Arhive zilnice: 13 septembrie 2013

Cine ne creste copiii?

Standard

E adevarat ca e si din cauza experientei recente cu gradinita, dar sincera sa fiu de mult ma gandesc la asta.

Cu ceva entuziasm si inconstienta ne apucam sa facem un plod. Trecem de 9 luni mai mult sau mai putin usoare, timp in care avem in cap imagini romantate din filmele americane cu norisori roz si bebelusi dormind adanc.

Apoi nastem si ne loveste in moalele capului crunta realitate ca tot ce stiai o data ca e nord e acum sud. Toata existenta ti se schimba si e cumplit. Abia cand apuci sa te dezmeticesti (si sa incepi sa iti dai seama ca ai fost un bou si ca e infinit mai misto acum) trebuie sa te intorci la buro. Ca na, ratele nu se platesc singure.

Si copilul?

Pai copilul ramane cu bunicii, cu o bona sau la gradinita. Cam astea sunt optiunile. Fiecare cu avantaje si dezavantaje. Putem discuta la infinit.

Cert e ca nu noi. Sau in cele mai multe cazuri nu noi.

In timp ce copilul nostru se joaca, rade, descopera lumea, noi suntem la birou.

Ajungem seara acasa, rupti de oboseala si cu nervii prastie dupa 30j de situatii urgente, 40j de zbierete de la sef, 50j de bombe dezamorsate cu 2 secunde inainte de boom si 60j de lupte cu morile de vant si mai aveam doar 2 ore sau 3 sau 4 intr-un caz fericit de stat cu cea mai importanta persoana din viata noastra.

Desi stiu ca asa stau lucrurile, ca asta e normalitatea si ca orice incercare de a face altfel are potentialul sa devina o extrema nasantoasa, ceva nu inceteaza sa ma chitaie si sa imi spuna ca e gresit ca altii imi cresc copilul pe care eu, noi, am decis sa-l aducem pe lume.

E ca si cum mi-as lua masina visurilor mele si as lasa-o sa o conduca vecinul de la parter.

Nu pe bune, undeva, acolo in stomacul vostru, nu vi se pare usor ciudat ca stau mai mult cu niste straini decat cu noi?

IMG_6211