Arhive zilnice: 11 septembrie 2013

Acomodarea la gradinita

Standard

As putea sa va povestesc varianta optimista: Sara zice ca ii place, ca vrea sa mai mearga, ca ii place sa se joace cu copiii si cu Erika.

Sau varianta pesimista: saptamana trecuta a matait cam in fiecare zi cand a dus-o sotzoo si inca de cateva ori pe parcursul zilei.

Adevarul e, ca de multe ori, la mijloc :).

Luni am dus-o impreuna. A stat putin cu mine in hol, apoi s-a dus in sala (cu care era deja obisnuita de la cele 3 vizite anterioare) si-a luat jucarii, a inceput sa se joace cu ele, le punea la loc cand termina. A matait de 2 ori, o data de dimineata cand inca eram acolo si Matei i-a smuls cartea din mana si dupa-amiaza cand a impins-o David in curte. Inteleg ca exista copii care lovesc/smulg/trag dar in calitate de parinte de copil care nu loveste/smulge/trage si respecta cand un altul se joaca cu ceva imi e greu sa inteleg. Dragii mei prieteni parinti incercau sa ma consoleze. Ca peste catva timp va incepe si ea sa loveasca/smulga/traga si o sa se poata apara. Bai. Nu, pe bune. Adica asta ar trebui sa astept?

Norocul tuturor ca marti am plecat intr-o delegatie (stabilita din iunie cand habar n-aveam cand incepe gradi). Sotzoo a zis clar ca a fost mult mai bine asa. Adevarul e ca daca o vad pe fie-mea necajita imi vine sa daram munti si probabil ca sejurul la gradi s-ar fi scurtat dramatic.

Pe scurt, in zilele astea a mai matait cand a dus-o, dar apoi se linistea si se juca cu copiii. Sotzoo pleca doar dupa ce era ok, niciodata inainte (o gradinita care ma obliga sa o duc si sa o las acolo zbierand cu muci dupa mine era exclusa). Vreo 2 zile a stat mai mult in zona, in caz de ceva. Doar miercuri a avut o programare si fie-mea fix atunci s-a gasit sa mataie, asa ca M. m-a sunat pe mine si am reusit sa o linistesc la telefon. Cand a ajuns ta-su la ea l-a confiscat si nu s-a mai dezlipit de el.

Luni si marti acum deja n-a mai plans nicivdimineata, Erika ne-a zis ca mai mataie si da din picioare cand nu-i convine ceva. Na, la asta chiar nu mi se pare necajita, doar fitosica. E greu cand au stat tot timpul oameni mari in fundul tau sa te asculte cand vrei sa mananci/te culci/joci/mergi la plimbare aso, si ti-au si respectat deciziile, sa stai cu o gasca de plozi care trebuie de voie de nevoie sa faca lucruri in comun (ultima oara a tras o tura de plans ca nu era ora de iesit afara si ea avea chef sa mearga prin curte).

Cumva, fiinta rationala care se ascunde pe undeva prin fundul creierului meu intelege ca e bine sa mearga la gradinita (ca se acomodeaza cu lumea, ca invata chestii noi, ca ceva ceva ceva) dar adevarul e ca inainte de toate sunt o mama. Cam spre leoaica asa, desi sunt Capricorn. Adica daca copilul asta avea doar mama posibil sa fi mers la gradinita nu anul asta, la anul si la anul si la anul pana ajungea la scoala :D. Asta e, noroc ca are si un tata. A invatat rapid sa foloseasca mataitul ca sa atraga atentia educatoarelor. Daca pana acum n-am vazut-o vreodata facand asa ceva (si ii si spuneam unei colege in prima zi de gradi), acum da, o vad ca mataie: aaaa aaaaa aaaaaaa, si trage cu coada ochiului sa vada daca te uiti. Na, riscul meseriei, presupun ca in viata asta are nevoie sa invete si putina manipulare. Might come in handy.

