Acomodarea la gradinita

Standard

As putea sa va povestesc varianta optimista: Sara zice ca ii place, ca vrea sa mai mearga, ca ii place sa se joace cu copiii si cu Erika.

Sau varianta pesimista: saptamana trecuta a matait cam in fiecare zi cand a dus-o sotzoo si inca de cateva ori pe parcursul zilei.

Adevarul e, ca de multe ori, la mijloc :).

Luni am dus-o impreuna. A stat putin cu mine in hol, apoi s-a dus in sala (cu care era deja obisnuita de la cele 3 vizite anterioare) si-a luat jucarii, a inceput sa se joace cu ele, le punea la loc cand termina. A matait de 2 ori, o data de dimineata cand inca eram acolo si Matei i-a smuls cartea din mana si dupa-amiaza cand a impins-o David in curte. Inteleg ca exista copii care lovesc/smulg/trag dar in calitate de parinte de copil care nu loveste/smulge/trage si respecta cand un altul se joaca cu ceva imi e greu sa inteleg. Dragii mei prieteni parinti incercau sa ma consoleze. Ca peste catva timp va incepe si ea sa loveasca/smulga/traga si o sa se poata apara. Bai. Nu, pe bune. Adica asta ar trebui sa astept?

Norocul tuturor ca marti am plecat intr-o delegatie (stabilita din iunie cand habar n-aveam cand incepe gradi). Sotzoo a zis clar ca a fost mult mai bine asa. Adevarul e ca daca o vad pe fie-mea necajita imi vine sa daram munti si probabil ca sejurul la gradi s-ar fi scurtat dramatic.

Pe scurt, in zilele astea a mai matait cand a dus-o, dar apoi se linistea si se juca cu copiii. Sotzoo pleca doar dupa ce era ok, niciodata inainte (o gradinita care ma obliga sa o duc si sa o las acolo zbierand cu muci dupa mine era exclusa). Vreo 2 zile a stat mai mult in zona, in caz de ceva. Doar miercuri a avut o programare si fie-mea fix atunci s-a gasit sa mataie, asa ca M. m-a sunat pe mine si am reusit sa o linistesc la telefon. Cand a ajuns ta-su la ea l-a confiscat si nu s-a mai dezlipit de el.

Luni si marti acum deja n-a mai plans nicivdimineata, Erika ne-a zis ca mai mataie si da din picioare cand nu-i convine ceva. Na, la asta chiar nu mi se pare necajita, doar fitosica. E greu cand au stat tot timpul oameni mari in fundul tau sa te asculte cand vrei sa mananci/te culci/joci/mergi la plimbare aso, si ti-au si respectat deciziile, sa stai cu o gasca de plozi care trebuie de voie de nevoie sa faca lucruri in comun (ultima oara a tras o tura de plans ca nu era ora de iesit afara si ea avea chef sa mearga prin curte).

Cumva, fiinta rationala care se ascunde pe undeva prin fundul creierului meu intelege ca e bine sa mearga la gradinita (ca se acomodeaza cu lumea, ca invata chestii noi, ca ceva ceva ceva) dar adevarul e ca inainte de toate sunt o mama. Cam spre leoaica asa, desi sunt Capricorn. Adica daca copilul asta avea doar mama posibil sa fi mers la gradinita nu anul asta, la anul si la anul si la anul pana ajungea la scoala :D. Asta e, noroc ca are si un tata. A invatat rapid sa foloseasca mataitul ca sa atraga atentia educatoarelor. Daca pana acum n-am vazut-o vreodata facand asa ceva (si ii si spuneam unei colege in prima zi de gradi), acum da, o vad ca mataie: aaaa aaaaa aaaaaaa, si trage cu coada ochiului sa vada daca te uiti. Na, riscul meseriei, presupun ca in viata asta are nevoie sa invete si putina manipulare. Might come in handy.

