D.

    P.S. Probabil la monitor ar fi trebuit sa ma prind si eu ca nu de computer intrebai. :))

    Apreciază

  4. Intr-o zi ma hotarasc sa iau copiii (2) si sa plec la c si a sa profit de reducerea de 20% pe care o aveam. Bag copiii in masina si plec. Ajung la mall si zbang ma loveste, am uitat cuponul de reducere acasa. Zic nu-i nimic, mai venea o pritena si-l folosesc pe al ei. Fericita ca am gasit solutia, ma dau jos sa scot copiii, cand deschid portbagajul, pustiu… Carutul era in parcarea de la bloc si cand am plecat mai vazusem si un homless cautand prin gunoi in zona. M-am grabit spre casa tot uitandu-ma pe trotuare dupa un boschetar cu un carut mov si planuind recuperarea. Din fericire era unde-l lasasem.
    Sau, ies dimineata cu copilul la plimbare si imi zice omu de serviciu Uitati cheile de la masina, le-a gasit aseara vecinul de la 6 in usa.
    Sau plec de undeva si pe drum imi caut tel. Nu-l gasesc decat cand ma dau jos din masina, pe capota…. Noroc ca a fost drum scurt si eu am condus mai nezmucit 😀
    Eu cred ca se aduna prea multe si se scurtcircuiteaza neuronii. Adica, am fost zapa mereu, dar decand am 2 copii si ma ocup de toate facturile si necesitatile si evenimentele parca am trecut in overload…. Cred ca problema mea e ca nu stiu sa deleg…. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s