Ce nu-mi place la Montessori

Standard

Am promis ca scriu si despre asta :). Mda, nu mi se pare totul perfect. Nu are legatura cu gradinita in sine, ma refer la pedagogie. De fiecare data cand termin de citit o carte de-a Mariei Montessori raman in cap cu imaginea lui Mary Poppins. Ei bine, desi Mary Poppins a fost intotdeauna preferata mea, uneori mi-ar fi placut putina Julie Andrews in Sunetul Muzicii.

Ceea ce incerc sa spun e ca totul e serios. Foarte serios si responsabil si ordonat si aranjat si gandit si calculat si planificat.

Ceea ce si eu sunt, in 99% din timp. Insa 1% imi place sa fiu exact opusul adultului (aparent) responsabil : sa fac pasul soldatului in parc cu Sara (de se uita lumea la mine ca la nebuni), sa dansez in masina in timp ce conduc sau sa ma hotarasc intr-o sambata seara la 6 ca vreau sa plec in secunda asta la mare.

Pentru Maria Montessori e firesc sa fie asa aplicata, na, era munca fomeii, dar pentru mine copilul meu e copilul meu mic si care vreau sa fie fericit si razator si nastrusnic si catarator in copaci si mult mai putin calculat.

De exemplu, e musai sa coloreze in contur. Uai, uai uai for crying out loud? Nici macar nu am incercat sa o conving sa coloreze in patrat, o las sa coloreze unde vrea ea, imi imaginez ca atunci cand va avea chef sa coloreze in contur o va face, si gata (apropos de asta, ieri a desenat primul ei desen…desen: un soare :). atat ca l-a desenat pe tabla aia magnetica si l-a sters pana am inhatat aparatul :(). Eu i-am aratat cum se face, ea stie cum se face, ramane doar sa vrea sa faca. That easy. Si tacerea aia cand lucreaza. Ok, inteleg, dar sa fie si pauza in care rad in hohote, da?

Mi-ar placea sa faca si altceva. Nu pot face ceva din care sa nu invete (cel putin aparent) nimic? De exemplu placinte din namol. Sunt foarte atasata de placintele din namol, sper ca ati remarcat :D. Erau specialitatea mea in copilarie. Ei trebuie sa gateasca sau sa se ajute la gatit cu materiale adevarate. Ok. nu ma opun, dar placintele din namol sunt un must, poti sa te murdaresti ca un porc si sa arunci cu apa (sa fiu foarte sincera Erika ne-a zis sa aducem cizmulite si pelerine de ploaie ca sa iasa cu ei afara, dar n-a mentionat nimic de placinte si in plus sunt sigura ca e o explicatie ca saritul in ploaie contribuie la ceva ceva ceva ce le va folosi pe viitor :D).

Sau de exemplu una din activitatile noastre preferate e gadilatul. Alergatul prin casa si de-a v-ati ascunselea si gadilatul. Mersul in 4 labe prin casa una dupa alta desi am depasit amandoua etapa de ceva vreme. Si facutul de mutrite haioase (eu) si ras in hohote la ele (Sara). Daca as fi Ministerul Invatamantului sau cum se mai cheama acum as baga curs obligatoriu de ras la prescolari si scolari. Mi se pare esential sa stii sa razi, sa faci haz de neacaz si cel mai important dintre toate, sa stii sa razi de tine insuti.
Toate lectii mai importante pentru mine decat sa invete sa calce (calca la Viata practica :))), de exemplu.

Mi se pare asa, ca scopul e sa ii maximizeze intelectul, sa o pregateasca sa il folosesca la maxim si sa o pregateasca de viata in general. Aspectele practice ale vietii that is. Ceea ce e firesc pentru o unitate de invatamant, dar pentru mine, ca parinte, scopul e usor diferit. Eu nu imi doresc sa cresc musai un adult extraordinar de destept (v-am mai zis ca eu asa am fost crescuta, musai sa inveti, musai sa fii printre cei mai buni din clasa, daca nu cea mai buna) ci imi doresc sa cresc un adult care sa poata, sa stie, sa fie fericit (colega mea Ana mi-a spus ca sunt o exceptie, dar sincer nu cred, chiar zic ca toti parintii isi doresc in primul rand sa fie copiii lor fericiti, atat ca, din unele motive, unii cred ca o preconditie pentru asta e sa invete engleza la 3 ani).

Nu vreau sa cresc un copil care e presetat la casa pe pamant cu gard alb, un caine, un sot frumos si destept si 2 copii, pereche, 45 de kg la 1.73 dupa nastere, MBA si cariera de succes cu 5 Mertane in garaj. Pentru ca rareori in viata primesti la pachet reteta din serialele americane.

Sigur ca e rolul meu si asta incerc sa o invat (doar prin exemplu, altfel nu vad cum), ca fericirea sta in o bucata de ciocolata de casa, intr-o melodie noua ce ti se potriveste manusa, intr-o raza de soare printre frunze de toamna, in picioare goale pe iarba, in manute mici pe fata mea, in o baie in mare la apus sau in o barfa cu fetele si o cafea cu mult zahar (wait. a nu se confunda cu aia care is fericiti tot timpul, aia ori mint, ori sunt foarte prosti).

Asadar, ca iar am luat-o pe campii. Seriozitatea. Prea mult scop inalt si crestem copii mai destepti decat ceilalti attitude ma deranjeaza la MM (nu ca n-am fi mai destepti decat ailalti :P). Sunt copii, se joaca, eu asta vreau sa faca Sara. Sa se joace. Nu ma intereseaza cat a invatat sa scrie, sa citeasca, sa coloreze sau sa manance singura si in niciun caz engleza sau spaniola sau franceza, matematica sau pianul (prefer pozele in care pot vedea daca a fost sau nu fericita). Nu am dus-o la gradinita de asta. Sigur ca ma bucur daca o face si sunt mandra cand o face, dar NU tin musai sa o faca. O sa invete oricum la scoala. Ma intereseaza sa se joace si sa rada cat de mult se poate. E that easy. Se obtine cu inima deschisa si un pic de timp si, uneori, facand un pas la stanga in baltoaca de langa  drumul drept, un pas gresit s-ar putea sa se dovedeasca cea mai buna idee ever.

