Blue dress

Standard

Vineri m-am imbracat in rochia mea noua albastra. Rochia mea noua albastra si stramta. Rochia mea noua albastra si foarte stramta. Foarte foarte foarte stramta. Cred ca pencil dress ii zice.

Adica marti si miercuri ne-am mutat (in alt buro). Blugi, adidasi, praf, carat chestii. Am zis sa mai diversific si sa iau o rochie draguta. In general ma imbrac o zi asa o zi asa, sa mai sparg monotonia 😛

Bun. Va spun de la bun inceput ca rochia mea albastra a fost inventata sa terorizeze femeile.

In primul rand ca n-am putut sa inchid fermoarul oricat am incercat. Am luat un pulovaras pe deasupra si mi l-a tras Lili la buro (fermoarul zic).

Ati retinut ca avea 10 de cm jos acolosa sub genunchi, da?

Nu ma intrebati cum m-am urcat in masina. Poc fundul, sus piciorusele (legate), da-i si condu daca poti, cum poti. Am manuala, urasc automatele. A fost palpitant. Ceilalti participanti la trafic nici nu stiu ca au scapat ca prin urechile acului.

Am ajuns la buro. Eu parchez undeva asa….pe un tapsan. Gen de pamanat. Stiti ca ploua vineri dimineata, da? Ei bine, de obicei ma dau jos si tusti tusti din 2 sarituri sunt sus pe scari si am scapat, nu ma murdaresc.

Well hai sa fac asta cu rochia aia. Mda. Sigur. Tusti tusti my ass. M-am facut ca toti dracii pe pantofi pana am ajuns la asfalt.

Si am perseverat.

De obicei ajung cred in maxim 2 minute la cladire. Merg foarte repede, cu pasi mari. Astazi as fi putut manca 3 feluri de mancare pe drum, mi-ar fi ajuns timpul. Sau as fi putut sa recit tot Luceafarul. De 4 ori.

Ma rog, intr-un final apoteotic am ajuns la buro si am jurat ca nu ma mai ridic pana la 5.

Wrong.

Trebuia sa ma duc in sediul celalalt. 6 feluri de mancare la dus, 7 Luceafarul la intors. V-am zis de toacele de 12, da? Pitzi in toata regula, ce mama ciorilor.

Eu sunt asa…nus cum sa va explic…urasc sa ma misc incet. Alerg, urc scarile repede, deschid si inchid usa intr-o nanosecunda, toate sunt pe fast forward. People tell me ca ma recunosc dupa felul halul in care deschid usa sau in care iau curba cu masina. Na. Rapida cu rochia lui peste prajit. Staaaaaaaaaateeeeaaaaaaaaaaaaa lumea dupa mine sa ma astepte, staaaaaaaaaateeeeeeeeaaaaaaaaaaaaa.

Pana pe seara dezvoltasem un sistem de alergare asa, din glezne, cu picioarele aruncate pe laterale, care imi permitea sa ma misc cu o oarecare viteza normala, chiar daca aratam (cel putin) ciudat.

Deci se mai imbraca Mutu in rochia aia! Sau poate in ceva zi cand stiu sigur sigur sigur ca nu ma ridic de la buro. M-am mai simtit asa doar cand am purtat prima oara tocuri in viata mea (in clasa a 10-a sau a 9-a parca, si ma miscam in asa hal ca opreau masinile langa mine sa ma intrebe daca am nevoie de ajutor sa ajung acasa)

Iote. Asta e criminala (atat ca a mea e albastru ala tipator ca naiba si e altfel sus). Aveti instrument din asta de tortura? Daca da, cum puii mei se merge cu ea frate? Si cati ani de facultate iti trebuie ca sa inveti?

47376_ou_dl

Reclame

16 răspunsuri »

  1. Am si eu si sincer daca zici ca fusei prima data intr-o pencil dress eu te felicit si-ti zic ca te-ai descurcat admirabil. Adicatalea urcatul in masina bottom first si picioarele pe sus am ajuns sa-l stapanesc abia dupa ce mi-am tras „slituri” la vreo 3 rochite de astea.Alergatul din glezne e chestie de profesionisti, si daca mai faci si o gramada de „fandari” aseaza-te la birou ridica-te esti deja in liga mare.
    Eu le port doar cand stiu din timp ca am controale or smth si asta presupune sa zac pe un scaun si sa cer altora sa-mi aduca chestii in timp ce eu dau din pix sau gura si arat bine :D. Nu incerca niciodata la birou(sau acasa, same shit happens) sa te cocoti pe un scaun imbracata asa pt ca-ti trebuie tie dosarul(bluzita aia) ala de pe raftul de sus al celui mai inalt dulap din cladire. De urcat urci cum urci, la coborare eu am avut nevoie de asistenta…si pe bune ca-i penibil sa dai telefon in timp ce stai ca pupaza in par cocotata pe un scaun, designer dressed, ca sa vina un coleg ceva sa te ia in brate sa te dea jos ca pe un copchil prost care are rau de inaltime. Happend to me! 😀

    Apreciază

  2. Iti spun eu care e treaba: te-ai gandit prea mult la faptul ca nu te poti misca in ea si senzatia s a amplificat. Daca nu bagai rochia in seama nici nu stiai cand a trecut vremea 😀

    Apreciază

  3. you got it all wrong… adicatelea: „rochia mea albastra a fost inventata sa terorizeze femeile” nu e despre cum sa mergi si sa te asezi TU ci noi celelalte cu fundu’ cat china sa ne simtim terorizate de cat de SLABA poti sa fii!!!! :))

    Apreciază

  4. Eu am rugat-o pe mama sa o scurteze putintel si sa-i faca slit :D. Si am jurat ca altele nu mai iau, indiferent de oferta si de cat de sexy arat in ele.

    Apreciază

  5. E o lungime pe care o detest, minim 20 cm mai scurta trebuie, deci nu, n-am avut experiente minunate din astea la viata mea 😀
    Dar m-am distrat cititnd, recunosc 🙂

    Apreciază

    • Mai am incercat sa o salt, sa stii, mai ales cand am avut de urcat scari, dar avand in vedere ca era EXTREM de stramta jos, nu am rezolvat nimic, era cel putin la fel de rau :))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s