De tinut. In brate.

Standard

Zilele trecute am fost la doua hoteluri pe malul marii. Inca erau familii cu plozi. La amandoua am auzit copii plangand. In ambele cazuri mama impingea la carucior, mai mult sau mai putin nervoasa, in timp ce incerca sa manance, iar bebelusul urla acolo.

In teorie, sau daca as fi vazut asta inainte sa fiu parinte, mi s-ar fi parut ca e un copil cam rasfatat sau ceva si vai de biata mamica.

Intre timp am schimbat taberele (cam tarziu, initial eram destul de spalata pe creier). De fapt, le-am schimbat cam radical :). Sunt destul de convinsa ca plangeau pentru ca voiau sa fie luati in brate. Each and every single time cand vad un bebelus plangand in carucior (de obicei pang in carucior ca acolo stau, asta nu e un articol despre beneficiile purtatului bebelusului, mi se pare aditionala informatia despre cum alegi sa iti tii copilul aproape) ma gandesc: Bai, dar de ce nu il iau in brate? Prefera sa alerge cu caruciorul, sa faca 8-uri, sa zdrangane isteric jucarioare samd in loc sa aplice solutia cea mai la indemana si garantat de succes: sa ii ia in brate :).

Am mai scris pe undeva prin urma ca suspectez ca plansetele de la colici sunt doar un mecanism natural de a obliga parintii sa isi tina copiii aproape :). In my case, it sure worked.

Nu o sa vorbesc acum despre cat de mare prostie mi se pare sa crezi ca s-ar „rasfata daca il tii in brate”. Gangblog a scris acum catva timp un articol foarte haios despre asta. Pe scurt, desi Sara a fost tinuta intens in brate, de pe la 6 luni s-a mutat cam de tot si rar mai prindem o repriza. De asta, daca suntem la o plimbare lunga, si Sara oboseste si vrea in brate, si desi e grea, ca are aproape 30% din greutatea mea :)), tot o sa vedeti un ranjet mare pe fata mea in timp ce ma scufund usor in pamant. Pentru ca doar asa apuc sa o mai tin 🙂

Copiii au nevoie de atingerea noastra, nu inteleg deloc de ce nu e atat de evident pentru toata lumea. Ati avut pisici cand erati copii? Nu va aduceti aminte cum mata si-i tine pe toti aproape, se duce si ii aduce inapoi daca un bezmetic se duce la plimbare si se rataceste? Ati auzit pisicii mieunand altcandva decat atunci cand nu sunt langa mamica lor ? 🙂

Hai sa o iau altfel, ca am vazut ca merge mai bine cu comparatii din astea :D. Picture this. Esti indragostit/a. Super super super indragostit/a. Sigur ati fost, macar o data (sper ca va mai amintiti sentimentul :))). Nu poti manca, dormi, nu te poti gandi la nimic altceva. Si persoana pe care o placi e acolo, la juma de metru de tine.  Except ca nu poti sa o atingi. Nu e voie. Poate te-ai rasfata sau poate ai cere mai mult sau ceva. Now. Wouldn’t that make you cry?

E cam la fel si cu copilasii, ei ne iubesc cu ardoare, suntem centrul Universului lor, sa il misti isteric intr-un carucior ca sa taca sau sa Shhhh ashhai din cealalat camera la interfon nu se pune. Au nevoie de tine, sa te simta, sa ii atingi, sa ii tii in brate, sa ii mangai.

Tot timpul imi ies niste chestii din astea certarete cand scriu despre ceva in care cred cu adevarat 😀

PS. Sa stiti ca se poate manca daca tii un plod in brate, e verificat, nu pledez pentru moartea prin inanitie a parintilor :))

IMG_1545

 

Reclame

17 răspunsuri »

  1. Eu treaba cu zdruncinat caruciorul n-am inteles-o neam. De ce s-ar linisti intr-un carucior care are o miscare de du-te-vino care pe mine personal m-ar face sa vars? Unde-i logica? :))
    Si da, ai dreptate, daca ii tii in brate nu se muta acolo. Dobandesc la un moment dat o asa independenta de-ti musti mainile de ciuda ca nu mai sta la dragalit si alintat.
    Si da, din nou, ai dreptate si la faza cu mancarea. E testata treaba, se poate si cu-n todler care-i ca o sfarleaza si-ntr-o continua miscare de rotire, de aia mici nu mai zic.
    Bottom line is ca trebuie sa vrea.Parintii, zic;Sa-si dea erase la tampeniile care le-au impuiat capul gen ” se invata in brate”, „devine alintat”, „n-o sa se mai dea jos veci” si sa ia copilul in brate. Plain and simple. Probabil e atat de simpla solutia incat unora li se pare hilara si de asta aleg sa testeze limitele caruciorului. :))

    Apreciază

    • Ah, sa nu uit, am citit/vazut lately (vesnic uit de unde anume stiu o chestie, dar sigur o stiu de undeva:))) cum ca miscarea actually does help. parca ceva cu sistemul limfatic sau altceva de gen si bascially da, e important sa ii tii in miscare.

