Biblioteca

Standard

Am nevoie de niște cărți de care nu dau nicăieri de ceva vreme, așa că mă hotărăsc să mă duc la biblioteca, fac xerox, văd eu.

Mă duc la lectură, că am citit pe net că dacă nu-s studentă doar acolo am voie.

Mă trimite la împrumut, acolo se fac permise.

Mai e o fată înaintea mea, completează fișe. Mă bucur că n-o să aștept mult.

Nu e nimeni la ghișeu, doar un scaun gol.

Găsesc și eu formular pentru eliberare permis, îl completez.

Între timp mai apare o gagică cu o carte-n mână.

Vine bibliotecară din încăperea nr. 2.

E blondă, 50-60 de ani, păr mediu, permanent, ochi albaștri, are ceva problemă oftalmologică, nu sunt sigură când vorbește cu mine din cauza asta.

Nu se grăbește. Nu e rea, nepoliticoasă, e calmă și îi place să vorbească mult. Pare a avea tot timpul din lume.

Povestește cu fata care completa fișele. Trebuie să le aducă mâine, se închide biblioteca. Da, le aduce, îî trebuie pentru un examen. Bibliotecara pune întrebare după întrebare. Aflu că examenul durează trei ore și că nu s-a hotărât încă ora. Nu vrea să facă xerox după carte, doar să o aibă mâine, la examen. Mă gândesc că singurul motiv posibil e că vrea să copieze, altfel la ce i-ar trebui o carte doar în ziua examenului?

Termină cu domnișoara, ia și cartea de la cealaltă…

Ajunge și la mine.

Își dă seama că nu sunt studentă. Mă întreabă dacă lucrez, că trebuie să treacă datele pe fișe dacă da.

Confirm, și mă întreb dacă așa de prost m-am îmbrăcat azi. O fi de la cercei (îs ăia cu bad).

Îmi ia banii (cam scump, 10 lei pe 2 zile), completează datele, nu se grăbește. Poate nici eu nu m-aș grăbi în locul ei. Mi se plânge că se face curățenie și e gălăgie, nu poate lucra.

Urăsc că durează atât, mă grăbesc rău și ea e vădit decisă că timpul e o chestie ce stă pe loc.  Știu că n-aș rezolva nimic dacă m-aș enerva, așa că tac când mă întrerupe cu o altă întrebare și aștept liniștită să termine

Finalul merită.

Îmi spune că am venit degeaba, nu merge sistemul, nu pot afla cotele și deci nu primesc nicio carte.

Îmi zâmbește înțelegător, v-am spus că e amabilă. Se apropie complice și îmi șoptește: Pe vremea bunicii nu mai era nici un sistem electronic!

Îi spun cinstit și trist: nici pe a mea.

images

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s