Bine hai, mi-am adus aminte. Chiar e bine sa socializeze, pentru ea, nu pentru ce invata de la ceilalti neaparat. E bine sa stea intre omusori de varsta ei. Si eu ador sa stau cu ea, dar imi place si sa merg la scarbici sa stau cu colegii. Care sunt cei mai draguti ever, am stabilit deja. Stiti ce m-au intrebat in prima zi cand eram necajita si stresata? Pe cine trebuie sa mergem sa batem? 🙂 🙂 🙂 aaaaawwwwwwwwww, dintr-o mie de replici tot pe asta as fi ales-o. Sper ca astfel de colegi sa gaseasca si ea acolo, cu care sa poata glumi si pe care sa se poata baza la greu :).

Si cu meniul inca se adapteaza. M. e obsedata de mancare sanatoasa (totul e sanatos, tooooooootul), ceea ce stiti ca si eu execut, dar sufleul de brocoli la micul dejun m-a zapacit. Si Sara are cam aceleasi sentimente.

Avantajul la ele e ca am putut discuta si meniul va contine si chestii mai traditionale: Sara mananca mai fara fite asa, rosii, ardei gras, branza, paine, gem, miere, covrigi, prajitura cu mere/dovleac, budinci, ciorbe, si caaaaaate si mai caaaaaaate are bucataria asta romaneasca in ea numai minunatii. Ma rog, ceilalti copii se pare ca sunt fericiti meniul as it is. Asta ar fi fost situatia la absolut orice gradinita, n-ar fi avut 100% meniul de acasa. Cert e ca daca nu se acomodeaza, pentru mine e un motiv de ingrijorare, pentru ca stiti ca ea e(ra, cel putin acasa), genul de copil care striga mai vreau si ce mai mancam acum? Rosii din gradina, prune din copac, pestisori din rau, na.

Sara stie sa lucreze cu materialele Montessori, partea asta ei ii vine foarte usor asa ca nici nu imi vine sa o mentionez. E obisnuita sa aleaga cu ce se joaca, sa le puna la loc, cu mesele/scaunele mici (asa are si acasa) sa nu intrerupa alti copii samd. Plus ca pana acum au facut o tona de chestii dragute si haioase (am primit pe mail o informare cu activitatile pe care le-au desfasurat). O sa scriu un articol separat despre asta ca altfel nu mai termin aici :)).

Doamnele/Domnisoarele alea de acolo sunt foarte blande si dragute, Sara se cocoata la ele in brate (ceea ce inseamna ca ii chiar plac). Ne spun in fiecare zi exact cat a manacat/cat a dormit (nu doarme nici la gradi, cum nu mai dormea nici acasa, dar sta si se uita pe carticele, linistita), cat si daca a plans. Partea asta o apreciez cel mai mult, ca pot sa am incredere in ele ca imi spun exact ce si cum face Sara. De asemenea, sunt foarte ingaduitoare cu parintii stresati si pisalogi 😀 Au si niste optionale dragute dupa-amiaza, ceva cu dansuri si nu mai stiu ce, nu pare nimic spalator de creier. Sara nu le prinde, pentru ca incep la 5, iar eu in nanosecunda in care termin treaba si pot pleca deja sunt la poarta sa o iau acasa. Dar pentru vasta majoritate a parintilor care pot ajunge la gradi abia mai tarziu, cred ca sunt o minune.

Noi, sincer, suntem multumiti ca e acolo si deocamdata ni se pare ca se acomodeaza bine (ea, nu eu). As fi fost si surprinsa sa se potriveasca ca timbrul pe scrisoare, totusi, e o atmosfera noua, reguli noi samd. Am zis ca atata timp cat ea zice ca ii place si ca vrea sa mai mearga e minunat. Sper din tot sufletul sa nu zica vreodata altceva ca nu stiu ce naiba o sa facem :)).

