Deschidera Gradinitei

Standard

Adica azi e, 30 august, ora 18:00, nu luni cum visam eu cai verzi pe pereti. Adica nu stiu cum m-am gandit ca 30 e luni. Ma rog, sa nu insistam 😀

Miercuri am fost sa vedem gradinita. Adica am fost cand inca nu era gata pentru ca sunt eu mega stresata (did I mentioned that? :D) si voiam sa fiu sigura ca se obisnuieste Sara. Ea e foarte foarte ghiocel si are nevoie de timp sa se acomodeze 🙂

Am promis detalii (am promis si poze, dar am facut doar una cu aifonu si mi-e rusine s-o pun ca e uratica rau. poza, nu casa unde e gradinita). Casa e una frumoasa. Are 4 niveluri (demisol, unde vor manca, parter si etaj, parterul e deja amenajat, etajul cand vor fi mai multi copii, si mansarda). Mansarda mi-a placut cel mai mult. De fapt si mansarda are o scara interioara, deci 4 jumate, dar nu e inca gata pentru o armata de plozisori. Mie acolo mi-ar placea sa dorm. Poate cu timpul o sa reuseasca sa le amenajeze niste patuturi in mansarda. In cazul in care nu vor ei sa doarma pot da eu o fuga de la scarbici ca e aproape :D.

Au o curte maricica, suficienta sa se joace, un loc din ala de joaca ca din parcuri (dar din lemn) si un păr caruia vor sa ii taie crengile si in timp sa le monteze la pici o casuta. Now. Cred ca toti ne doream sa avem o casuta in copac cand eram mici. Eu una de la primul film american incoace mi-am dorit :D.

Dupa vizita, m-am dus acasa si am scris un mail constiincios cu toate chestiile de mi-au sarit mie in ochi ca nu erau perfecte. A doua zi am fost iar (da, tot sa se obisnuiasca Sara; poate si ma-sa lui Sara :D) si deja tot ce carcotisem era in rezolvare. Of. M-a impresionat, e adevarat. Si sunt 100% sigura ca asa vor proceda cu orice cerere pertinenta a oricarei mamici.

Booon. Revenim.

Erika e educatoarea. A terminat Psihologia si mi-a lasat impresia unei persoane blande, calde, calme, echilibrate. Mi-a placut foarte foarte mult la ea ca nu s-a bagat in sufletul copilului si a lasat-o pe Sara sa se acomodeze si sa vrea ea sa faca cunostiinta.

Tot in ziua doi venisera si materialele Montessori si Erika i-a aratat cateva. Fie-mea a inceput sa isi traga scaunelul, dar ea e inca mica si stiti ca nu exceleaza la capitolul mobilitate grosiera sau cum se numeste partea asta cu alergatul si urcatul si cataratul. Sincer, eram curioasa cum o sa procedeze. Cand un copilas incearca sa traga un scaun/ceva de gen, 99,99999 % din persoanele din Univers vor sari sa il ajute. Pentru ca…nu stiu, asa suntem crescuti, cu ideea ca ei sunt mici si neputinciosi si e treaba noastra sa ii ajutam. E extrem de greu sa te abtii sa nu intevii si sa o lasi sa se descurce singura.Erika a stat in spatele ei, gata sa intervina daca era cazul, dar totusi lasand-o sa incerce :).

Unul din exemplele care mi-a ramas in cap din ce-am citit de Maria Montessori era unul cu un grup de copilasi care se stransesera in jurul nu stiu carei jucarii/animalut. Si in spate ramasese un copilas mai micut care se tot chinuia sa se inalte peste ei sa vada si el ce se intampla. Vazand ca nu reuseste, s-a dus sa isi ia un scaun, l-a adus la marginea grupului si a vrut sa se urce pe el. 🙂 Smart for a three year old, huh? Una din educatoare a sarit sa il ajute sa vada, sa il ia in brate si MM a oprit-o, explicandu-i ca asa nu il ajuta pe copil, ci doar il impedica sa progreseze si sa invete.

Eu am fost mega…ghici? yep, stresata 😀 si dupa prima vizita mi-au dat lacrimile cam de 50 de ori ca fetita mea mica o sa ramana cu niste straini si niste copii multi necunoscuti si si si.

Ce a zis Sara.

In prima zi am intrebat-o cam dupa juma de ora de cand ajunsesem la gradinita.

1. Mama, vrei sa plecam sau sa mai stam?

Sa mai stam.

Peste catva timp: Mami, vrei sa plecam? …Liniste. Mami, vrei sa mai stam?...Liniste. Mami, esti nehotarata?...Da. 🙂 Abia la a treia incercare a vrut sa plece acasa.

