Cum ne purtam cu plozii?

Standard

In w/e am fost in vizita la niste prieteni care la sfarsit mi-au zis ca ei nu stiu sa se poarte cu plozii. Se inselau. 🙂 Nu stiu pe nimeni sa se poarte mai bine cu plozii ca ei.

Nu sunt cine stie ce expert, dar dupa mine asa trebuie sa te porti cu un copil.

In general, lumea care chipurile stie ce trebuie sa faca atunci cand intalneste un copil mic fie e convinsa ca astia micii sunt surzi (si vorbeste rar si tare cu ei), fie ca sunt retardati (si le explica chestiile pe intelesul lor, eventual stalcind cuvintele), fie ca sunt niste maimute in cusca ce trebuie distrate si se scalambaie in tot felul de feluri.

Gresit. Bebelusii nu sunt nici surzi, nici prosti, nici maimute. Surprinzator, sunt oameni.

Daca as putea sa dau un sfat ar fi ca atunci cand intalnesti un baietel sa te porti cu el ca si cum ai discuta cu un nene de 40j de ani, cu pachetele de muschi, pistol in toc, centura neagra in karate,  in stare sa iti rupa gatul in 2 secunde.  Sau cu o fetita ca si cum ar fi femeia visurilor tale, cea pe care o iubesti ca un bou de taspe ani. Nu te-ai duce la ea sa o pupi din cap pana-n picioare la 2 secunde dupa ce o cunosti, nu (chiar daca ai vrea :D)? Nu ai trage-o de obrajori si nici nu i-ai aranja hainutele, nu? Nu i-ai zice urato, nu? Nu ai ruga-o sa-ti dea si tie sa gusti din mancarea ei la mai putin de o ora de convietuire, presupun.

Si pe nenea ala rau presupun ca l-ai trata cu respect, nu?

Well, cam asa ar trebui sa te porti si cu un copil.

Zambeste-i. Daca iti zambeste inapoi, intra in vorba cu el. Daca nu, mai lasa-l. Vorbeste cu parintii, ca doar cu ei esti prieten. O sa intre si el in vorba cand se va simti in largul lui si va vedea ca poate sa aiba incredere in tine si ca nu esti un psihopat care vrea sa-i fure hainele sau mancarea, nici un imbecil cu IQ 30 care nu poate vorbi corect sau care face misto de el, nici ceva obsedat care nu-si poate tine mainile acasa de pe obrajorii rotunzi.

Nu l-ai intreba pe nenea ala cu pistolul la spate daca ii place la baita, nu? Sau daca e bosumflatel? Sau cine l-a suparat? Sau daca iti da tie pistolul lui? Nu?

Asa ma gandeam si eu.

Well, nu o intreba nici pe fie-mea. E la fel de rea 😀

Si serios ca daca o lasati in pace o sa vedeti copilul ala vesel si zambaret, vorbaret si haios si cuminte, daca insisti sa o bati la cap o sa vezi o chestie mica urland.

Wait. Daca ma gandesc bine, fraza de mai sus e valabila si daca vorbesc despre mine. :))

Nu pe bune, de ce e acceptabil sa faci cu niste copii chestii cu care nu le-ai face niciodata cu un adult? Ce, au ciunga-n par, cu ce au gresit? Serios, copiii nostri sunt inteligenti. Voi sunteti? 🙂

PS. Daca da mama ciorilor si nu comentati nici la articolul asta o saptamana tac in papusoi, serios. Nuuuu, laicurile pe FB nu se pun 😛

6

Anunțuri

89 de răspunsuri »

  1. Eu am o problema mai mare cu parintii care isi pun copiii sa cante la comanda ce au pregatit pt serbare sau sa stea intr-un picior ca mana pe nas cum se joaca el acasa, asta la 2 min dupa ce a luat pruncul contact cu necunoscutul . Si nu vrea sa renunte dresorul pana nu prezinta asta micu numarul 😦 Aia care n-au copii mai au sanse sa ii inteleaga si sa invete cum sta treaba cu ei, dar tatal e o cauza pierduta.