IMG_9834

Reclame

21 de răspunsuri »

  1. Ehhhh… E o vorba desteapta la nemti : alle anfang ist schwer 🙂 In cazul vostru e mai greu pt tine dar sunt sigura ca o sa fie bine. Eu ma gandesc deja sa o dau pe Lara la cresa aici dupa ce face un an. Acum sunt viteaza si zic ca o sa am puterea asta dar mai vb in noiembrie 😒😱😳…

    Apreciază

  2. Ioi, iar au dat emotiile peste mine. Remind me again de ce e gradinita indicata? e buna? Obligatorie? N-as duce-o veci! :))
    Ma sperie ceea ce numesti tu aici matait…e cu lacrimi? mari?Cu „mami don’t go”?
    Ma sperie si ideea de neadaptare pentru ca se face trecerea de la mami-tati-buni la educatoare si-o hoarda de copii necunoscuti. Scary for me, sper sincer ca nu si pt ea. Ea adora copiii, se joaca cu ei, dar e cum zici tu de Sara…bleguta cand vine un copil mai altfel care-i smulge jucaria din mana si-o si impinge, bonus asa. 😦 Eu am reactii tare nasoale la treburi din astea, gen primul instinct e sa-i pun o piedica plodului sa vina in nas sa vad daca-i place, si-al doilea s-o intreb pe ma-sa de ce nu si l-a educat naibii acasa inainte sa-l scoata in lume. Stiu, stiu, trebuie sa las copilul sa gestioneze singur situatiile de genul asta, dar wishful thinking helps.A lot!
    Cu camerele video cum stati? Stai geana pe ea de la birou? Suspini in fata monitorului si nu-ti vine sa crezi c-ai ajuns momentul asta, sa ai fata la gradinita? Stai cu educatoarea pe speed-dial sa-i atragi atentia ca bla si bla? Sunt nebuna? Zi-mi, ca ma tratez!

    Apreciază

    • Deci tocmai mi-a mai explicat cineva o data: pentru ca asta e rolul nostru ca mame. Sa le deschidem portile si sa ii incurajam sa plece, si cu cat o facem mai devreme cu atat e mai bine.
      Nu e cu lacrimi, e de atentie, dar poate degenera in functie de nu stiu ce. Oricum, e ceva ce nu facea inainte si astept cu interes sa treaca. Camere video se monteaza luna asta, si da, intreb cam de 2 ori pe zi ce face, nu rezist altfel 🙂

      Apreciază

      • Tenchiu. I feel a little bit normal again.
        Zici c-a ajutat mult faptul ca ea a apucat sa se familiarizeze cu locul inainte de deschidere, nu? Ne gandim s-o ducem si noi, asa, la joaca din cand in cand…sa vedem cum reactioneaza, daca o atrag educatoarele, sa cunoasca cladirea samd.

        Apreciază

      • Da, chiar a ajutat, nu imi imaginez cum ar fi facut sa o duc asa, intr-o buna zi intr-un loc cu oameni straini si sa o las acolo.

        Apreciază

  3. Te rooog, defineste „matait”. Daca e sinonim cu „plans”, mai bine nu-mi spui. Din ce descrii tu, eu cred ca e un proces de acomodare normal. Sper sa fie si pentru noi la fel cand o veni vremea.
    Si eu ma tem exact de aceleasi lucruri: copiii navalnici si mancarea. Bine, o sa ajunga la gradi cu mese incluse pe la 4 ani, sper ca pana atunci sa se adapteze si sa manance ceea ce primeste.

    Apreciază

    • Cu mine azi de ex. nu a plans deloc. A zis de 2 ori ca vrea sa stau cu ea si i-am reamintit ca trebuie sa merg la scarbici sa castig bani sa avem ce manca, jucarii si haine. Asta e adevarul, n-am de ce sa o mint. Dupa care s-a dus in clasa (ceilalti copii erau afara) si s-a jucat cu cilindrii. I-am zis ca plec, ca ma duc sa vorbesc cu Erika si dupa ce am plecat eu s-a dus Erika la ea si a iesit cu copiii afara. De atunci n-a plans, a mancat si lucreaza foarte bine (am intrebat deja :D).

      Apreciază

  4. Buna Sleepy,

    Ma bucur sa gasesc atatea lucruri bune la o gradinita! Ma pregatesc si eu de pasul asta, bebe are 1 an acum.
    Totusi am o chestie care ma ingrijoreaza, in cele ce ai povestit mai sus, Matei si David. Ok dar cum ii corecteaza? Cati ani au? De ce nu le-a intrerupt nimeni joaca pe motiv de agitatie….se calmau printr-o joaca individuala apoi reveneau la copii. Nuuu?