PS.E Sara anul trecut pe vremea asta 🙂

IMG_7765PPS. Desi a inteles ca vorbeam de pedagogie in general si nu de gradi (la gradi lucrurile stau mult mai bine, va povestesc maine :P), una din fondatoarele gradinitei mi-a trimis mailul asta. Dau copipasta, mi s-a parut interesat si poate vrea cineva sa citeasca :).

M-am gandit sa nu comentez direct pe blog, ci sa-ti trimit link-ul catre blogul meu preferat in ceea ce priveste Homeschooling-ul in stil Montessori:
 
 
Cartea la care Camelia face referire se numeste „Willow” si trateaza exact subiectul cu care incepi tu postarea ta: faptul ca trebuie sa le permitem copiilor nostri sa coloreze asa cum doresc ei, sa nu le impunem limite, sa nu le facem observatie atunci cand depasesc conturul, etc. Sigur o sa comand si eu cartea de pe The Book Depository. 
In privinta educatiei Montessori, ea asta doreste de la copil: sa depaseasca limitele, conturul, sa coloreze copacul cu mov, asa cum l-ar colora Clara sau sa faca iarba rosie. Din contra, in educatia traditionala se intampla exact invers.
 
Poate ca blogul Cameliei iti va parea prea serios, dar o sa vezi ca tot ceea ce face ea face cu multa-multa pasiune, iar totul se intampla in joaca, chiar daca subiectele abordate sunt de multe ori foarte serioase.
 
Chiar ea comenta la un moment dat ca a ales sa stea acasa cu fetita ei si sa se dedice homeschooling-ului in stil Montessorri, pentru ca, in calitate de profesor universitar, si-a dat seama ca invatamanatul din ziua de azi lasa mult de dorit. Iar toate activitatile lor dureaza o ora dimineata, o ora dupa-masa, eventual, restul este dedicat jocului, iesitului afara, etc.
 
Sper sa te inspire sau sa-ti placa macar!
 
Totul se vrea extrem de serios si de bine pus la punct, insa sa nu uitam ca accentul se spune pe libertatea lor, iar prin asta eu inteleg si bucuria de a rade si de a se bucura de micile/marile bucurii ale vietii, de a savura totul din jurul lor.
Iar daca vrei un exemplu, uita-te la M., este serioasa si foarte hotarata atunci cand doreste ceva, dar este si foarte jucausa si vesela in restul timpului. Si cred ca este o combinatie foarte buna, daca luam macar aceste patru elemente.
 
Astept cu nerabdare comentarii din partea ta si sugestii ori de cate ori consideri necesar! 🙂
 
Cu drag,
 
R.
 
P.S. Iti mai trimit un articol referitor la diferentele dintre educatia Montessori si cea clasica:
 

http://www.montessoribucuresti.ro/index.php?id=99

Anunțuri

54 de răspunsuri »

  1. Misto spus, dar irealizabil , stii da?
    Ce trebuie sa intelegem noi ca parinti cand vorbim de o gradinita particulara e urmatorul aspect: la sfarsitul zilei toata tarasenia nu e decat un business!Si atata vreme cat 80% din parinti sunt setati pe invatat poezii, facut fursecuri cu manutele lor, colorat dupa conturul impus de cartile de colorat, scris pana la 4 ani, citit la 2,5 samd e clar ca n-o sa poata sa se trezeasca personalul de acolo sa modifice „programa” si sa se relaxeze incat sa ajunga sa alerge cu ei prin belti, sa ii incurajeze sa coloreze haotic samd pentru ca se duce naibii profitul daca parintii amintiti anterior isi retrag copii ca sa-i duca sa faca „armata’ somewhere else. Stacheta e ridicata de parinti si majoritatea decide. Daca majoritatea ar alege rasetele si chicotelile in locul altor activitati ar fi ceva, but it’s not going to happen. Si da, e trist, e usor restrictiva treaba pentru un copil de 2-3 ani, but it’s life.
    PS toata tarasenia insiruita mai sus mi-a explicat-o fix proprietara unei gradinite particulare. Cica sunt parinti care toata ziulica stau cu ochii pe camere pt ca la sfarsit de zi sa se planga conducerii ca Gigel n-a fost pus la lectii indeajuns de mult si jumatate de zi, platita de parinti might I add, a flendurit-o princoltul jucariilor. Auzi tu insubrdonare…Jizaaaaaaas

    Apreciază

  2. Ai multa dreptate in ceea ce spui. Am avut saptamana trecuta sedinta cu parintii. Am fost foarte dezamagita si cum am gura mare,. foarte mare nu m-am putut abtine sa nu comentez.Mai exact eu sunt un parinte ca tine, ma prostesc cu ea, ne alergam, dansam fac tot ce este psibil sa fie fericita,. dar din pacate cred ca suntem altfel.Suntem la o gradinita de stat foarte buna. Am avut de ales optionalele, au avut pictura,. ceramica,.engleza, dans si karate. Bineinteles ca au inceput carcotasii,. Ce le trebuie optionale? Am ales majoritatea pictura,. engleza si dans(eu le-am ales pe toate deoarece a fost alegerea Adrianei iar eu o respect foarte mult si ii cer intotdeauna parerea pentru ca a ramas cu mine la sedinta am putut sa o intreb),. Problema este ca au ramas 5 care nu au dorit nimic si li se pare normal ca puii lor sa se uite cum colegii lor se uita cum picteaza,.danseaza sau fac engleza. Optionalele se fac in aceeasi clasa.Care este problema au doar 4 ani si se uita? M-am ridicat in picioare si le-am spus ca nu este normal sa sufere,. ei nu inteleg si nu m-am putut abtine si i-am intrebat ce fel de parinti sunt? Nu ma intelege gresit, optionalul este 15ron pe luna si sunt parinti care au bani. Majoritatea vin la gradinita dau cu ei in clasa si au pretentii la copiii lor sa fie mici geni. Am spus si asta. Cred ca m-am saturat de toata lumea asta superficiala care are pretentii exagerate la sarmanii copii dar ca parinti nu dau nimic inapoi ma refer la dragoste si timp.Astazi cand mi-am dus buburuza eu am ramas sa vorbesc cu doamna ce au nevoie, ce fac saptamana aceasta si am ramas placut surprinsa de parinte la care am comentat, deoarece a vazut ca stau de vorba s-a oprit si a stat sa asculte si si a pus intrebari. Asa ca nu te schimba, chiar daca suntem putini cred ca putem schimba lumea