In prima zi a zis asa: 1. I-a placut gradinita. 2. Mai vrea sa mearga. 3. I-a placut Maria (fetita lui M. care se juca si ea pe acolo) si vrea sa o mai vada si pe ea. Toate aceste 3 raspunsuri le-a dat copilul meu de peste 467 de ori pentru ca de atatea ori am intrebat-o daca i-a placut. 😀 I know.

A doua zi a zis ca i-au placut Erika si Alina (asistenta Erikai) si ca da, vrea sa mearga la gradi cat sunt mami cu tati la scarbici.

Luni teoretic ar trebui sa ramana singura acolo, am niste emooootiiii, de nu pot sa va explic, pliz think happy thought Monday morning ca sunt mega stresata :).

Deci. Ne vedem diseara la 6? 6 si un pic poate ca nu stiu cand termina fie-mea de mancat 🙂

logo

Reclame

21 de răspunsuri »

  1. Din ce ne-ai povestit, e de bine. 😀 Te cred ca ai fost emotionata si ti-au dat lacrimile, cum sa nu iti dea, doar e vorba de puiul tau. 😛 Asa voi fi si eu, clar. Pana atunci, tine-ne te rog la curent cu gradinita, ma bucur grozav sa aud ca esti multumita de Montessori. 😀

    Apreciază

  2. Viitorul suna bine! Sa fie de bun augur inaugurarea gradinitei si sa gazduiasca doar pici fericiti si jucausi.
    Ma bucur sa vad ca nu-s singura pe care o umfla plansul la ideea ca-mi las puisorul singur cu 2 adulti straini si-o turma de puradei navalnici.Deja incepusem sa ma consider softy. ;))
    Si noi ne-am decis in privinta gradinitei. Gata. E treaba stabilita.Peste un an incepem…stiu, stiu, planning too far ahead. Asa-s eu. 😀

    Apreciază

  3. Cu siguranta va fi mai bine decat te astepti tu! eu am trecut deja prin asta si stresul meu sigur s-a transmis si la copil, dar tot a fost mai bine decat ma asteptam. L-am dus la un an si 10 luni si a dormit din prima zi acolo – adica a reusit sa fie suficient de linistit cat sa doarma (desi el nu-si dorea la gradi…).
    Acum ma asteapta aceeasi etapa, dar cu fetita. Ea isi doreste sa mearga la gradi (chiar si asa ma astept sa planga, dupa cateva zile, cand va vedea ca nu va fi in centrul atentiei, ca acasa) dar stiu ca va fi bine. Am fost cu ea acolo, i-a placut, mi-au placut si mie oamenii asa ca de aici inainte urmeaza doar adaptarea. Asta e, a crescut, chiar daca la gradi n-o sa mai fie asa de free ca acasa tot e mai bine asa.
    Succes maxim! abia astept sa citesc cum v-a trecut prima zi

    Apreciază

    • da, ai pus punctul pe i. de asta mi-e frica, ca ea e obisnuita sa fie in centrul atentiei si acum nu va mai fi. si cand nu are atentie 100% devine foarte retrasa 😦

      Apreciază

      • De asta mi-e si mie cel mai frica. Ea acasa e crescuta clopotel, toti roim in jurul ei si e centrul universului nostru…la gradi ma tem sa nu se simta stinghera printre educatori straini si copii prea multi. De asta am si ales o gradinita care accepta maxim 15 copii in grupa, si are 2 educatori/grupa at all times, ca sa aiba cand si cine s-o bage in seama si pe-a mea.

        Apreciază

  4. Sa-ti spun eu cum am fost anul trecut. Am dus-o pe Adriana mea la 2 ani si 6 luni. Eu am fost mega stresata,emotii la greu, am inceput sa plang dupa ce am lasat-o, ma simteam cea mai rea mama din lume ca imi las copilul cu niste straini Mi-am luat concediu sa fiu aproape de ea in caz de are nevoie si am sunat-o pe doamna sa-mi spuna ce face fiica-mea. Norocul meu ca doamna m-a inteles deoarce i-am spus ca sunt o mamica stresata si un pic nebuna si ma tinea la curent cu ce facea puiul meu. Copilul a fost super ok, i-a placut mult,nu a plans iar dupa 1 an de colectivitate, gradi este cel mai bun lucru care s-a inventat. Adriana mea abia asteapta sa mearga la copii ei cum ii numeste, deoarce s-a saturat de vacanta. Va tinem pumnii luni si asteptam vesti si ai sa vezi ca noi adultii avem cele mai mari emotii iar ei au o capacitate de adaptare extraordinara

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s