Arhivele lunare: iunie 2013

Murdaria este buna

Standard

As pune niste pancarte mari, la intrarea in orice loc de joaca.

In general, parintii se impart in 3 categorii mari (vorbesc  doar din experientea mea de la locurile de joaca pe care le frecventez cu fie-mea).

Ciudatii de 5% care se scalambaie si se tavalesc pe jos prin tarana cu plozii lor, stau pe burta si deseneaza soricei pe asfalt, ma rog, de-astea. Noi de ex. cand mergem sa dam paine la ratuste ne asezam confortabil, in fund, pe jos, pe asfalt. N-am mai vazut pe altcineva. Parintii stau in ciuci si copiii in picioare. Deci facem parte dintr-o minoritatea destul de dusa cu pluta. Sounds fair enough.

Marea majoritatea (de vreo 70%) ii lasa sa se murdareasca cum vor fara sa intervina daca nu e un capat de tara. Ei intra in categoria parinitilor normali cu care n-am nimic. Ma rog, am vazut unii care insista sa le arate cum trebuie sa te joci corect cu nisipul, de-mi sta mintea-n loc ca n-as fi crezut niciodata ca e o metoda corecta de a te juca. Insasi termenul de joc corect mi se pare un oximoron.

Parintii fascisti reprezinta dupa calculele mele cam 25%. Pe ei i-as bate. Nu te juca in nisip, te murdaresti. Nu poti sa te joci cu creta ca ramane pe haine, las-o jos. Nu e voie in iarba, e murdara. Cum adica sa calci in balta? Tu nu vezi ca te uzi? Nu pune mana pe jos ca apoi o bagi in gura. Nu nu nu nu nu. Nu va suparati, de ce mama naiba i-ati scos la joaca in parc? Duceti-l la muzeu sa stea intr-o vitrina in vid sa nu cumva sa se murdareasca de praf.

Ratiunea pentru care un parinte s-ar stresa in era detergentilor si a masinilor de spalat automate ca un plod sare intr-o balta ma depaseste complet.  Maica-mea n-avea masina de spalat deloc, bunica-mea una din aia de mergea din an in Paste, si tot nu imi aduc aminte in toata copilaria mea comunista (doar ca perioada in timp) de notiunea de a avea grija sa nu ma murdaresc.

Raluca imi povestea saptamana trecuta ca a certat-o un alt copil pe fetita ei (de aproape 2 ani) ca e desculta (erau in parc). I-a spus ca nu e voie si sa se incalte. Asa stia el de la mamica lui. Well ale noastre mai merg si desculte.

Imi plac copiii murdari. Mult. De fiecare data cand vad un copil murdarici ma gandesc ca probabil e fericit si ca are parinti misto.

Da, murdaria este buna. Stiu reclama asta de la Maria, sper sa va uitati la ea pana la capat, in cazul in care, cumva, miniarticolul meu n-a fost suficient de clar sau convingator. Voi va lasati copiii sa se murdareasca ?

IMG_6590

Reclame

Versace sau Givenchy

Standard

E un panou maaaaaaaaaare de tot la Unirea.

Pana acum o luna sau asa, era asta:

 

givenchy-gentlemen-homepage-banner-467-345

Imi place Simon Baker, always did. Si parfumul deci. Imi place imaginea mult, si ce sugereaza, as cumpara parfumul cadou pentru sotzoo.

De o luna au schimbat-o cu asta

versace-eros-main-stage-large

Si in fiecare dimineata ma gandesc ca prima reclama e facuta de-o femeie, a doua de un barbat. Adica nu, pe bune,  who the heck falls pentru genul asta de muschi si cap minuscul. Adica uitati-va la el, e disproportionat de-a binelea.

O fi pentru alt public tinta si imi scapa mie ceva. Nu serios, voua va place?

 

Dileme de parc

Standard

1. Șosete

 

Trei sferturi din copiii din parc poarta la 35 de grade șosete cu sandale. Ma întreb de vreo 3 zile ce-o fi în mintea părinților alora.

Probabil nimic.

 

2. Mâncarea

 

O bunică hrănește o fetiță de vreo 6 ani, pe o bancă, lângă locul de joacă. Nimic ciudat până acum. La un moment dat fetița nu mai vrea să mănânce și dă să o tulească la joacă. Bunica o înhață de o mână și o târâie pe jos, zmucind-o. Observându-mă cum mă uit urât își îmbunează mimica feței și îi spune ca trebuie să termine de mâncat.

Ce-o fi obsesia asta națională cu terminatul de mâncat. N-a murit nimeni din neterminat de mâncat.

 

3. Băieții

 

O fetiță de vreo 10 ani (bag din burtă la asta, niciodată nu m-am priceput să estimez vârsta plozilor) îi spune prietenei ei.

