Un telefon in parc

Standard

Sara se joaca la tobogan cu un baietel si o fetita (frati, fetita e un pic mai mare-5 ani poate?). Taticul sta pe banca, vorbeste la telefon si se scobeste in nas. Imi intorc discret privirea, nu vad the point sa-l fac sa se simta prost ca l-am prins scobindu-se in nas, desi, evident, n-ar trebui sa se scobeasca in nas aici.

Copilasii sunt nazdravani si frumosi rau. Sara ii studiaza in stilul caracteristic, si cand e gol la tobogan fuge repede repede si se da si ea.

Pe fundal aud conversatia tatalui. Ceva cu consum, litri, motorina, nu sunt foarte atenta.

Copiii alearga inapoi pe tobogan, imi plac, sunt haiosi. Cred ca si Sarei ii plac, il striga deja pe baietel. Care intre timp s-a dus si si-a luat motocicleta (exact ca aia a Sarei cado, doar ca a lui e albastra). Urca cu ea catre tobogan, surioara lui il incurajeaza, Sara priveste. Se urca pe motocicleta si vrea sa-si dea drumul pe tobogan calare pe ea.

Ma uit la ta-su cu telefonul. Nu se uita la noi. Am tot soiul de dileme morale in fractiuni de secunda. Mi-l imaginez zburand de pe tobogan. Sa intervin? Sa il opresc? Dar eu nu ma bag NICIODATA peste ce fac alti copii. Ma salveaza fetita. Ii spune sa dea motocicleta intai si apoi el. Slava Domnului, o asculta.

Ma indrept cu Sara spre un leagan, ne asezam pe o banca pana se elibereaza (ea e rabdatoare si a inteles ca trebuie sa astepte pana termina ceilalti copii asa cum asteapta si altii dupa ea si eu nu o dau jos niciodata daca nu e pregatita).

E ocupat de 2 fetite mai mari, una pleaca sa ia ceva si cealalta ii tine leaganul cu o mana sa nu-l fure careva.

Vine taticul. Tot vorbind la telefon. Tot motorina, consum, probe. Cred ca e ceva vanzator de masini. Are o camasa portocaliu spalacit si mocasini. Ii ia leaganul din mana fetitei. Asta mica rezista eroic. Ii face si un semn cu degetul, parca i-ar cere o tigara. Oare e fumator?

Reuseste, baietelul lui se da acum pe leagan. Ma uit la Sara si imi trece prin cap ca daca ma-sa era mai tupeista acum nu statea pe banca langa mine, era si ea in leagan. Imi trece repede, sunt suficienti tupeisti, mai are lumea nevoie si de fraieri.

Fetita care pazea leaganul isi da seama ca nu mai are cum sa-l recupereaze pentru prietena ei si pleaca, asa ca eu si Sara ne-am scos.

Fundal de la vecinul de leagan tot motorina, consum, probe.

Sara si cu mine avem aceeasi conversatie pe care v-am mai povestit-o (cu cat de tare vrea ea sa se dea in leagan) asa ca nu sunt foarte atenta la altceva.

Totusi, la un moment dat baietelul devine insistent: ajuge, ajuge (cred ca are ceva gen 3 ani? pare mai mare ca Sara). Ta-su vorbeste la telefon, 2 m mai incolo, ii face din cap intelegator. Ajuge, ajuge, ajuge. Omul tot vorbeste. Iar ma iau dilemele morale, ce sa fac, sa ma duc sa opresc leaganul? Dar asta ar fi nepoliticos (urasc sa fiu nepolitcoasa, mi se pare o crima impotriva umanitatii sau ceva).

Hai ca vine spre el, rasuflu usurata.

Sa il dea mai tare. Ala mic tot da inainte cu Ajuge, Ajuge. Ma gandesc sa ii fac semne cu mainile, sa il ajut sa inteleaga? Pricepe, il opreste. Ce bine! Imediat insa ii face semn nervos cu degetul sa taca, are o conversatie importanta. Motorina, consum, probe.

Pana acum articolul arata cam asa: in ce lume de rahat traim de suntem obligatii sa avem conversatii seara la ora 8 pm doar ca sa avem bani de paine sa punem pe masa copiiilor. Si mi-e mila de taticul asta stresat, ca se vede ca e stresat, pe bune.