    Apreciază

    • Asa. Deci tu poti sa vorbesti cu el cum vrei, nu e rau or something, dar la un moment dat, mai ales atunci cand plodul mic incepe sa vorbeasca, devine enervant cand persoanele cu care ia contact pocesc cuvintele, din simplul motiv ca nu poate invata forma corecta. Sigur ca o sa invete forma corecta pana la urma, dar risti sa rada copiii la scoala de el ca nu stie sa vorbeasca corect 😀

      Apreciază

      • Era si un film cu un bebelus, in care bunica-sa se scalambaia si stalcea cuvintele si bebelusul in sinea lui isi spunea ceva de genul: „femeie, ai face bine sa incetezi cu mutrele astea, ca esti penibila” :))
        O sa incetez sa vorbesc cu fi-miu asa, gata 😀

        Apreciază

  2. Hai sa comentez, desi as fi preferat sa dau distribuie, ca sa inteleaga oamenii cum sa se poarte si cu fiica mea.
    Doamne, de-ar fi stiut adultii sa se poarte asa si cand eram eu un tzanc 🙂
    De acum, vorba aia, macar copiii mei sa prinda schimbarea.

    Apreciază

  3. A mea e mica, are 3 luni, vorbesc cu ea toata ziua, ii cant si ma si stramb ca o distreaza taaare de tot. Cu copiii altora nu prea intru in vorba prima, ii salut si cam atat ii las pe ei sa vina la mine. Si nu se lasa asteptati prea mult. Cu Alexa e cel mai tare cand se trezeste si ii spun vesel ” buna dimineata” rade instantaneu 🙂
    Am avut si eu runda mea de teroare cu poeziile spuse cu forta la serbarile de la tata de la serv. de la 6 ani n-am mai scos un sunet, m am prins ca si daca nu spun ce trebuia n au ce sa imi faca :)))))
    E oribil sa tragi copiii de obtaz sau sa le spui ca sunt rai cand nu te baga in seama !!

    Apreciază

  4. Dap, de-o saptamana ma stradui sa termin o carte interesanta despre bebei si inceputul e tare promitator.
    Deci treaba sta exact cum spui, copiii nu sunt nici prosti, nici surzi si nici alea alea….nu vorbesti pocit cu bebe pentru ca e mic si nu intelege.
    Nu te duci sa-l iei in brate la primul scancet. Nu-l certi daca arunca lucrurile (ei nu??).
    Pe mine ce ma scoate din tzatzani, e atunci cand merg undeva si sunt plozi in familie/gasca/cerc si se aud numai laude la cat e de destept, si stie sa spuna nu stiu cate cuvinte, si canta, si blablablabla…sa mor io daca inteleg, baa toti is destepti, ca doar sunt ai nostri!

    Da na,poate is eu putin prea rea, dar asta e, eu prefer sa tac si sa ascult, cateodata ma mai intreaba si pe mine: Da a ta ce face?….si eu zic: Mai multe ca a ta! Na , ca sa te oftici.

    Acum suntem la ;MAMA MAMA MAMA MAMA MAMA MAMAM, de cand se trezeste si pana adoarme, da zau ca e placut sa o ascult.

    Ce ma baga in ceata, de vreo saptamana isi baga degetul in nas, dar nu oricand, cand iesim la plimbare, na ce ma fac?????Trebuie sa ma uit la ea tot timpul sa vad cand incepe..uffffffff.
    Apropo, voi cum procedati?
    Eu ii explic cu calm: Ceea ce faci tu mami,nu-i frumos! Nu se face!….

    Apreciază

    • Si eu sunt intepenita cand o vad cu destu-n nas. Fie-mea e in perioada tata tata, deci enjoy perioada mama mama ca trece :)). Nus cum sa facem cu nasul, eu ii spun ca unui om mare, nu ma astept sa inteleaga acum, dar poate daca repet de suficiente dati intelege. O face extrem de rar, in general cand avem musafiri :))

      Apreciază

      • Cartea e scrisa de Alison Gopnik, nu stiu daca a fost tradusa si in romaneste, dar sigur o gasesti in engleza. Eu o am in spaniola, dar e interesanta.”El filósofo entre pañales”-Filozoful intre scutece- ar suna in romaneste.