    Apreciază

    • Eu sunt unul dintre parintii antioptionale. Le urasc. Noi am decis sa o lasam pe ea sa isi aleaga la ce va merge, dar fie-mea nu le prinde, o iau acasa imediat dupa somn. in plus, nu e ok sa fie in timpul programului, ar trebui sa fie dupa, in timpul programului ar trebui sa fie standard pentru toata lumea.

      Apreciază

    • Fara suparare dar ceea ce scrieti eate total opus sfarsitului cu “suntem putini samd“ . Din ceea ce scrieti pareti din grupul ala mare ce vrea ca bebelusul in loc de “mama“ sa spuna ca prim cuvant teorema lui Pitagora ,eventual “Luceafarul “ … Si eu sunt privita chioras pentru ca nu vreau optionale . Vreau sa invete totul la timpul potrivit,nu mai devreme,nu mai tarziu. Daca scoala incepe la sase ani, atunci sa puna mana pe creion sa scrie prima liniuta ,nu la trei ani ,tot atunci sa coloreze “in partea delimitata“ ,pana atunci prioritar este jocul,prin care invata destule. Daca un copil invata sa citeasca intamplator, intreband ,de la trei ani, nravo lui. Daca invata la aceeasi varsta pentruca i s-a repetat “asta e Aaaaa ,zi dupa mine “ ,atunci sa ii fie rusine aceluia de a facut-o . Ca tor e “rusine“ pentru unii sa bage copilul de doi ani degetul in gura,nu ca se poate sa duca microbi la gura si sa se imbolnaveasca .

      Apreciază

  3. Io, care nu-s mama, zic ca e superb cum gandesti! Este exact cum cred ca orice copil si-ar dori sa fie mama lui….dar, „sistemul” trebuie sa-i pregateasca pentru „sistem”! Ramane cu tu, acasa, sa completezi partea riguroasa a „sistemului” cu modul mai distractiv de a privi lucrurile si de a-si gasi fericirea in lucruri marunte! Anyway, sunt convinsa ca Sara va fi un om mare deosebit (ca, na, are de la cine sa invete), asa cum acum, ca si copil, este un omusor special (si zic asta, fara s-o cunosc face-to-face 😉 )

    Apreciază

  4. Oh, da! Asta se intampla la gradinite in general, ii pregatesc pentru scoala, pentru intrarea in „sistem”. Dar chiar sunt atat de putini cei care gandesc la fel ca tine, si ca mine? 🙂 Am cautat atat de mult o gradinita pentru fetita mea care sa ii permita sa se desfasoare liber, sa poata sa faca ce vrea, sa fie creativa. Eu asa mi-am crescut copila, cu rasete, cu desenat in afara conturului, chiar si pe pereti, cu tropait in balti si udat fleasca, cu maini murdare de noroi. Da, am spus cu desenat pe pereti. La 1 an si jumatate a umplut peretele din hol cu linii ondulate, intre care a desenat un cerc. Si apoi a pus si un nume operei de arta: „Mau in ialba” sau in traducere „Pisica in iarba”. Chiar cred ca le este ingradita creativitatea intr-un sistem rigid. Si chiar daca are voie sa faca orice, dar orice, nu e haos in viata noastra. Chiar daca nu i-am impus un program, are un program de copil normal de varsta ei, pe care il accepta cu placere. Acum are 3 ani si jumatate. Am fost in vizita la mai multe gradinite dar n-am gasit ceea ce caut. Si imi dau seama ca sunt atat de norocoasa ca pot sa stau cu ea acasa, pentru ca lucrez de acasa 🙂 Si sa o las sa mai copilaseasca o vreme dupa bunul plac al inimii. Habar n-am ce o sa fie mai tarziu, va trebui sa gasesc un loc potrivit pentru ea, gradinita sau scoala sau ce o fi.

    Apreciază

    • Sotzoo era pregatit moral de pereti (nepotica lui a executat) dar eu aveam o strangere de inima si nu mi-e rusine sa marturisesc ca sunt fericita ca a inteles ca se deseneaza pe foi, desi probabil as fi strans si eu din dinti :)) Mau in ialba ❤

      Apreciază

  5. Si eu am amanat mersul la gradi pentru ca am considerat ca e prea mica sa ii stric bucuria de a face lucrurile in ritmul ei si toate cele de mai sus enumerate desi stiu ca va veni si vremea gradinitei, cand va trebui sa intre in deja celebru „sistem”;
    PS: ma enerveaza ingrozitor mamele care ma streseaza de cand s-a nascut Ruxi cu „programul batut in cuie al copilului”-mese, somn, joaca, dar deja e alt subiect, ea reglandu-se singura pana la urma cu mancarea si somnul
    PS2: cand va fi la gradi as vrea sa incerce se toate si sa aleaga sa faca ce ii place(ma refer la optionale)