Dar…mă enerveaza! Pentru că:

1. E nesimțit.

2. E sâsâit.

3. Ăăăă…ăăăă… E rău!

 

Honey, 20 years later, things are exactly the same :).

 

cute-dress-girl-romantic-swing-Favim.com-95707

Shoes, booze and boys with tatoo’s

Standard

Sau cum era aia honey?

Ma rog, de fapt voiam sa va povestesc ca nu pricep neam care e treaba cu fotbalul la barbati.

De ce ne entuziasmam atat pentru niste 11 neni x2 plus 1 (si cati de margine or mai fi) intr-un teren pe care nu-i cunoastem, care…wait for it…da, alearga dupa o minge. Si castiga de 1000 de ori mai mult ca mine pe zi facand asta. Sau poate de 10.000 de ori mai mult? Nu m-as mira sa fie chiar si mai mult :)).

Adica pe bune. Say it out loud. 2oj si ceva de insi alearga dupa o minge si milioane de oameni se uita la ei. Take it in. Adica planete, galaxii, medicina, avioane si fotbal.

Cati bani s-au pierdut la pariurile sportive, cate televizoare aruncate pe geam, cate injuraturi nu mai vorbesc, cate capete sparte, dar ce zic eu aici, cate casnicii distruse.

Fotbalul e sfant. Deci poti sa vorbesti peste presedintele tarii, peste ala care anunta al 6-lea numar castigator la loto cand el are pe bilet deja 5, dar nu poti sa vorbesti ever, ever ever ever peste un meci de fotbal. Fie te va sssâsssâi indignat, dar cel mai probabil te va ignora. Sunt pretty sure ca ai putea face striptease pe o bara inaltata in mijlocul casei in timpul unui meci Real-Barca (am nimerit-o?) ca nu ar observa, ar toca inainte linistit la seminte.

Nu, serios, 20j de oameni dupa o minge, vorbiti serios?

Nu ca noi am fi mai breze, relax. Macar la ei e ceva ce le face placere, petrec timpul cu alti oameni, noi pur si simplu divinizam niste chestii care ne dau carcei si ne afecteaza coloana pe termen lung. I think we win la capitolul inteligenta debordanta.

O femeie poate fi in toiul nasterii, daca vede o perche de pantofi rosii se opreste si se duce sa si-i cumpere, dupa care se intoarce si continua tacticoasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, inchizand cu calcaiul drept gura inca deschisa a doctorului. Nu poate fi ceva mai important. Nu pe bune, eram la buro, discutam o chestie mega tehnica mega importanta mega fitoasa, ce sa mai, cu un coleg si deodata apare in fata mea o alta colega cu o pereche de sandale albe, dementiale, cu putine petice colorate. In 2 secunde intrerupsesem fraza, ochii imi sclipeau in timp ce-i spuneam bălind ca sunt cele mai frumoase sandale pe care le-am vazut in viata mea, de unde le-a cumparat, cu cat, de cate ori si la ce ore le-a purtat pana in prezent. Bietul coleg cu care vorbeam se uita siderat la mine ce s-a intamplat cu conversatia noastra. Ce sa se intample, el nu vazuse sandalele alea? Practic, sunt destul de convinsa ca ala de l-a desenat pe Gollum in Stapanul Inelelor tocmai o vazuse pe nevasta-sa cumparandu-si o pereche de pantofi.

Plus ca noi nu putem avea niciodata suficienti pantofi. Blugi da, bluze hai, mai da, genti..mmmm..poate, dar pantofi sigur nu. Cam 2 perechi pe luna ar fi limita suportabilitatii. Nu o ating (din pacate, of) dar compensez gandindu-ma cam la 20 de perechi de pantofi…pe zi, desigur. Nici nu apucam sa ii purtam, dar asta nu ne impedica sa mai cumparam inca 300 de perechi. Si apoi inca 50. Pentru ca erau colorati. Si cu toc. Si they make us happy. Aproape orice problema poate fi rezolvata cu pantofi.

For the record, sotzoo nu se (prea) uita la fotbal, in schimb eu la pantofi da. 😀

Voua va place fotbalul? Dar pantofii? 😀

football-high-heels

Marea

Standard

Am fost cateva zile la mare cu scarbiciul si cu colegii mei misto de care v-am mai povestit (chiar si inainte sa imi zica unii dintre ei ca imi mai citesc blogul :D). Stati linistiti, marea e tot acolo si va asteapta. Drumul pe autostrada a fost ireal. Aproape pustiu, cu bucati in soare printre norii negri si cu tone de fluturi care parca ne-au dus pana aproape de mare. Incredibil de multi fluturi. Albi toti.