        Apreciază

    • adica de ce nu e frumos? pt ca asa ne-au spus si noua parintii sau pt ca intr-adebar gestul te deranjeaza pe tine? copilu’ exploreaza, isi descopera nasu’ acu, asteapta cand o da de fund…
      eu i-as zice ceva de genul ‘ uite mie [face bine adresarea personala] nu-mi face placere sa te vad cu degetu in nas dar inteleg daca este ceva care pe tine te pasioneaza acum. vrei sa numaram degetele? sa desenam? sa cantam? sa dansam? ‘

      Apreciază

      • Andreea draga, sa nu crezi ca nu am lasat-o, nu am sarit pe ea din prima, pentru ca sunt constienta ca exploreaza, dar eu cred ca toate au o limita, tu imagineaza-ti ca iesi cu ea la plimbare si se opreste dintr-o data „sa-si exploreze ” nasul pana ii da sangele! Atunci, ce faci? Chestia e ca are un verisor cu un an mai mare si copie absolut tot…..tu sa te gandesti ca atunci cand e cu bunicii, are voie sa faca absolut orice, iar eu trebuie sa ma lupt dupa aia sa ii explic ca nu se face, ca sunt alte chestii interesante( apropo de desen,mi-a desenat intr-o seara un perete in sufragerie cu pixul, ca pe tablita nu e interesant).
        Copiii sunt foarte diferiti, ce functioneaza la fetita mea, nu functioneaza la a ta, si invers. Sunt caractere puternice si trebuie tratati ca atare, stie foarte bine sa faca diferenta intre a face si a nu face.
        Si depinde si de varsta,cu rabdare eu cred ca o scot la capat!

        Apreciază

      • cred ca andreea voia sa zica ca e ok sa se scobeasca-n nas. si am o banuiala ca ea zice si ca e ok sa picteze peretele. andreea, te rog sa ma corectezi daca nu-i asa. eu peretii pot accepta sa-i picteze. din fericire nu-i picteaza, coloram atat de mult impreuna incat cred ca ii e lehamite. insa cu scobitul in nas e altceva. nu e socially accepted sa te scobesti in nas. cum nu e nici sa faci caca pe strada. nu vreau sa o cresc asa incat sa se simta naspa la un moment dat ca rad copiii/oamenii de ea pentru ca face ceva ce mie mi s-a parut normal si restului lumii nu 🙂 daca vrea sa faca chestii contra curentului (si sigur o sa faca la un moment dat), sa le aleaga singura care-s alea 😀

        Apreciază

  5. Eu am aceeasi problema doar ca pe invers… nu stiu cum sa ma comport cu adultii la prima intalnire. Daca dau peste cineva vorbaret e ok dar daca dau peste un alt mutulica e cam naspa… incep sa aud greieri (in capul meu fireste). Asa ca mi-e tarsa ca fi-mea n-o sa aiba un exemplu prea bun in mine cand va veni vorba de arta socializarii (yes… it is an art!). Poate voi invata impreuna cu ea care-i treaba cu imprietenitul prin parcuri. 🙂

    Apreciază

    • Eu fug de arta imprietenitului in parcuri ca de naiba :))). Stii cine se imprietenesc imediat? Fumatorii. La sedinte, in fata la baruri, oriunde, din start au ceva in comun 🙂

      Apreciază

  6. Da’ like-ul la articol se pune? 😀
    Oare la tine mai citeam eu acum vreun an,uneori,venind de la Maria cu blogul ei care-mi placea si l-a lasat balta?
    Mare dreptate ai,si mie mi-a placut articolul asta al tau.Da’ m-a si amuzat bine 😀

    Apreciază

      • Si eu m-am lenevit,asa ca nu prea mai scriu pe blog,pun doar poze si creatii,ca ia o secunda sa te uiti la ele.Hai,5 daca iti si place ce vezi :)) Dar nu mai am nici eu rabdare sa citesc posturi.De Maria stii ceva?