    Succes si multumesc anticipat pt raspuns
    Simona

    Apreciază

    • Evident ca a intervenit cineva si i-a corectat, dar nu poti sa previi decat in timp, prin exemplu si repetare. 🙂 copiii sunt imprevizibili, nu ai cum sa stii ca o sa tabare unul pe altul :))

      Apreciază

  5. Le-o fi si lor (copiilor,zic) greu dar cred ca e si mai greu pentru noi,ai mari. Si fiica mea merge in noiembrie la Tagesmutter (o tanti care e calificate ca ingrijitor de copii si face asta acasa la ea cu 2-3 copii), ca la cresa nu am prins loc….cica trebuia sa o inscriem de cand era fetus 😀 . Si eu sunt cam vulcanica la locul de joaca atunci cand vine vreun puradel si o impinge sau o bruscheaza…asa ca mi-e tare frica de ce o sa fie la tanti ingrijitoarea…oooffff,trecem noi si peste asta 🙂

    P.S. E asa o delicata Sara! Parca e o floricica la masa!

    Apreciază

  6. Eu cred ca e bine ca incepe sa descopere ca nu e numai ea in centrul atentiei, pana la urma, oricat incercam noi sa ii protejam, trebuie sa crestem niste fiinte rationale si integrate in societate. Altfel o sa devina o manipulatoare cu voi. Si Natalia incepe sa se smiorcaie doar asa sa vada daca ma uit, dar nu ii dau nas si ii trece in 2 secunde. Si asa oamenii de cand sunt mici au tendinta sa fie egoisti, posesivi si dominatori asa ca e bine sa nu incurajezi astfel de sentimente in ei. Pentru ca apoi vor rasari fel de fel de atitudini nocive.
    Si este important pentru ei sa petreaca mult timp alaturi de cei de varsta lor, pentru ca se creeaza o microsocietate si invata cum sa colaboreze cu membrii ei. Nu inteleg de ce multi parinti sunt ingroziti de faptul ca la un moment dat copiii vor fi independenti si vor avea o viata sociala. Parintii trebuie sa ii lase sa isi traiasca viata.

    Apreciază

      • Pai nu sunt de acord ca daca va fi tot timpul in centrul atentiei va ajunge o manipulatoare. Educatia unui copil nu se face la gradinita, ci acasa, de parinti. Nu ar trebui sa asteptam sa ne educe altii plozii. Vei avea un copil manipulator (desi urasc cuvantul), sau hai sa-i zic mai bine prost-crescut daca il cresti prost. Tu. Acasa. Nu daca merge au ba la gradinita.
        Ma enerveaza exprimarea ca nu-i dau nas cand se smiorcaie. Nu ca de principiu n-as fi de acord, dar parca nu-mi denota respect pentru copil.
        Iar aia cu oamenii mici care au tendinta sa fie egoisiti, posesivi si dominatori mi-a pus capac. Zici ca sunt Dracul pe Pamant. Copiii nu se nasc rai, devin rai daca parintii sunt incapabili sa ii creasca cu blandete si dragoste si respect.
        Eu vreau ca fie-mea sa aiba incredere in noi. Sa se simta protejata si aparata. Tot ce vreau sa o invat vreau sa o fac respectand regulile astea. Si cred ca doar asa se poate descurca bine in viata si in lume, avand o baza de dragoste acasa. Cei 7 ani de dragoste sa fie, oricat de siropos ar suna :D.
        Plus ca nu e nimeni ingrozit ca vor fi copiii independeti si ca vor avea o viata sociala, asta e o prostie imensa. Toti parintii buni sunt constienti ca trebuie sa ajunga acolo, dar unii prefera sa nu-si faca copiii sa sufere in proces. 🙂 Trebuia sa ma zgarmi tu :))

