Arhive zilnice: 26 august 2013

Romengleza și alte spurcăciuni

Standard

Romengleza, tablete, calculator, filme, desene, muzică nouă, prescurtări, scrisul ăsta modern și incomprehensibil al tinerilor.

Ntz ntz ntz.

Parenting auzi. Ce e aia? Nu mai știm să zicem, domne, creștere copii? Ok, hello, social media și câte și mai câte. Am uitat să vorbim românește, americanii ăstia-s de vină, bipăi în gură să-i bip.

Și tablete la școală. Dar cine a mai auzit așa ceva? Pe vremea mea, nu exista așa ceva și uite că am crescut bine sănătoși.

Să nu mai vorbesc de copiii ăia care stau cu orele la calculator, e inacceptabil, părinții sunt inconștienți!

Și desenele din ziua de azi, cu monștri, cu pistoale, păi cum să nu fie violenți și deranjați puștii ăștia?

Muzică? Cum mă muzică? Aia e muzică? Pffff, de la Beatles încoa nu s-a „mai existat” nimic “cilivizat”.

Plus vorbitul ăsta pe internet. Cine mai înțelege ce zic? Nici nu mai știu să scrie copiii ăstia k în loc de ca auzi. 9, 3, inimioare și cine mai știe câte.

Zic bine, a?

Ce lume, ce decădere, ce dezastru.

Well. Ca sa zic așa. 😉

Eu sunt de acord într-o oarecare măsură cu toate cele de mai sus.

Romengleza? Da. Vocabularul se schimbă, ne adaptăm, facem comunicarea mai ușoară, transmitem mai ușor și mai facil ce avem de spus. Mulți lucrăm în medii multiculturale unde limba folosită zilnic e engleza. La noi de exemplu, lucrăm cam 80% în engleză. Sunt convinsă că la alții procentul e mai mare. Eu am învățat engleză din muzică și de la televizor. Asta e. Trăim în epoca vitezei. De exemplu, faptul că am stat o tona pe mess înseamnă că scriu extrem de repede la calculator, chestie ce îmi economisește o grămadă de timp. În facultate, nu copia nimeni cursurile mele, pentru că nu înțelegeau ce scriam, foloseam foarte multe prescurtări (9 în loc de lumea nouă, k în loc de ca, =>, P în cerculeț era părere unanim acceptată 😀 aso). Plus că scriu groaznic de urât. Și nu, n-am uitat să scriu (chiar dacă mai fac greșeli uneori). Așa că n-o să am absolut nimic împotriva limbajului ăsta codat la Sara, atâta timp cât știe să scrie și corect.

Tableta? Singura chestie care mă enervează la cerutul tabletelor la copii în școli e că nu toți părinții își permit și mi se pare criminal să faci unii copii să se simtă aiurea din cauza asta, sau să obligi părinții la eforturi financiare ce le depășesc posibilitățile. Dar dacă statul ar dota toate scolile cu tablete nu aș vedea nicio problemă.

Calculator? Da. Sara o sa învețe să lucreze la calculator, deja zboară prin aifonul ăla stricat. O să încerc doar să îi propun activități mai interesante, care să îi limiteze timpul la calculator.

Desene cu pistoale? Nu pe bune, când e ultima oară când ați citit unul din basmele copilăriei noastre? Vă recomand cu căldura Soacra cu trei nurori. Sânge pe pereți și crime atroce. Roboțeii ăia devin chiar digerabili.

De muzică am mai scris. Întotdeauna, în orice epocă, o să existe muzică bună și muzică proastă. Nu există că nu se mai face muzică cum era o dată. Asta e doar încăpățânare și lipsă de informare.

Deci. Sunt pentru progres. Nu cred că rezolvăm nimic stopând toate cele de mai sus, cel mult creăm copii marginalizați și frustrați. Totul cu măsură, desigur. Dar interzicerea și blamarea mi se pare pur și simplu o …greșeală. There, I said it.

Voi cum stați cu Disney Junior? Confess 🙂

IMG_3983