        Apreciază

  7. Mda, minunat articol, dar scrie, te rog, si partea a 2-a! Si anume: cum te porti/ ce le spui oamenilor respectivi in situatiile relatate de tine? Care-i abordarea ta? M-ai facut curioasa. La noi povestea sta cam asa: asta mica a mea ( 1.9 ani) intelege tot de pe la 1.2 ani. Adica, mititica participa de pe atunci la conversatii in fel si chip: onomatopee, gesturi sau reactii ad-hoc. Vorbim aici despre discutii pe care le aveam eu cu un alt adult despre evenimente la care participase si ea, sau care ii erau cumva familiare, nu despre pareri vis-a-vis de subiecte gen fizica atomica. Bun, si desi copilul dadea semne clare ca la curent cu ceea ce se vorbea, 99% dintre cei mari se purtau cu ea ca si cum ar fi fost un pui de pisica. Se uita la ei perplexa, zici ca vedea un spectacol cu cimpanzei. Imi venea sa le zic” stai asa, mai nene/tanti, ca nu intelege prosteza!” ( prosteza = limba „prosteasca”, adica a celor care se prostesc). Acum are un vocabular bogat si ultra-sofisticat, si lalaie toata ziua, zici ca-i tonomat cu fise…Stam in UK o perioada, dar in mai o sa venim in tara o vreme si deja ma gandesc cu groaza la situatiile descrise de tine. Pusul mainii pe obrajori, picioruse etc ma ingrijoreaza cel mai tare, mai ales ca a mea e genul „nu m-atinge ,c-ametesc!”. Aici toata lumea ii trateaza pe copii cu respect si cu mult umor ( cel putin in public). Noi ( eu, in special) ii mai cerem si parerea, culmea e ca in general i-o si respectam. Sa vezi ochi dati peste cap acasa…Nu ma lasa, vino cu un ghid clar, te rog!

    Apreciază

    • :))) promit sa incerc, mi-a placut cum ai povestit. adevarul este ca eu in esenta sunt o creatura politicoasa si nu mi-as permit niciodata sa fac observatie altor persoane pentru comportamentul cu fie-mea. Mai fac uneori in gluma, dar doar cu cei care stiu ca au suficient cap sa nu o ia personal si sa se amuze. Adica rar :D. In general, las greul pe fie-mea, ea are talentul de a isi exprima extrem de clar si … persuasiv punctul de vedere 😀

      Apreciază

  8. Nici eu nu stiu (nu stiam) sa ma port cu cei mici, dar le zambesc si mai mereu primesc raspuns ; )
    Aici (in Budapesta) nu prea se intampla ce ai descris, dar in Ro primim ca sa recuperam.

    Apreciază

  9. Dar o bucata de paine, inmuiata in miere, infipta sub nas, fii-mi, in carut, cand avea 7-8 luni, de o tanti din piata, in timp ce stateam la coada la ceva, cum suna? 🙂
    I-am zis o data, frumos, ca nu, ea nu s-a departat, i-am mai zis o data, s-a uitat patrat la mine m-a intrebat ca de ce nu si i-a intins iar painea, si am tipat la ea. Cred ca ii dadeam si una daca nu se indeparta urgent (bombanindu-ma ca-s nebuna ofcourse). Cred ca aveam fatza ca si cum as fi vrut sa o lovesc, desi n-am lovit in viata mea pe nimeni 🙂
    Avea vreun rost sa-i explic femeii diverse, cum ca fii-mea ar putea fi intoleranta la gluten, de miere sub un an nu mai zic (desi nu are o baza reala temerea, dar atunci asa credeam), sau ca are legatura cu mainile ei nespalate si umblate cu bani sau cu toate celelalte lucruri. Eu eram aia nebuna care tipa la oameni binevoitori!

    Apreciază

    • Fi-mea si ta-su s-au intors de la cumparaturi cu o cutie de cola si o eugenie in plus. Un nene i le daruise lui fi-mea (aprox 10 luni) – „Pentru baietelul dumneavoastra… dar sa nu-i dati direct din cutie ca e murdara”. :)))

      Apreciază

      • Si nu i-ai zis ca oricum nu mai intra si Cola dupa Red Bull-ul baut anterior? Pe bune ca m-ar fi mancat limba…dragut gestul unui strain de-ai darui ceva, dar se putea rezuma la niste pufuleti:ieftini si buni :))
        Eu mor cand vad ca toata lumea presupune ca meniul fiica-mii e compus din chestii ce tin de fast food de exemplu.Si ma enervez mai tare cand le vad reactiile dupa ce ii instiintez ca ea nu mananca ciocolata,shaworma(doar are pui ce naiba:))), chipsuri de parca eu sunt cea care le-am tratat odrasla precum maimuta de la zoo.Pana si acolo scrie peste tot ca nu-i permisa hranirea animalelor, curand cred ca-i fac si fiica-mii un tricou cu-n mesaj asemanator.