    Apreciază

  6. Eu nu vreau sa discut despre sistem, mai am inca timp sa fac cunostiinta cu dansul. Altceva nu inteleg. De ce si de unde graba asta de „a-i integra” undeva? Colectivitate in sus si jos, socializare in stanga si in dreapta. Da, daca nu ai de ales si nu ai cu cine sa il lasi, evident ca-l duci la cresa/gradinita. Dar exista probabil niste motive pentru care gradinita a fost conceputa de la 3 ani in sus. Si exista si mai multe motive probabil pentru care nu este obligatorie. Atunci de ce e asa musai? De cate ori aud „cu cat mai repede, cu atat mai bine” despre mersul la gradi, mi se zbarleste pielea pe mine.
    Daca ai un copil fericit acasa, bine dezvoltat, are cu cine sta si nu se roaga de tine sa il duci la socializare, ce te impinge sa o faci inainte de 3-4 ani? Eu vad ca varsta ideala undeva spre 4-5 ani.
    Si mie imi place sa o stiu fericita, sa se joace si sa nu fie nevoita sa invete nimic. De ce sa ma lupt cu niste mori de vant cand pot obtine asta acasa, cu minim efort? E adevarat ca vine vremea in care mediul familial nu mai este suficient, nu sunt nici pentru homeschooling.
    In primavara o sa ii prezentam si noi ideea de gradinita. Daca nu-i place, mai stam pana in toamna. Si tot asa pana cand si daca ii va placea. Program redus, fara optionale. Nu vreau sa doarma si sa manance acolo pana la cel putin 5 ani. Are o viata intreaga de „mers la program” si invatat chestii. Zic mersi ca are cu cine sta acasa pana atunci. Nu imi doresc sa schimb niciun sistem, am 0 sanse. Mi-ar placea sa schimb mentalitatea parintilor dornici sa-si stie copii burdusiti de info si socializare. Si aici tot 0 sanse am.

    Apreciază

    • Nici eu nu inteleg. Partea masculina a familiei, in front comun extins, mi-a spus ca am o atitudine overproteticve si nesanatoasa. Am cedat, pentru ca ei sunt responsabili cu ratiunea si eu cu simtirea :P. Sincer, eu una deocamdata regret, mi se pare ca am facut o greseala. Posibil sa fi fost chiar mai greu la 4,5,6,7 ani la scoala, nu am de unde sa stiu. Cert e ca acum mie imi e clar ca ei ii era mai ok inainte, asadar, din punctul meu de vedere, a fost clar o greseala.

      Apreciază

      • Poate mai dureaza putin acomodarea definitiva a Sarei, a fost abia prima luna. Ai incredere in ea si poate ar ajuta o consiliere profesionista. La gradinita de stat unde merge finutul meu de 4 ani, au apelat la o tanti psiholog. El a stat DOAR cu mama lui pana acum, iti imaginezi cum e desprinderea.

        Apreciază

      • Nu cred ca am de ce sa apelez la psiholog, nu e problema, s-a adaptat foarte bine, atat ca mie mi se pare ca era mai fericita inainte. 🙂

        Apreciază

      • Phiuu, pai daca ei ii place, s-a adaptat, solutia e simpla: cat sta acasa, aveti voi grija sa va jucati, sa va jucati si sa va jucati iar. :)) Ca sa compenseze ;).

        Apreciază

      • Evident, eram doar carcotasa. Daca nu mi s-ar fi potrivit 99,99% din stilul asta nu l-as fi ales, dar stii tu cum sunt mamele 😀 😀 😀

        Apreciază

  7. i have no idea … n-am copil …. cand o sa am o sa fiu mega obsedata, control freak si over protective…. ma rog, psihozele pentru mai tarziu …. ca idee sunt fan „sa-i invatam sa se descurce” dar asa nu imi plac oamenii seriosi care se si iau pe sine foarte in serios ….. nu putem sa radem?

    si acum socul: ii invata sa calce?! sa calce?!?!?!?! mai bine ii invata sa-si aleaga materiale care nu trebuie calcate :))))

    anyway ..eu am mers la gradinita cateva luni pe la 5 ani, de de de abia la 5 ani? ca atunci nu a mai avut cu cine sa ma lase. de ce doar cateva luni? pentru ca am sustinut ca ma plictisesc :)) si la 6 am mers la scoala …eram cea mai mica de varsta si cea mai grasuna din clasa …. i se pare cuiva ca sunt neadaptata sau antisociala? :)))

    Apreciază

    • I missed that! De ce sa-i invete sa calce? Mie mi se pare hilar, as rade isteric sa mi se spuna la prima sedinta cu parintii ca printre activitati gen colorat si cules frunze pt orele de lucru manual ei includ si calcatul. =)))))))))))) Dupa ca m-as racori i-as ruga sa-si revina.De ce ar trebui un copil de 3 ani sa stie sa calce? sau sa-si prepare micul dejun, sau alte bazaconii de genul? Eu am fost o rasfatata. Nu m-a pus mama nici sa fac treaba prin casa si nici la gradi nu te invatau pe vremea mea chestii din astea, si uite-ma-s mare frumusica (si modesta, mai ales:))) c-am supravietuit si nu-s nici tuta pamantului pt ca nu mi-au dat la 3 ani sa storc o pruna nici vreo neingrijita pt ca nu m-au invatat sa calc inainte sa stiu sa traversez strada singura. Pt gradinita mi se par deja activitati ciudatele si usor hipsteriste. Pe bune!Ce naiba s-a intamplat cu pictatul ala prin pliere? sau cu decuparea hartiei glase? sau cu confectionarea ghirlandelor pt bradul de Craciun? Sau cu strangerea si lipirea pe coli de hartie a plantelor uscate intre coli de sugativa? sau cu coloratul ala in care nimeni nu se uita crucis cand faceai soarele verde si iarba portocalie? What the hey? chiar crede cineva ca daca inveti la 4 ani sa stai pe un covoras sa alegi cuburi dupa nuanta si marime si sa storci o pruna stafidita ca sa-ti prepari un fresh delicios ajungi vreun geniu? ca daca e sa ma intrebi pe mine, prin comparatie cu un copil care culege frunze in parc si n-are activitati de astea „elevate”,prima categorie e more likely to turn out weird and stuff. Sunt pro schimbare, inteleg c ametodele educationale au evoluat, dar nu trebuie sa o luam pe o cale si s-o tinem doar pe-a noastra no matter what.Montessori, waldorf, ce-o fi, sunt ok cu moderatie, altfel e hipstereala curata, parol! Auzi tu, sa-i invete sa calce. Ha!