A fost dragut, atata ca orice zi fara Sara =

– ce s-ar mai juca si ea in valuri

-ce i-ar placea pestele asta

-ce s-ar catara in barca aia

-ce ar rade la pescarusi

-ce s-ar juca cu fetita asta. Si cu catelul.

etc etc

toate sunt legate de ea, nu scapi niciodata (nu, nici nu vrei) 🙂

PS. Am facut o gramada de poze dragute (stii ca ai facut o poza buna cand lumea isi schimba poza de profil pe FB. 2 down, but I can do better than that, abia maine trimit grosul. Wish me luck, I’m counting :D)

IMG_7117 IMG_7119 IMG_7124

Why people have children

Standard

2 ani si 6 luni

1. Dupa-amiaza, ne pregateam sa iesim la plimbare si o pieptanam.

Sara: Gata! E fumoasa!

🙂

2. Seara, la culcare, Sara in patut.

Sara (pe 3 sferturi adormita, zambind): Mami si bebe

Mami: Da iubita mea, suntem impreuna

Sara (cu ochisorii deja inchisi): Unt pietene bunie!

Nu stiu de unde a scos-o, ca nu i-am zis niciodata asa ceva. 🙂

3. Ac. premise, peste vreo 2 saptamani.

Mami: Te iubesc.

Sara (cu un ranjet mare): NiU!

Mami: Cum nu, mama? Te iubesc de mor!

Sara (cu un ranjet si mai mare): Iezac! (ea are voie sa zica iezac ca are 2 ani, voi nu)

4. In parc. Sara are la tara o sfarleaza si acum a vazut una la un nene, pe marginea aleii. Nu imi cere sa i-o cumpar pentru ca from some strange reason si ea e genul ala de copil care nu iti cere niciodata nimic. Se uita lung la sfarleaza, asa ca o intreb:

Mami: Vrei sa iti cumpar o sfarleaza?

Glont m-a dus de mana sa-si aleaga una verde, pe care o purta apoi mandra, ca pe un steag, pe drumul spre casa.

Sara (din senin, zambind -na, zambeste mai tot timpul- :D): Multiumes

Mami (surprinsa  fiind de politetea momentului): Cu placere, iubita mea, ma bucur daca iti place!

Sara: Mi pace.

Mami: Ma bucur tare mult mama.

Sara: Unt feicita. 🙂

🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 si eu.

IMG_4320

Piticul

Standard

Sambata eram cu Sara prin parc. Si ei ii place sa picteze la prostiile alea la care lasi un salariu in juma de ora. Le stiti, alea cu Mickey, fuglerica sau cum il cheama si toti astia din desene cu priza la plozi.

Ma rog, in timp ce asteptam sa ne bage si pe noi cineva in seama, vine o tanti langa noi cu 2 copii, un baietel mai mare si o fetita (si ea mai mare ca Sara). Mai mancam o paine, mama dispare din peisaj, intr-un final apoteotic ne aduce acuarelele sa pictam.  Toti cei 3 plozi se avanta cu elan. Baietelul un tablou in relief, Sara un pitic, fetita pe Minnie. Fiecare cu culori adaptate propriului obiect de pictat, desigur.

In timp ce ma uitam extaziata la Sara cum ii coloreaza un ochi verde si unul galben piticului norocos, mama vecina alearga  (la propriu) spre noi, urlandu-i fetitei sa stea si sa nu coloreze pana nu ajunge si ea.

Na bun. Aia mica s-a chiorat la ma-sa si a lasat pensula din mana. Cu un ochi vigilent l-a aprobat pe baietelul mai mare care colora regulamentar, la linie si dupa forma, cer albastru, iarba verde etc si s-a apucat sa picteze…n-as zice chiar cot la cot, ca de fapt ea picta mai mult ca fie-sa.

Ai grija! zice. Urechile sunt cu roz! Si ii fac si picatele negre. NU! Nu ii face rochita cu verde! Pot sa ii fac eu buzele cu rosu?

Va imaginati privirea mea, da? Si fetita care statea si se uita la ma-sa cum picteaza, la linie, elegant, corect, precis.

Si ingrozitor de enervant si plictisitor daca ma intreba pe mine (si cred ca si pe fie-sa).

Well.

N-am rezistat.

Am pupat-o pe fie-mea si i-am zis ca e cel mai frumos pitic pictat din tot Universul. 😀 Ca era. 😀

A laudat-o si ea pe fie-sa, imediat dupa. Nu inteleg de ce, ca doar o pictase singura pe Minnie.

Si da, m-am strambat, ca nu ma intereseaza ce motive avea sa picteze ea si nu fie-sa si nu inteleg de ce un copil de 3 ani sau cat avea botul ala de om trebuie sa picteze picatele negre pe urechi si buze rosii la o figurina in parc.

Si doar asa, de completare, Sara a sarit incantata in toate cele 3 balti pe care le-am gasit pana acasa. Pentru ca e copil.

Asta-i piticul. Asa-i ca e absolut cel mai superb pitic ever? 😀

IMG_6585