Arhive zilnice: 31 iulie 2013

Lipici (partea a doua)

Standard

Da, continua. Am aplicat-o deja pe aia cu banda dublu adeziva, merge, sarumana (mai putin la ala de pixuri, dar foile si fixul sunt acum lipite de buro:D).

Acum ma gandesc la ceva sistem de magneti intre stomacul/gura mea si mancare/bautura. Doar la buro. Acasa nu mi se intampla niciodata, evident, ca doar as putea sa ma schimb cam in 2 secunde.

Io mananc la buro cand apuc. La calculator, nu ma misc de acolo, mai tastez cu o mana, mai trag cu ochiul la cine stie ce, mai injur pe cate unul altul, stiti voi, de-astea. Am fost si cu mancarea in deplasare, in alte birouri adica. O data, am uitat o cutie de chinezesc pe niste cutii cu documente aflate la usa de intrare a sefei mele. Am mancat pe drum. M-au gasit imediat, le-a fost usor sa isi imagineze a cui era :D.   Ei bine si cumva, in toata aventura asta, mancarea are incapatanarea de a nu ajunge 100% la destinatie.

Ieri era Piticania la mine si imi povestea ceva. Vorbeam cu ea, cu un ochi citeam ceva pe calculator, scroll-uiam cu dreapta si mancam o felie de pizza cu stanga. Banuiti ce s-a intamplat. Si pe bluza (verde) si pe pantaloni (bej). Pizza mananc des. Cu branza si rosii. Foarte buna de altfel. Am multe haine care au cunoscut rosiile lor.

Si cafea beau, o cana pe zi (cana cu porcusor de care v-am povestit, inca ma binedispune, zilnic isi face treaba). Ei bine, sa stiti ca iese cafeaua. Dar acasa, la spalat. La birou, pentru nimic in lume.

Si evident, cafeaua am grija sa o torn pe mine doar dimineata, cand o beau cu fetele. Cat se poate de des aterizeaza pe mine, dar sigur, sigur cand am cate o sedinta.

A, si apropos, v-am povestit ca nu ma imbrac in negru, dar stiti in ce ma imbrac foarte foarte des vara? Dap. Alb. Bej cel mult. Cafeaua da bine pe alb, va spun. Chit ca o beau cu lapte mult si e mai diluata culoarea.

Noroc cu fetele mele. Stiti ca am cele mai dragute colege din univers ca le-ati vazut pozele, dar ce nu stiti e ca sunt si la figurat, nu doar la propriu (m-am gandit sa povestesc o data despre ei, dar iesea ceva mult prea dragut pentru mine asa ca am abandonat rapid). Deci pe scurt, ma duc si cer fuste imprumut cand patesc nefacute din astea. Prima oara 2 mi-au donat,  m-am hotarat la a Irinei. Care ziua urmatoare, cand si-a cumparat o fusta noua, a venit sa ma intrebe daca se aproba. 😀 Ha ha, gluma. Dar peste 2 saptamani, o sedinta si inca o ceasca de cafea o purtam si pe aia. So. Daca ma vedeti cu haine usor mici/mari si usor neasortate, stiti de ce ;).

Voua vi se intampla din astea? E ceva solutie magica? Ex-ante sau ex-post, nu fac nazuri :D.

Reclame