        Apreciază

    • O poveste scurta din experienta noastra. In vara am stat 6 zile la niste prieteni. Noi cu copilul de 1 an si 4 luni, ei cu copilul de 1 an si 6 luni. Sunt constienta ca exista diferente destul de mari intre cele doua varste insa nu suficient de mari pentru povestea de fata. Noi ii dam atentie „fara numar”. Cand ma striga ma duc la ea, cand ma ia de mana ma duc cu ea, cand plange o consolez, samd. Ei sunt ceva mai stricti si considera ca uneori copilul vrea atentie degeaba, ca nu e cazul sa raspunzi tot timpul la cererile copilului si ca plansul este in general o metoda de atragere a atentiei. Plus ca ei petrec mai putin timp cu copilul (serviciu si alte alea – nu judec, noi suntem norocosi). In casa lor erau mult mai multe reguli decat in a noastra. De-a lungul celor 6 zile copilul nostru a respectat regulile casei (chit acasa avea voie sa le faca… gen sa nu se joace cu plantele, sa nu apese pe butoane ca sa deschida muzica, sa nu se joace cu cartile adultilor, etc). Copilul lor incerca constant sa incalce aceste reguli si deseori rezultatul era: doi parinti furiosi si un copil furios. Copilul nostru nu cersea atentie si nu facea lucruri interzise ca sa ne atraga atentia pentru ca stia ca are parte de atentia noastra. Copilul lor facea exact pe dos. In concluzie, eu zic (ca Sleepy) ca totul tine de parinteala ta. Ah, plus ca e normal (psihologic) egocentrismul la varste mici. Pentru ca (din nou psihologic) nu sunt capabili sa inteleaga alte puncte de vedere. Asa ca ce faci? Il pedepsesti pentru ceva ce inca nu poate face?

      Apreciază

      • 🙂 Ce dragut ai povestit. Si eu cred ca parintii au tendinta (din ce vad la altii, din cum au fost educati ei) sa impuna mult mai multe limite decat au cu adevarat nevoie. Ha, sarumana de idee de articol 🙂

        Apreciază

  7. Educatia unui copil e inceputa de parinti si continuata la gradinita si la scoala mai tarziu… Adica o sa il influenteze ce vede acolo, ce spun/fac alti copii, chiar si la varstele astea mici e valabil. O sa vezi cand o sa fie Sara mai mare ca o sa adopte idei, cuvinte, atitudini pe care vei constata ca nu le stie de la voi, parintii ei, ci de la gradi.
    Apoi, legat de a fi in centrul atentiei, voiam sa zic ca societatea,viitorii ei prieteni/colegi, nici profesoarele sau educatoarele nu o vor putea tine pe ea mereu in centrul atentiei, intrucat mai sunt si alti copii. Si cand esti in orice fel de colectivitate, esti tratat de la egal la egal (si intr-un fel e normal sa fie asa).
    Si eu o iau in brate pe fetita mea daca plange sau are ceva, dar daca doar se preface ca plange ca sa vada cum reactionez, nu fac asta (m-am referit doar atunci cand se preface, cred ca a fost o greseala de exprimare a mea).
    In privinta copiilor mici si a rautatii lor asa zise. De la o varsta li se activeaza ego-ul si incep sa aiba perioade cand sunt egoisti si dominatori (nu pot sa cred ca nu ai vazul asta la alti copii mai mari in parc) si pt ca parintii ii incurajeaza in atitudini din astea incep sa negocieze diverse chestii pe jucarii, de ex sau dulciuri. Cunosc copii care le zic parintilor nu vreau sa invat la romana, dar daca imi luati o masinuta sau un telefon o s-o fac.

    Apreciază

  8. Va recomand lecturarea catorva pagini ( 5) din cartea „cresterea sugarului si a copilului” scrisa de dr.Spock, capitolul intitulat neurostiinta. In aceste cateva pagini explica pe stadii de varsta capacitatea lor de intelegere functie de dezvoltarea creierului. De exemplu un copil de 4 ani nu este capabil sa aiba o gandire logica pentru ca nu s-a dezvoltat intr-atat, el raporteaza totul la propria persoana si asa intelege cel mai usor.
    Bebelusii si copii de 1 an nu incape discutie, nu inteleg argumentele noastre, cel mai onorabil mod de a trece peste o tensiune este atragerea atentiei catre altceva interesant.astfel renunta fara sa o faca din frica sau supunere…..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s