        Apreciază

  10. Vai, da. Unul din stresurile mele mari e cand il sacaie lumea cu mersul la gradinita. Cum? Nu mergi la gradinita? Vai, dar ce bine e acolo, te joci cu copiii, inveti lucruri interesante etc. Si apoi sunt intrigati ca el se ascunde dupa mine si refuza sa mai vorbeasca cu ei. Sa mearga ei daca le place asa mult. De unde stiu ei ce a trait el acolo si de unde vine refuzul lui?
    Plus vorbitul de sus, de la inaltimea adultului.
    Eu intotdeauna, cand vorbesc cu un copil, ma aplec la nivelul lui, ca n-am bat in fund si ii zambesc. In plus, asa cum ai spus tu, nu ma ating de el si nu insist daca el nu-mi intoarce salutul. Pana nu primesc un semn ca-s acceptata, prefer sa pastrez distanta. Am incalcat candva regula asta iar copilul respectiv mi-a declarat in fata ca nu-i place de mine. Asa ca m-am lecuit :))

    Apreciază

  11. F bine punctat..eu cu fi-miu am evoluat, acum are 2.6 ani si acum lumea vorbeste normal cu el si toti se mira ca vorbeste bine sau ca stie multe …si ce mult vorbeste…Dar asta abia de cateva luni..

    Apreciază

  12. Eu bine chiar nu poti vorbi cu un copil de 2-3 ani ca unui adult de 40. De ce? Pentru ca nu inteleg daca le vorbesti pe „intelesul adultului de 40” si ca prin definitie un copil este „iubibil” :D. Asta cu trasul de falci nu e pe gustul meu, dar fi’miu vrea maimutareala si elicoptere cu mancarea si jucarii la baie. Un adult vrea? … asa credeam si eu. Sa lasam copii sa fie copii ca au timp de discutii filozofice.

    Apreciază

    • suntem asa la ani lumina ca nici nu stiu daca are sens sa iti explic :)). e ca la negociere, daca eu vreau sa vand cu 1000 de lei si tu dai 1 leu n-are sens sa discutam. evident ca sunt copii, nimeni nu le fura copilaria, ne jucam, coloram, citim povesti, alergam prin parc, desenam cu creta samd. nici chestiile astea nu le fac cu adultii, in general :). ideea era sa ii tratezi cu ac. respect cu care tratezi un adult si sa nu pleci de la premisa ca nu intelege/nu poate. intelege si poate 🙂

      Apreciază

  13. DAAAAAA! Ai dreptate. Cat ma chinui sa le explic asta si bunicilor Sofiei. Cu cat vorbesti mai clar, mai corect si mai sincer, cu atat Sofia intelege mai bine. Si pe noi, parintii ei, ne surprinde cat de bine comunicam. Nu este asa de greu sa te porti normal. Nu trebuie sa te strofoci. Este foarte simpluuuu!!!! Pe mine ma enerveaza cel mai tare minciunile spuse copiilor. De genul: daca ma pupi iti arat o pisica (pisica, desigur, nu exista). Sau, daca mananci tot te faci mare. Atunci eu trebuie sa intervin si sa-i spun copilului ca si daca nu mananca tot se va face mare. Ar mai fi o gramada de exemple.
    Vreau sa repet: nu este complicat sa te porti normal.

