Decizii

Standard

Imi place sa cred despre mine ca sunt o persoana cu capul pe umeri. Imi place sa cred multe chestii despre mine.
Evident, nu de putine ori ma insel amarnic :D.

Ma gandesc si ma hotarasc destul de repede. Nu inseamna ca iau intotdeauna deciziile corecte, dar macar le fac si imi asum daca gresesc. Nu dureaza 2 ore sa fac cumparaturile si de multe ori nici nu probez hainele doar ca sa scurtez timpul, mi se pare ca-l pierd altfel. La scoala luam note mari nu pentru ca eram cea mai desteapta ci pentru ca eram prima care rezolva problemele.

Ei, acum, cu Sara…

Mda. FIX ce ma enerveaza de mor la alti oameni mi se intampla mie. Big time. Sunt nehotarata.

Asa e cam de cand s-a nascut. S-o alaptez sau sa mai stau? Sa o duc afara? Oare i-o fi somn? Sa ii fac un vaccin optional sau nu? Gradi sau bona? Sa  o tund sau sa nu o tund?

Pentru fiecare dintre ele si milioane altele ma gandesc de 100 de ori. Parcurg pana la capat scenariul 1. Avantaje, dezavantaje, consecinte. Done. We could do that. Scenariul 2. Avantaje, dezavantaje, consecinte. Viabil si asta. Pick one. Pai nu stiu pe care, ati ratat partea in care fiecare avea avantaje si dezavantaje? 🙂 Of.

Adevarul e ca mi-e frica. Mi-e frica sa iau decizii proaste pentru ea. Pentru ca nu stiu. Habar n-am care e solutia corecta. Daca pentru mine e ok, asa cum spuneam, sunt ale mele, le inghit, pentru ea nu mi se pare la fel. Daca gresesc eu sufera ea. E complet gresit si aiurea.

Abia astept sa creasca, sa ia propriile hotarari (cu care n-o sa fiu, evident, de acord) si sa pot bombani linistita 2 ani dupa.

Voi cum sunteti? Cum naiba va hotarati ce le dati sa manance la pranz? 😛

undecided-sign-570x320

Anunțuri

12 răspunsuri »

  1. First of all, la mancare e cel mai simplu, „noroc” ca mananca o gama restransa de alimente pe care evident, le tot rotim saptamanal.

    Cat despre restul, da, e al naibii de greu. Atata vreme cat nu discutam despre haine, eu sunt capabila sa iau decizii rapide si de cele mai multe ori potrivite. Pentru mine, pentru noi, pentru casa in general.
    Dar cand e vorba de Sima, sar si eu cu liste, avantaje/dezavantaje, opinii de experti si consiliu de familie. Ultima problema discutata a fost cea cu gradinita pentru anul viitor, sper sa fi luat decizia corecta.
    De cele mai multe ori, intorc problema pe atat de multe parti, incat Perisor ma lasa sa decid eu, ca el nu s-ar fi gandit in veci la unele amanunte. O fi rau, o fi bine, nu pot functiona altfel cand vine vorba de grasana mea.
    Sa nu mai zic cat de vehementa am devenit, de cand sunt mama, referitor la deciziile luate de ceilalti parinti. Inca ma straduiesc si sper sa scap naibii de obiceiul de a-mi da cu parerea despre ce fac altii cu copiii lor.

    Apreciază

  2. Exact asa patesc si eu, in ceea ce ma priveste ma decid intr-o clipa si imi asum fara probleme consecintele dar pt copil e greeeeeeu rau ! Si il mai am pe sotu’ care e si mai disperat ca mine in ceea ce priveste copilul. Avem niste discutii interminabile despre ce supa sa ii mai dau, cu ce sa o imbrac si multe alte treburi de genul asta (fara de care pamantul nu se mai roteste 😀 )
    Ce o sa fie mai tarziu, om vedea, ne distram :))))))))))))

    Apreciază

  3. Abia astept sa creasca, sa ia propriile hotarari (cu care n-o sa fiu, evident, de acord) si sa pot bombani linistita 2 ani dupa. :))))) E uimitor cat de mult ma regasesc in ceea ce postezi…oare toate mamele patesc la fel? 🙂

    La noi e la fel de greu cu deciziile, mai ales ca eu vreau sa impartasesc listele cu avantaje si dezavantaje si cu sotul, care nu ma ajuta niciodata si mereu sare cu raspunsul : „Cum stii tu, iubita!”…Ooff…

    Apreciază

  4. Hmmm, n-am nici o treaba in privinta asta. Eu iau deciziile. Bune, rele, astea sunt! Ma refer aici la lucruri importante: gradinita, unde ne petrecem vacanta :p, etc. La lucrurile mai putin importante isi exprima, si inca vehement, dorintele…si negociem :)). Bine sau rau, habar n-am, oricum we are stuck with each other :)). O astept sa mai creasca si sa isi ia singura deciziile. Mda, nu cu prea mare nerabdare.