      Apreciază

  2. Si mie imi place sa o tin in brate. Intotdeauna mi-a placut, mi s-a parut firesc. Si acum imi cere sa o tin cand se sperie de ceva sau cand oboseste. Si mor de drag cand se incolaceste cu piciorusele si cum ma tine strans cu mainile.
    Urasc insa cand i se striga „da-te jos din brate, esti fetita mare” sau „de ce nu mergi pe jos, o doare pe mami spatele”. De cele mai multe ori nu raspund nimic, ma fac ca nu aud (doar nu vorbesc cu mine, nu?). Alteori le zic ca EU vreau sa o tin in brate. Imi pare rau de oamenii astia, mi se pare ca ei nu au fost tinuti in brate suficient, atunci cand au avut nevoie….

    Apreciază

  3. Si eu sunt de acord cu tinutul in brate, cu mancatul nu mai zic, cand era mai mica, mancam amandoua in acelasi timp: ea tzatzi si eu mancare:)) ce-I drept in perioada de disperare maxima:)

    Apreciază

  4. Mda, chiar aseara ne plimbam si era o mamica la costum (duminica seara, da?) care mergea in aceeasi directie cu noi si cu aceeasi viteza, care vorbea la telefon in timp ce impingea un carucior cu scoica; si bebe din scoica plangea mititelul… Si ea facea opturi si continua sa vorbeasca. A terminat intr-un final conversatia, l-a ridicat (am zis aleluia, simteam un gol in stomac cand il auzeam), asta micu’ s-a calmat instantaneu, l-a mai tinut putin (gen 1 – 2 min) si apoi hop inapoi inapoi scoica; evident, bebe iar a inceput iar sa planga. Pana la urma a adormit :(. Bai, nu zic, si eu il plimbam multisor in carut, dar nu plangea deloc-deloc, ii placea acolo si dormea tare bine plimbat pe afara. Dar na, mai avea zile cand parca il puneam pe carbuni incinsi si atunci statea in brate, daca asa isi dorea… Si eu tanjesc dupa momentele cand statea mult si bine in brate, mereu ma topesc cand cere in brate (asa de rar…) sau cand e somnoros la trezire si sta lipicios in brate pana se dezmeticeste 🙂

    Apreciază

  5. Iar eu, datorita voua, inca din prima zi l-am tinut in brate. Nici nu ma gindeam cum as putea sa stau si sa ma uit la el cum plinge. Cind iesim la plimbare, caruciorul este strict obiect decorativ.Si eu si bunica-sa alergam la propriu dupa el.

    Apreciază

  6. A noastra de abia acum e interesata de carucior (1 an jumatate). Zace ca un sef si se uita in jur. Altfel am tinut-o muult in brate. Prima luna a fost groaznica… eram atat de asaltati de tot felul de pareri si sfaturi incat am incercat pentru 2 zile sa ii facem program de alaptat si cam o luna sa o culcam numai in patul ei. Ah da… si sa o culcam fara sa alaptat. A fost o luna oribila in care copilul a plans mult si noi pe langa (facem cu randul care sa break down si sa boceasca). Apoi am lasat toate parerile la o parte si am facut cum ne-a taiat capul. Si e bine! Altfel traiasca sfanta boba. Urla cum o puneam in landou. Ce sa zic… urla si in boba de la un punct colo asa ca trebuia sa o scoatem si sa o facem avion pana acasa dar de la 4 luni a inceput sa vada ca e super misto in boba si totul a mers bine. Iar boba a fost perfecta pentru toate excursiile pe care le-am facut (ne-am plimbat ceva!). Asa ca in brate sa fie. Copilul e fericit, spatele nostru nu mai plange pentru ca acum e bipeda si vrea sa fie bipeda si in familie e liniste. Mancatul si acum il fac uneori cu ea in brate (la mese in familie sau in targ)… m-am obisnuit fara probleme. Oricum, inainte mi se suia pisica in brate asa ca e ceva normal sa am cateva kilograme pe mine care imi adulmeca farfuria.

    Apreciază

  7. Noi am tinut caruciorul sa ne transporte bagajele de la piata ca noi tot in brate am crescut. Am adorat fiecare clipa. Nu stiu ce s-a intampla cu ea, dar acum la 3 ani si jumatate vrea in carut sa fie bebe. O pun si mergem la plimbare chiar daca se comenteaza dar nu este prea mare? Asa si? Care este problema le respund? Noi ne iubim non stop. Eu profit de fiecare moment si cand oboseste o iau in brate si cum spui si tot ma afund putin in pamant,. dar ador fiecare clipa si imi mai place cand ne uitam la desene si sta ori la mami in brate ori la tati. Recunosc eu si acum ma cuibaresc la tata in brate si am o varsta. Asa pot sa respir si sa traiesc. Inconjurata de multa iubire. A… si noi am muncat mama la masa si puiul la san. Mi s-a intamplat si la restaurant. II puneam un scutecel pe ea sa nu fie ingretosati cei care se uitau lung,si manca doar ii era foame. Ce am mai observat mamicile care fac zig zaguri cu ei sa-i linisteasca cand cresc mai mari daca sunt deranjate de la telefon le mai trag si cate o palma

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s