      Apreciază

      • Fac si toate activitatile enumerate de tine :). Ana, you missed not only that si quite a lot, unul dintre pilonii educatiei MM e Viata practica. Copiii au chestii de prin casa pe dimensiune lor: mop, matura, scandura de calcat, galetusa aso. Ideea e ca ei sa participe activ la tot ce se intampla in jurul lor, nu sa fie mic si sa nu poata, este esenta educatiei MM, sa nu ii excluzi pentru ca sunt prea mici si nu pricep sau nu pot. Intelesesem ca te gandeai sa alegi o gradinita MM, nu crezi ca step one ar fi sa ai macar o vaga idee despre ce e vorba pe acolo? :))) Si mnu, MM nu era hipsterita pe la 1900 toamna asa. Eu zic ca step one inainte sa emiti pareri despre educatia asta este sa citesti MACAR una din cartile ei. Altfel, eu una nu te iau in seama :))

        Apreciază

  8. Super articol, si super mami…
    Si eu am doi copilasi pe care refuz categoric sa-i bag in sistem…am studiat foarte mult problema , si dupa parerea mea Waldorf este net superior.Am copii la o gradinita cu educatoare formata in pedagogia Waldorf, si nu am cuvinte…atata joaca , si atata cantec si atata invatare ..fara ca ei sa realizeze ca invata …Trebuie totusi sa precizez ca aceasta gradinita este amenajata exact dupa principiile lui Steiner.., au si deal pe care au stricat doua salopete asta iarna , au si copaci de catarat, pietre de adunat , fructe de manacat , flori de cules , si straturi cu legume puse in joaca de ei ..despre educatoare nu mai zic ,..o zana fermecata si inteleapta …..numai ca vezi tu mai am 3 ani si trebuie sa incep scoala ..ce ma fac? vreau scoala cu predare waldorf dar in orasul meu inca nu exista ….dar nu-i bai ca o sa facem una ..noi mamicile waldorf ..suntem foarte multe …
    Sa revenim…Sara este o fericita ca are o mamica asa ca tine .

    Apreciază

    • Multumesc, uh, I don’t do good with compliments. Nu stiu ce facem la scoala. Sunt scoli private care costa nu cu mult mai mult decat o gradinita, pana la urma poate fi o optiune. Iti inteleg groaza, o simt si eu :))

      Apreciază

  9. Pe vremea mea ;)) nu trebuia sa aiba o denumire ca sa stii sa o aplici.Si atunci existau maturi de paie mici si maturam curtea gradinitei de frunze,faceam salate cu legume de sezon,samd dar nu insemna ca gata,intruchipam inteligenta daca rupem 3 frunze de salata.Nu am ratat nimic,trust me…poate doar ideea ca daca metoda e unica aplicata si e scrisa negru pe alb de-o tanti e the best way to go.
    Cat despre citit,am citit cat sa prind ideea pt ca in fond ma intereseaza cat din teorie se aplica in practica…asa ca am preferat sa vad live la gradinita.Gradinita aleasa nu e M all the way…nici nu as vrea sa fie.Nu imi doresc sa imi cresc copilul ingradit de o metoda,imi place sa stiu ca poate alege,ca o sa aiba acces la mai multe moduri de abordare.Iau coloratul ca ex: copilul la varste fragede se exprima prin desene.Multi psihologi folosesc metoda asta ca sa inteleaga profunzimea unei traume sau a unui dezechilibru.Why change that?de ce sa ii impun sa urmeze conturul?prefer s-o las sa deseneze cum ii vine ei.Sunt multe de zis si-n final nimeni nu are certitudinea ca o abordare sau alta e mai ok,asa ca de ce sa ne incrancenam sa spunem ca x metoda e sfanta? Time will tell,timpul si mocuta copilului cand vb despre gradi.Mi-e insa greu sa cred ca fatuca unui pitic se lumineaza de bucurie cand invata sa calce,refuz cu inversunare sa cred asta si cui imi spune ca asa e ii spun ca minte. ;)) Copiii vor sa alerge in parc,sa se dea cu trotineta,sa li se citeasca povesti nu sa calce,sa stranga rufe si sa se pregateasca sa devina candva nora si sotia perfecta.

    Apreciază

    • Asa ca tanti MM se poate rasuci in mormant de ciuda,ca mie tot hilar mi se pare sa inveti un tanc de 3 ani sa calce. :))
      Sunt ok in schimb cu ideea de iesiri la strans de mere…cu galetuse mici,cizmulite de cauciuc,draguti asa.Sunt de acord sa o aud cum turuie in drum spre casa despre cum a mancat ea mere culese de ea(s-a intamplat sapt trecuta cu finuta mea cand o pescuiam de la gradi),sau despre cum pet-urile de plastic trebuie folosite la terminarea proiectului lor de grupa…astea da,mi se par chestii misto pt pici.
      Calcatul,limbile straine,cursurile de actorue si alte cele sunt hipstereli de moment.

      Apreciază

      • Nu la 3 ani se face calcatul, ci la 5. Se ajunge si la calcat dupa ce copilul stie deja sa impature hainele, sa le intinda pe sfoara, sa le spele. Nu este hipstereala, si calcatul este parte din viata de zi cu zi a fiecarui om, si copilul trece treptat prin toate acestea, ca se se simta „empowered” nu frustrat. Nu invata sa calce perdele si sa apreteze camasi, invata doar sa tina un calcator in mana, sa nu se arda …basic skills.

        Apreciază

      • Parca se facea cand era pregatit copilul, 5 sau 4 sau 3 ani :P. Ca indicativ, majoritatea sunt pregatiti in jur de 5 ani e alta treaba. Plus nu cred ca asta e argumentul cu care ai castiga o disputa cu Ana cea de mai sus 🙂

        Apreciază

      • Ma bag si eu in discuție după ani si ani. 🙂 Experiența personală: locuiam cu bunicii de la oraș, unde nu aveam voie sa fac nimic. Așa cum ziceai tu, eram o răsfățata. Si apoi ajungeam la țara, unde bunica ma lasa o grămada. Știi ce făceam? (Pe lângă cules fructe, alergat cățeii si puii de găina, mângâiat vaca, etc etc) măturam curtea, frate! Era o curte mare de gospodărie de țara si chiar aveai ceva de munca, si uite ca si acum țin minte cum ii luam bunica-mii matura din mâna cu replica „mamaie, fac eu, fac eu”. Si eram cea mai incantata pt ca ma lasa. Si le făceam salata de frunze si mălai puilor de găina(asta din categoria cooking). Deci da, un copil se poate bucura ca are voie sa facă lucruri de oameni mari, inclusiv chestii prin casa.