Fast forward, fast forward, tobogan, casuta, leagan, casuta, leagan iar, invartitoare.

Stop. Fetita (surioara) e cocotata pe o casuta de lemn. Pe acoperis adica. Tatal trece pe langa noi in timp ce apeleaza un numar, da copilul jos de pe casa si vorbeste inca 20 minute. De data asta e ceva prieten si discuta destinatii de vacante, dar atentia lui e tot acolo. 100%. La telefon. Copiii se joaca.

Va dati seama ca o sa fiu o soacra groznica, nu? Genul ala de baba enervanta si comentatoare. Sa va zic parcul unde mergem sa il evitati? Just let me know 😀

Reclame

6 răspunsuri »

  1. Surviveri curati copii aia.Cum naiba sa urci motocicleta pe tobogan..nu-i grea?nu-i incomod de impins pe trepte? Copiii din ziua de azi au preaaaa multa imaginatie si chef nebun de-a pune in aplicare tot. :))
    Legat de taticul stresat cu telefoane job related la 8pm,li se intampla multora, mai des decat iti poti imagina…aminteste-ti discutia noastra despre bugetari vs angajati in mediul privat si gandeste-te ca in mediul privat cam 60% din angajati sunt deranjati si acasa si pe durata concediilor de odihna cu chestii job related.Like it or quit, cam asta e spiritul, in conditiile in care un job decent nu te asteapta la fiecare colt de strada…Dar sa stii ca sunt si tatici care considera iesitul in parc cu copii o chestie mamiceasca( 😦 ) si cand sunt presati de sotie sa o faca aleg sa-si ocupe timpul ca dl de mai sus, ca sa treaca timpul mai repede.Not nice, dar e o realitate a zilelor noastre in care nu toti neanderthalii au ajuns sa constientizeze ca un copil inseamna implicare de ambele parti, benevol asa, si cu drag si tragere de inima ca de aia-i al tau si nu al vecinului.:))

    Apreciază

  2. 1. eu inca mai cred ca poti sa-ti construiesti o relatie decenta cu serviciul, in care sa nu fii obligat sa porti conversatii interminabile in timpul tau liber. Lucrez si la stat si in privat. Doarme fiica-mea, imi iau sonorul la telefon. Plec in concediu, imi inchid telefonul de serviciu. Pentru urgente, exista mesaj pe numarul personal sau mail. Mai urgent de atata nu accept, din partea jobului. Cat sunt acolo, imi fac treaba cum trebuie si imi respect programul, in timpul meu liber e treaba mea ce fac daca nu m-ai anuntat in prealabil si nu ai acceptul meu ca timpul meu liber sa devina timpul tau (al sefului, adica). Inca nu m-a dat nimeni afara. Din fericire (mai ales pentru mine) si specialitatea mea se preteaza la independenta asta, bine ca nu mi-a dat prin cap sa fac chirurgie.
    2. si eu mai vorbesc la telefon cand sunt in parc cu fii-mea, dar o ureche si un ochi sunt permanent spre ea , inca reusesc sa jonglez cu atentia 😀

    Apreciază

    • na, cred ca toata lumea vorbeste la telefon in parc, adica basically eu acolo imi port toate convorbirile cu prietenele la distanta :)) insa da, cu un ochi sunt in permanenta pe butelie :D. ce specializare poti avea de nu iti suna telefonul? cred ca si pe dentisti ii suna lumea in co :)) sunt curioasa acum 😀

      Apreciază

      • :)) medicina interna. Si lucrez intr-un soi de sistem de ambulator. Adica n-am pacientii mei internati in sectia mea, nu ma cheama nimeni la serviciu in toiul noptii ca s-a complicat pacientul x.
        Cand ziceam de sefi, ma refeream in special la part-time-ul din privat, unde le mai vin idei extra program, cand am putut m-am dus, cand n-am putut, iar le-am zis clar. Iar pacientilor carora le dau numarul meu de telefon le explic ca nu pot raspunde oricand, sa revina peste 2-3 ore, sau sun eu cand pot.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s