Prima luna la gradinita

Standard

Nu stiu daca voi stiti, dar eu sigur stiu, am numarat orele si minutele :)). Azi se implineste o luna de cand am dus-o pe Sara la gradinita.

Acomodarea a fost grea din punctul meu de vedere, mai usoara decat in cazul unor copii si mai grea decat in cazul altora.

A matait de multe ori, a si plans, a refuzat (si inca mai refuza uneori) mancarea care nu e pe gustul ei (desi a mea e o mancacioasa), n-a vrut sa doarma (dar nu dormea nici acasa), mataia cand nu voia sa faca ceva (probabil chestii de grup gen iesit afara/intrat in casa/mancat/dormit/spalat, ca in rest nu sunt obligati sa faca ceva) samd.

A invatat rapid de la alti copii ca la gradinita mataitul=atentie prompta si incearca sa aplice tactica asta si acasa (in loc sa spuna clar ce doreste) spre groaza mea. Prin eforturi sustinute si la ei si la noi am revenit la good old verbal communication.

Pe scurt, greu. De asta am zis ca nu as mai face-o din nou. Poate as face-o la 4 ani, la 5 sau la 6. Poate n-as face-o deloc si ar merge direct la scoala. Posibil si asa sa ii fie greu, poate mai greu, dar acum am certitudinea ca la aproape 3 ani e greu.  🙂 Copilul meu a fost mai putin fericit o luna din viata ei mica. Asta e. Sigur ca pot sa imi gasesc 1 miliard de scuze, ca e mai bine pentru ea si bla bla, pentru ca chiar e mai bine pentru ea (si pentru noi sigur e o solutie mai buna decat aranjamentul anterior), dar bottom line, idealul pentru mine ar fi fost sa fie un proces fara lacrimi. N-am reusit, dar nici n-am dus-o niciodata impotriva vointei ei.

Trecand peste asta, s-a adaptat 100%. Daca in prima saptamana simteam in stomac ca ii e greu, acum sunt super zen. 😀 Stiu ca e ok si in fiecare zi cand ajung si intreb cum a fost Sara azi, raspunsul e: foarte bine 🙂

Cu o zi inainte sa mergem la gradinita, Sara mi-a zis cam asa ceva: Nu tie tieme, mami 🙂 Si am incercat sa o ascult, m-a invatat pe cand avea o luna asa ca e o decizie buna :P.

Ideea e ca, aici, spre deosebire de celelalte gradi MM la care am fost, ne-au lasat sa facem adaptarea in ritmul nostru.

Asta inseamna ca am putut sta cu ea in brate, pe hol, acolo atata timp cat ea a avut nevoie sa se desprinda si sa mearga cu educatoarea. N-am lasat-o niciodata plangand si sa plecam, eu una nu o mai duceam nici la scoala daca ma punea cineva sa fac asa ceva, sunt complet irationala la lacrimile ei :D.

Asta era unul din lucrurile ce ma deranjau cand am citit cartile MM. Ea explica ca parintele trebuie sa fie ferm si sa plece, educatoarea stie mai bine cum sa se ocupe de el. E exact raspunsul pe care l-am primit si la prima gradinita MM la care am fost.

Ok, poate asta era valabil la 1900 toamna sau pentru un alt gen de parinte decat noi. Pentru mine, exista 1 singura persoana care stie la fel de bine ca mine ce e bine pentru Sara (sotzoo, si nu, nu suntem intotdeauna de acord :D, dar e singura persoana din lume a carui parere conteaza, incercam sa gasim calea de mijloc :P) si 1 care stie mult mai bine decat noi: Sara insasi.

Asa ca nimeni, niciodata, nu imi poate spune sa plec si sa imi las copilul plangand. Never ever ever. EVEEER! :))

Adica imi poate spune, dar o sa il ignor :)).