        Si inca ceva: am o fata de 1an si 3 luni. E minuscul de mică pentru treburi in casa. Si totuși, o pun pe blat la Bucătărie si o rog sa ma ajute: sa desfacă capace, sa pună dopul sticlelor, lucruri simple. Ei bine, daca ai vedea cu câta concentrare si seriozitate face ce o rog si cât de incantata e cand reușește, nu cred ca te-ai mai strica de ras auzind despre tema „călcat”.

        O zi buna!

        Apreciază

    • Inca o data, fara sa ai idee (macar vaga) despre ce vorbesti, Ana, nimeni nu o sa te ia in serios vreodata. 🙂 Cat despre colorat, e ceva din textul de mai sus, come on, you cand do better :))
      Serios? Chiar nu ai vazut bucuria din ochii unui copil cand face o treaba de adult? Fie-mea a fost EXTAZIATA cand a primit o carpa sa stearga cada cu ea, in timp ce facea baie. Abia am scos-o din cada dupa o ora. O sa incerc sa explic candva cateva chestii esentiale in pedagogia asta, pe care le ratezi complet in cele de mai sus :)), macar articolul meu sa il citesti daca o carte nu vrei 😛

      Apreciază

  10. Hummm… nu stiu ce sa zic… Mie nu prea-mi suna a Montessori ceea ce descrii tu, ci mai degraba a sistem clasic. Fiul meu e intr-o gradi Montessori 100% si tocmai esenta metodei consta in a nu corecta copilul in focul actiunii, sub niciun pretext (tipic : a nu-I atrage atentia daca depaseste conturul in colorare, ca sa revenim la exemplul pe care l-ai ales). Copilului i se prezinta activitatea atunci cand pare interesat de ea si pregatit pentru ea, ca maturitate si dexteritate, nu fortat sa o faca in avans. Adultul o face intai de la A la Z, apoi copilul se apuca de ea cand vrea si CUM vrea. Bineinteles, in mod natural va incerca sa imite pe cat posibil gesturile adultului, dar -repet- in mod NATURAL (adica e o constatare pe care a facut-o MM, nu o cerinta a ei, realizata apoi sub constrangere).
    Si pana sa ajunga la rezultat va varsa multa apa pe langa pahar incercand sa toarne, va mazgali pe langa hartie, va taia pe langa contur, va indoi hartia stramb…. dar niciodata nu i se va reprosa asta.
    Educatoarele nu au voie sub nicio forma sa-l deranjeze in timp ce realizeaza o activitate, daramite sa-l corecteze…. Asta e filozofia Montessori : copilul e liber sa faca activitatea de cate ori vrea si cum vrea, fara amestecul adultului, decat daca cere el ajutor.
    Poate parea lipsita de spontaneitate metoda, cu foarte multa ordine si multe reguli, dar ce e de remarcat from the inside e ca nici un copil nu e obligat sa le respecte. Le va respecta pe rand, in timp, unii dupa 2 zile, altii dupa 6 luni, luand exemplu de la micutii lui colegi. Iar regulile descrise de MM nu sunt arbitrare, ci au luat nastere spontan in grupurile pe care le-a ingrijit ea.
    Cat despre natura si jocurile in aer liber, din cate stiu eu in fiecare anotimp copiii aduna cate un cosulet cu castane/Frunze/pietre… etc… obiecte gasite prin natura. Si pentru asta e nevoie si sa te murdaresti pe maini…;)

    Apreciază

      • Poti sa dai o referinta mai exacta? Cartea, capitolul? Pentru ca asa cum apare aici este scos din context. Nu pomenesti despre etapa de varsta la care se refera, despre cat de complicat sau usor e conturul. La Montessori se face totul treptat, nu incepi cu desene de colorat complexe ci cu forme simple de tot (un mar, o para) unde bineinteles ca se incurajeaza sa deseneze cu rosu sau verde inauntru (marul nu fondul). Foarte treptat se trece la desene mai complexe, si oricum , bineinteles ca nu e jar daca greseste pentru ca princpiul de baza la astea e „Greseala prietena” adica greseala este cea care te face sa progresezi, si fara sa gresesti nu poti invata. Asta nu inseamna ca ne facem ca totul e perfect si nu mai stim ce e ecorect si ce e gresit si laudam copilul si daca deseneaza un ghem si spune ca e avion la 4 ani. II aratam un avion de model si ii spunem sa incerce sa adauge si aripi de exemplu, ca sa poata zbura avionasul….

        Apreciază

      • Buna :). Daca imi amintesc corect, in Descoperirea copilului, desi recunosc ca am citit cartile MAriei Montessori acum cativa ani, cand am optat pentru gradi, si nu obisnuiesc sa recitesc. Nici nu mi-am pus problema ca va veni pe aici o educatoare Montessori sa ma scoata la lectie cu capitolul si pagina, dar crede-ma, nu mint de fel, scrie acolo. Contextul nu era legat de ani si nici nu era descrisa o activitatea. Femeia vorbea de filosofia ei. De genul, ca sa poti sa fii creativ, ca sa poata sa fie creativi, spunea ea, intai trebuie sa invete sa coloreze in contur. E un princpiu cu care eu una nu sunt de acord, la nivel personal.

        Apreciază

      • Noroc ca a trebuit sa caut altceva si am dat de partea cu pricina. Deci, daca mai sunt curiosi 😛 este la pagina 269 din Descoperirea Copilului.