    Apreciază

  14. Ca bine zici! Si eu ma lovesc tot timpul de indivizi care ii spun lu’ fi-miu ca este barbat si nu trebuie sa planga, ca este urat cand plange, etc. Lasa dom’le copilul sa se exprime! De ce?, baietii nu sunt tot oameni, de ce sa nu planga? Spune-ne ce ai invata azi la gradi, etc. Daca copilul nu are chef sau dispozitie pentru ati spune poezia nu-i nici un bai , o sa iti spuna el cand o sa aiba chef.
    Copii nostri sunt foarte destepti insa ceea ce am observat de cand il duc de cel mic la gradi este ca parintii isi subestimeaza copii si nu au incredere ca pot face anumite lucruri. Cum ai zis si tu, sunt mici insa nu idioti, dobitoci sau cu IQ 30. Eu una personal consider ca acum au cea mai mare capacitate de a invata si de a se forma.
    Baietelul meu a inceput sa vorbeasca de la 1 an, acum are trei, vorbeste foarte bine, pune nenumarate intrebari si sa straduiesc sa raspund la toate. Invata foarte repede, insa daca mergem cu el in vizita la cineva, pana nu se obisnuieste cu locul si persoana respectiva nu vorbeste.
    Hai sa ne tratam copii asa cum vrem sa fim tratati si noi. De cele mai multe ori avem multe de invatat de la ei. Conditia sa fim atenti, sa deschidem ochii si sa privim.

    Apreciază

  15. Corect! Eu m-am purtat cu copiii mei la fel cum ma port cu un adult. Le-am explicat de mici pe limba adultilor, fara sa stalcesc sau sa pocesc cuvintele. Cum le vorbesti asa o sa vorbeasca si ei. Clar si raspicat! Nu inteleg? Ba chiar foarte bine si profita de orice slabiciunea de-a ta ca parinte, sunt niste santajisti sentimentali. Le-am citit povestile asa cum erau in carte, fara sa fabulez sau sa inventez. Oricum, toti copiii ma iubesc, am un lipici extraordinar la ei. Ma joc, rad, glumesc, ii pup – pe toti, ai mei sau ai altora. Chiar si in metrou daca un pui de om imi zambeste, ii zambesc si eu .

    Apreciază

  16. Doamne, cate dreptate poti sa ai…si nu inteleg cum, dupa ce se maimutaresc sau devin fortele supreme care le iau tot daca nu..spun , fac , dreg …mai au tupeul sa spuna ca AI UN COPIL NESOCIABIL , SAU A FOST TINUT IN LANTURI, SAU DE CE E ASA SALBATIC:)) noi suntem atat de atinsi de chestia asta incat am devenit ciudati pentru cei din jur!

    Apreciază

      • Pe fii-mea a facut-o o pitipoanca in we „oratanie” pt ca plangea cand ne-am oprit sa-i inchei mai bine un papuc.Daca nu eram cu sotul care mi-a zis s-o las ca-i proasta si batuta de soarta deja, cred ca o coafam ca pe mine nu ma da politetea afara din casa cand e vb de plod, familie, apropiati si jigniri de astea tampe…nuuuu, eu sar la beregata.

        Apreciază

  17. Sunt de aceeasi parere, eu inca duc munca de lamurire cu cei din jur sa nu mai pronunte cuvintele stalcit, chiar daca Sima le zice asa. Adica e amuzant, ne distram, dar treaba noastra e sa vorbim normal, astfel incat sa o faca si ea la un moment dat. (intre noi fie vorba, poa’ sa fie si mai tarziu, asa de amuzanta e :))

    Si in ceea ce priveste atitudinea cu care sunt tratati uneori copiii, m-am saturat de maimutareli si diminutivari, de nu-ti pot spune. Si de faza cu socializarea. Moor de nervi cand aud „da’ ce-are, nu-i convine ceva?”
    Ma rog, incep sa ma pricep si eu la replici potrivite in situatii de genul :D.

    Apreciază

  18. Valeu, „oratanie”? Asta nu scapa nejumulita de mine, plec de la premiza ca tocmai fiindca e batuta de soarta ar merita ceva in plus, ca nu era ca si cum as fi luat-o prin surprindere!

    Apreciază

      • Facea referire la ce-am scris eu mai sus..
        In my defence,primul impuls a fost ala de-ai pasa copilul sotului si de a o lua pe pitzi la rost…apoi am realizat,cu ajutorul sotului ca eu vad rosu la faze de astea:)),ca n-am cu cine.I-am zis vreo 2 printre dinti si-n gand i-am dorit o sarcina gemelara cu copii plangaciosi si-am plecat

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s