    Apreciază

  5. Not so hard de luat decizii pana la varsta asta. Mananca ce este in frigider adecvat varstei ei, treaba mea sa am grija sa fie ceva (tocmai am luat decizia suprema sa angajez o tanti care sa produca mancare sanatoasa, recunosc, sunt incapabila sa ma descurc in bucatarie si nici nu prea am timp), se imbraca dupa cum e vremea, o tund ca asa am eu chef (desigur, e dorinta ei, am tocat-o la cap o saptamana inainte ce frumusica o sa fie tunsulica), merge cu noi in concedii (asta alegem noi, clar), o ducem la bunica atunci cand trebuie/se poate (e in culmea fericirii, are 2 matze care stau la jumulit si e topita dupa ele si dupa bunica-sa), daca e fericita e foarte ok, daca e suparata incercam sa dregem busuiocul, fara drame majore pana acum. Si cu mult noroc chior uneori, gen bona pe care o avem de peste 2 ani si de care e foarte foarte atasata, deci clar alegerea corecta.
    Cu gradinita ma strange in spate. Cu scoala, nu mai vorbesc, am cosmaruri, noroc ca mai avem ceva ani pana atunci. Greul de-abia acum incepe, cred.

    Apreciază

  6. Eu sunt norocoasa norocoaselor. Dupa 2 ani si aproape 2 luni de mamicenie singura, alaptare etc mai am „decat” foarte putin neuroni, si aia palizi, asa ca imi e f usor sa iau deciziile. Am 2-3 principii: nu ma complic ( adica daca ceva merge bine/foarte bine ramane batut in cuie), nu fac chestii pe care sa le regret ( nu-i dau junk, alimente procesate, zahar, de ex), nu consum energie pentru lucruri care vor veni oricum de la sine ( facutul la olita), nu fac lucruri in locul ei (mancat, spalat pe maini, imbracat, incaltat) decat in caz de forta majora. Asta functioneaza. Atat pot sa fac si cu asta basta. Cu mancarea e cel mai simplu: fructe/ iaurt, branza, porrige de nuci si seminte cu iaurt, quinoa cu fructe si miere dimineata; la pranz ( dupa somn) are in general supa de pui/vita, peste/ficat cu piure de cartofi sau mancare de sezon (ardei umpluti, fasole verde cu carne…); seara paste, branza …isi alege singura ce mananca dimineata si seara (deci am delegat responsabilitatea). Si e usor de hotarat fiindca le alternez- in fiecare zi alta sursa de proteine. Tot ea hotaraste sau nu daca iese afara dupa-amiaza- in 2 luni a zis o data „nu”, si anume alaltaieri. In cursul saptamanii avem program de parc ( impus de mine), in weekend isi alege ea unde merge: muzeu, librarie, bunici. Si hainele si le alege singura, acum e in epoca rochiilor, sper sa-i treaca pan’ la iarna. Asa, ce mai era pe lista? Bona sau gradi nu deocamdata, fiindca tocmai mi-am luat 3 ani concediu de studii. Dar, daca as fi avut de ales intre astea 2, as fi ales totusi o bona de foarte buna calitate, extrem de bine instruita de mine, cel putin pana la 3 ani (varsta e relativa, sa zicem pana la un anumit prag de dezvoltare). Sau, in lipsa unei persoane de buna calitate care sa se ocupe de ea, as fi ales o gradinita cu o educatoare de exceptie. Ma intereseaza in primul rand omul care sta cu copilul, nu sistemul.

    Apreciază

  7. Am uitat sa spun ca 99% din propozitiile emise de ea incep cu „viau/nu viau”. La cele negative comenteza : „nu via, nu via, ata e” sau „nici gand”. Cu variatiuni: „nu pace” ( = nu-mi place). Scurt si la obiect, e unul dintre lucrurile pe care le ador la ea. Rareori incerc sa-i schimb parerea, si ma impun numai in conditii extreme, de genul „nu poti sa te incalti cu cizme de cauciuc pe 35 de grade”, cu explicatii si exemple frumoase, ca la scoala. Mai merg si pe lasatul copilului sa se loveasca cu capul de pragul de sus, normal, nu in chestii de securitate personala. Daca mor si mor sa fac o schimbare unde balanta inclina la egalitate si chiar nu ma pot decide, fac un compromis: nu am tuns-o 0 sau 1, am ajustat doar varfurile si parul mai uscat si tocit de la spate, ca avea coafura afro dupa somn si imi era greu s-o descurc. Am pregatit-o cateva saptamani, apoi am executat actiunea la coafor. A priceput, a stat cuminte, n-a zis nici miau, desi era speriata si cu lacrimile in gat. Acum imi spune ca nu mai vreo sa fie tunsa, vrea codite. Deci am luat decizia sa n-o mai tund. (lol)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s