        Apreciază

  11. Pingback: Înainte să Montessori | Sleepy 00

  12. Ma supara oarecum astfel de articole, pentru ca datorita unor experiente singulare se extinde o umbra asupra unei intregi categorii. Si eu sunt educatoare Montessori si nu ma identific deloc cu articolul. Dar ma gandesc ca multe mamici citesc si sunt influentate de asta si nu apuca sa vina sa vada ca la noi nu se aplica nimic din toate astea. Nu avem in programa gadilat sau joaca de-ascunsa, dar bineinteles ca se mai intampla, chiar des. Nu scrie Montessori daca poti sa mergi vara cu copilasii la piscina sau nu, dar si asta se mai intampla. Activitatile specifice Montessori cu materialele elaborate de M.M. ocupa 2 ore din cele 10 pe care le petrece copilul la gradi. In rest, cel putin in gradinitele si cresele din Italia pe care le cunosc, se fac O GRAMADA de chestii in care doar principiile de baza privind pedagogia si atitudinea persista. Adica joaca libera ocupa cel putin 2 ore si ea, se mizeaza si pe educatia pentru pace (sa invete sa nu fie egoisti, sa serveasca celorlalti si sa fie empatici, sa nu fie agresivi adica sa exteriorizeze altfel frustrarile si sa gasim impreuna solutii la ele) si principii de genul „Nu fa pentru mine ce pot face singur”, la care nu vad ce fel de critici pertinente se pot aduce, ‘Nu stabili limite in dezvoltarea copilului” ci lasa-l sa dezvolte propriul ritm si propriile preferinte/interese”, „Greseala ne este prietena” adica nu poti invata fara sa gresesti.

    Faptul ca spui ca „ti se pare” ca se mizeaza doar pe maximizarea intelectului este ok, oricine poate sa isi formeze o parere, dar ca sa fie validata e nevoie de mai mult (aprofundare, cercetare etc…) Dezvoltarea inteligentei emotionale si competentelor de comunicare, joaca libera si dezvoltarea creativtatii sunt toate prioritare la Montessori. Faptul ca da, intr-adevar se maximizeaza capacitatile innascute ale copilului, adica se creeaza mediul si mijloacele prin care acesta sa isi poata dezvolta la maxim ceea ce are deja in el, este adevarat. Nu stiu cat de eronat poate gandi o educatoare Montessori care impinge copilul spre un anumit tip de viitor si spre competitivitate, sper totusi ca a fost doar impresia ta si nu se bazeaza pe o experienta reala si autentica in acest sens, pentru ca e total impotriva principiilor Montessori sa educi astfel copiii.

    La viata practica invatam de toate, treptat, pas cu pas, trecem prin toate situatiile de ordin practic cu care copilul se va confrunta invariabil in viata. La un moment dat se ajunge si la calcat, da, dar asta e doar una dintre abilitati si nu se insista pe ea, este vorba doar de „basic skills” adica copilul sa stie despre ce e vorba si sa nu se sperie mai apoi cand la 16 ani vrea sa mearga neaparat la un chef si nu e nimeni acasa sa ii calce o camasa sau o rochita si ia prima oara calcatorul in mana. Nu facem din ei calcatori profesionisti. Eu de exemplu nu am invatat in copilarie si adolescenta sa cos si drept urmare si acum sunt tot o incepatoare si o stangace la capitolul asta, pentru ca am inceput tarziu si nu am mai avut dispozitia necesara sa fac progrese step by step.

    Apreciază

    • Im. 🙂 Asta e blogul meu. Al meu. Pe el vor fi parerile mele. Ale mele. Nu sunt educatoare Montessori, nu nimic. Sunt un parinte, care, intamplator, a citit mai tot ce-a prins scris de cucoana asta, Maria Montessori, chestie in urma careia, mdap, mi-am format o parere, cam asta faci dupa ce citesti o tona de carti ale unui autor, fie el MM, Steinbeck sau Cortazar. Daca ai fi citit tot ce am scris pe subiect (si am scris ceva), ai fi observat asta, precum si ca nu sunt nici educatoare si nici nu pretind. E un blog de mama, cu parerile mele de mama, pe care unii oameni aleg sa le citeasca. Ai mai fi aflat si ca sunt adpetul MM si ca fetita mea merge la o gradi MM si ca in general, mi se pare absolut genial ce a facut femeia asta la 1900 toamna. In schimb, tu ai citit un articol singur, si te-ai apucat sa ma critici. E atat de nepoliticos si chiar non-montessori de nici nu poate sa ma deranjeze, doar sa imi ridice semne de intrebare despre un educator Montessori (ceea ce mi se pare destul de nasol). Plus ca nu ai prins glumita cu calcatul. Eram haioasa, get it? Urasc cand trebuie sa-mi explic glumele. Era gen cea mai aberanta chestie din toate pe care le-am gasit la MM si de asta am pus-o. Astea fiind zise, as pune pariu pe o galeata de bani ca daca femeia aia ar trai azi n-ar mai baga calcatul la viata practica, ci alte lucruri ;). Dar again, asta tine de felul in care simtim si citim ce a scris doamna aia, nu de luare mot-a-mot, ca litera de lege, a ce a scris ea acum 100 de ani. E de gandit, nu de executat ;). Mai complicat uneori, desigur.

      Apreciază

      • Am citit cu atentie si mi-am dat seama si ca esti mamica nu educatoare si ca ai citit-o pe M.Montessori si copilul tau merge la Montessori. Totusi, nefiind vorba de o franciza cu standarde batute in cuie, experienta copiilor poate diferi mult de la o gradinita la alta. Eu ma gandeam la faptul ca atmosfera lipsita de joaca libera si ghidusii si veselie si oarecum sterila pe care o descrii este posibil sa fie prezenta atunci cand educatia montessori e inteleasa doar partial sau eronat si ca trebuie sa specific ca nu e o trasatura montessori, ci eventual o trasatura a unei gradinite cu care tu ai avut de-a face. Si imi pare rau ca te-ai simtit ca as fi fost nepoliticoasa, nu stiu de ce ti se pare asa, tonul meu era doar unul ingrijorat ca fiind totusi un spatiu de discutie public multi vor crede va asa e in toate cazurile, mai ales datorita caracterului generalizant al titlului. Nu e asa la gradinitele montessori, ci doar la unele pentru ca educatoarele si condicerea au o mare libertate de decizie si viziunea lor influenteaza foarte mult ce se intampla zi de zi in gradinita proprie. Inca o data imi pare rau dava comentariul meu ti s-a parut deplasat, eu am avut multe motive sa adresez aceasta critica ca sa se clarifice ca nu e ceva valabil universal pentru toate gradinitele montessori. Iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa imi spun punctul de vedere.