Bine hai, mi-am adus aminte. Chiar e bine sa socializeze, pentru ea, nu pentru ce invata de la ceilalti neaparat. E bine sa stea intre omusori de varsta ei. Si eu ador sa stau cu ea, dar imi place si sa merg la scarbici sa stau cu colegii. Care sunt cei mai draguti ever, am stabilit deja. Stiti ce m-au intrebat in prima zi cand eram necajita si stresata? Pe cine trebuie sa mergem sa batem? 🙂 🙂 🙂 aaaaawwwwwwwwww, dintr-o mie de replici tot pe asta as fi ales-o. Sper ca astfel de colegi sa gaseasca si ea acolo, cu care sa poata glumi si pe care sa se poata baza la greu :).

Si cu meniul inca se adapteaza. M. e obsedata de mancare sanatoasa (totul e sanatos, tooooooootul), ceea ce stiti ca si eu execut, dar sufleul de brocoli la micul dejun m-a zapacit. Si Sara are cam aceleasi sentimente.

Avantajul la ele e ca am putut discuta si meniul va contine si chestii mai traditionale: Sara mananca mai fara fite asa, rosii, ardei gras, branza, paine, gem, miere, covrigi, prajitura cu mere/dovleac, budinci, ciorbe, si caaaaaate si mai caaaaaaate are bucataria asta romaneasca in ea numai minunatii. Ma rog, ceilalti copii se pare ca sunt fericiti meniul as it is. Asta ar fi fost situatia la absolut orice gradinita, n-ar fi avut 100% meniul de acasa. Cert e ca daca nu se acomodeaza, pentru mine e un motiv de ingrijorare, pentru ca stiti ca ea e(ra, cel putin acasa), genul de copil care striga mai vreau si ce mai mancam acum? Rosii din gradina, prune din copac, pestisori din rau, na.

Sara stie sa lucreze cu materialele Montessori, partea asta ei ii vine foarte usor asa ca nici nu imi vine sa o mentionez. E obisnuita sa aleaga cu ce se joaca, sa le puna la loc, cu mesele/scaunele mici (asa are si acasa) sa nu intrerupa alti copii samd. Plus ca pana acum au facut o tona de chestii dragute si haioase (am primit pe mail o informare cu activitatile pe care le-au desfasurat). O sa scriu un articol separat despre asta ca altfel nu mai termin aici :)).

Doamnele/Domnisoarele alea de acolo sunt foarte blande si dragute, Sara se cocoata la ele in brate (ceea ce inseamna ca ii chiar plac). Ne spun in fiecare zi exact cat a manacat/cat a dormit (nu doarme nici la gradi, cum nu mai dormea nici acasa, dar sta si se uita pe carticele, linistita), cat si daca a plans. Partea asta o apreciez cel mai mult, ca pot sa am incredere in ele ca imi spun exact ce si cum face Sara. De asemenea, sunt foarte ingaduitoare cu parintii stresati si pisalogi 😀 Au si niste optionale dragute dupa-amiaza, ceva cu dansuri si nu mai stiu ce, nu pare nimic spalator de creier. Sara nu le prinde, pentru ca incep la 5, iar eu in nanosecunda in care termin treaba si pot pleca deja sunt la poarta sa o iau acasa. Dar pentru vasta majoritate a parintilor care pot ajunge la gradi abia mai tarziu, cred ca sunt o minune.

Noi, sincer, suntem multumiti ca e acolo si deocamdata ni se pare ca se acomodeaza bine (ea, nu eu). As fi fost si surprinsa sa se potriveasca ca timbrul pe scrisoare, totusi, e o atmosfera noua, reguli noi samd. Am zis ca atata timp cat ea zice ca ii place si ca vrea sa mai mearga e minunat. Sper din tot sufletul sa nu zica vreodata altceva ca nu stiu ce naiba o sa facem :)).

IMG_9834