Un alt aspect care i-a facut si ne-a facut adaptarea mai usoara (nu doar copilul se adapteaza, si parintii, ei  uneori mai greu) a fost extraodinara disponibilitate a celor de acolo de a raspunde solicitarilor parintilor (slava Domnului ca n-am cerut doar eu chestii ca si asa ma simteam naspa).

Exemple:

1. Un parinte a cerut o balsutrada peste balustrada deja inalta a scarilor. Done. Mie sincer mi se pareau super safe scarile alea, dar na, mi-a placut mult ca l-au ascultat 🙂

2. Macarea. Fie-mea e mai taranca asa, v-am mai zis. S-a taranizat un pic si meniul pentru ea :)).

3. Au pus niste chestii din alea moi pe jos in curte sa nu se loveasca plozii (again, not me).

4. Au fise cu ce a mancat/cat a fost pe afara/igiena/somn/plans/altele pe care le vedem zilnic (ideea lor).

O alta chestie care mi-a placut enorm, dar enorm, a fost luatul in brate. In pozele de la gradinita, mai mereu sunt doi pitici catarati la Alina (asistenta Erikai) in brate. A mea, fitoasa din nastere la partea cu somnul, a adormit leganata in brate sau pe picioare (acasa n-a facut niciodata asta, am banuit ca e parte din procesul de adaptare, acum doarme normal), cuibarita si in grija doamnelor de acolo. Nu stiu daca intelegeti, are aproape 3 ani si 13 kg, nu e in fisa postului nimanui sa faca asta, dar au facut-o. Adica ideea e ca se vede pe ele ca le plac copiii 🙂

Pentru mine ca parinte e extrem de important sa stiu ca cei de acolo sunt deschisi la sugestiile noastre (ca sigur om mai gasi ceva de carait pe parcurs) si ca stiu cand sa se apropie de un copil, cand sa il ia in brate, cand sa il ajute si cand sa ii lase spatiu.

Mi-a mai placut iar rau ce activitati au avut. Chestii super interesante, care ii captiveaza pur si simplu, expresia inconfundabila a fetei Sarei cand reuseste sa faca ceva (le-au facut triliarde de poze, credeam ca eu sunt China people dar am palit prin comparatie :))).

Adevarul e ca pana la coada cea mai mare si mai mare pondere in decizia de a continua cu mersul la gradinita a avut-o chiar Sara :).

Am intrebat, in absolut fiecare zi, de 5637493 ori (da, stiu, overprotective :P), daca ii place la gradinita si daca mai vrea sa mearga. Raspunsul a fost invariabil da.

PS. Nu pare a o sili nimeni sa coloreze dupa un contur, nu? 😉

14157_521482944586592_114041388_n

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. Ma bucur mult ca s-a adaptat, chiar daca au fost implicate si cateva lacrimi. Important este ca vrea ea sa mearga :). Despfre

    P.S. Nu am observat daca ai scris ceva despre traditionalele serbari de gradinita. Montessori are si treburi din astea?
    (daca zici ca nu, deja incep sa economisesc si eu pentru Sima :D).

    Apreciază

  2. Felicitari pt acomodarea usoara a Sarei la gradi! Ca a ta nu prea a fost facila 🙂 Cred ca ai avut mai multe emotii tu… Stai sa vezi clasa I :))) Am 2 intrebari: ce ai fi facut daca ea refuza sa mearga la gradi? Sau daca va refuza sa mearga la scoala? Mie mi-e frica de momentele astea. Ca na, la scoala chiar nu prea ai ce sa faci, trebuie sa o duci si sa stea acolo… Tin minte ca am avut colegi care au plans in prima zi de scoala, chiar acolo, de fata cu invatatoarea.
    PS: Cat costa o gradi Montessori?

    Apreciază

    • Daca refuza constant sa mearga la gradi cautam o bona si ramanea acasa. Daca refuza la scoala nu o sa am ce sa fac dar ma imaginez luandu-mi liber o saptamana doar sa fiu aproape de ea pana se acomodeaza :)). Poti sa vezi tarifele de la gradinita Sarei pe site-ul lor http://www.montessano.ro

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s