        Apreciază

      • Cu placere. Gradinita la care merge fetita mea, intamplator beneficieaza de o super educatoare care glumeste cu ei, pe care fetita mea o adora si in care eu am enorm de multa incredere, de o ultra asistenta care e cea mai apropiata definitie a unui om de „painea lui Dumnezeu”. Astea fiind zise, cele scrise in articol erau, fix asa cum incepe, senzatia mea dupa ce am citit MM. A mea, inca o data, pe blogul meu, unde da, poti sa iti spui si tu parerea si oricine altcineva, desigur, nu e o problema.

        Apreciază

  13. poate ajuta commentul meu vreo mamica in impas daca sa aleaga sau nu Montessori. Am urmat cursurile de asistenta Montessori in calitate de asistenta 0-3 ani in calitate de mamica. 1. Intrebarile am inceput sa mi le pun cand ne-au fost prezentate materialele Montessori si cum se fabrica. Principiul este sa respecte cat mai mult obiectul din realitate in forma, culoare proportii….Eram indrumati sa cautam pe google poze cu animale sa zicem fotografiate si photoshopate pe fundal alb si sa le printam pe cartonase plastifiate. Am pus intrebarea a curs: dar daca le aratam animale disporportionate, broscute cu picioarele exagerat de mari sau iepuri cu urechi mari, sau un caine rosu? pentru ca fiul meu de 2 ani stie ce sunt cand ii arat animalele prezentate asa. Raspunsul a fost ferm nu! Ca daca un copil rade cand ii arati un material nu inseamna ca l-a inteles. Ori fiul meu il si numeste. Atunci mi-au trecut flashuri cu clasele vazute de mine tip montessori-fara papusi/animalute stilizate, totul foarte rece si exact ca un laborator. Exista animalute handmade frumos stilizate de artisti sau de mine de care are si fiul meu si pe care le stie ce sunt. Eu cred ca sunt mult mai valoroase decat niste cartonase copii fidele realitatii si platifiate si ii dau libertate in gandire mult mai mare. 2. povestile fantezie tip Capra cu trei iezi sau Scufita rosie pot fi prezentate abia la 6 ani, in planul 2 de dezvoltare! O data pentru ca sunt fabulatii si alta pentru ca sunt horror. Acum, bunicii nostrii parleau de fata cu noi capete de gaina pe furculita cand eram mici fara probleme, la tara murea mereu o pisica, un catel, un iepure. Baietii calareau purcelul sacrificat de craciun. Moartea era un fenomen f intalnit. Acum punem mana la ochi copiilor cand vad un porumbel mort pe strada in oras. Sper sa ajute pe cineva experienta mea sa inteleaga si partea asta din Montessori. Pentru mine a fost important sa aflu asta sa decid ca nu avem ce cauta in acest sistem rece ca un laborator.

    Apreciază

    • Mi se pare dusa usor la extrem interpretarea (celor cu care ai facut cursul sau cum ai inteles tu). Da, am scris si eu ca sistemul MM este rece, dar e unul liber, si care incurajeaza gandirea. 2 lucruri foarte pretioase pentru mine, mediul in care vreau sa creasca Sara, pe plan educational. De rasete ma ocup eu acasa, anytime, sunt specialitatea mea 😛 ;))

      Apreciază

      • am vorbit cu restul de asistente din bucuresti si toata tara : nu exista jucarii in gradinitele montessori, doar material didactic. de asemenea, trainerul a recomandat asistentelor sa nu citeasca povesti copiilor la somnul de dupa amiaza-copiii trebuie sa invete singuri sa adoarma, fara ajutor din exterior! iar fantezia, dupa 6 ani!.

        Apreciază

      • Materialele alea sunt jucarii, noi aveam multe acasa before gradi :)). MM credea ca joaca este modalitatea prin care copiii invata (si de fapt chiar este, eu si azi tot asa invat :P).

        Apreciază

      • Poate asa e mai clar: montessori nu este de acord cu jocurile de rol pana in 6 ani-papusile ca exemplu pana apare fabulatia. totul pana atunci este educativ. mai jos e descrisa o comparatie montessori-waldorf din care se intelege mai bine ce vreau sa zic.

        Montessori: copilul trebuie sa se joace cu acele jucarii care il ajuta sa inteleaga concepte si sa invete lucruri noi; este vorba de jucariile educative.

        Waldorf: incurajeaza copilul sa-si puna la lucru imaginatia si sa-si confectioneze propriile jucarii, din materialele pe care le are la indemana; metoda Steiner pune accentul pe creativitate in procesul de invatare a copilului.

        Apreciază

      • Hai ca mai incerc si eu o data. Da, MM crede ca inainte de a trece la imaginatie e nevoie sa stii practica si cum se face bine (a se vedea exemplul cu coloratul de mai sus). E una din chestiile despre care eu spuneam ca ma enerveaza.
        De aici pana la generalizarea asta tampita e cale lunga.
        Inca o data, Sara vine de la o gradi Montessori si vine acasa cu nori portocali si copaci mov iar desenele ei seamana ingrozitor cu un Picasso. O data nu i-a zis nimeni sa se opreasca.
        Deci inainte de a alege o pedagogie pentru copilul nostru ar fi bine sa intelegem in totalitate ce se intampla si cum se aplica.

        Apreciază

  14. imi pare rau ca m-am aventurat pe acest blog in care alte pareri sunt catalogate ca generalizari tampite. cred ca existau si alte posibilitati de exprimare din partea dvs mai montessori-ene decat acestea. o zi buna va doresc si succes.

    Apreciază

  15. fain frumos: si propunerea ta este? ca daca te apuci sa citesti despre gradinite te apuca nebuniile: clasice, montessori, waldorf etc. Deci este vreuna perfecta? Nu cred! Atunci ce alegem?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s