Arhive zilnice: 4 martie 2013

Count on me

Standard

Din multe puncte de vedere chiar n-as putea sa ma laud cu cine stie ce noroc. Mi se intampla de multe ori sa ma consider ghinionista. Fac des cocncurs cu prietena mea Scooby Doo la asta. Ea vineri s-a trezit, s-a dus spre masina, a scapat geanta intr-o balta uriasa (ma depaseste cum exact poti scapa geanta in balta, do not ask :P), a udat geanta complet, s-a murdarit ea toata, s-a urcat in masina si a primit cu mult elan cafeaua viitorului sot in brate, la prima groapa. La birou au batut-o rau pantofii ce ii erau comozi cu putin timp in urma si a varsat un dictai pahar cu apa pe birou, calculator, documente si alte cele. Sa fim optimisti, putea fi cafea :D. La mine pe de alta parte, 5 ani inainte (like I googled) si  3 ani dupa (and counting), in data nuntii noastre a fost cald si frumos, cer senin, soare. In anul in care ne-am casatorit noi a fost cod de ploi. Nu galben. Portocaliu. Rained the entire f. day. Si in luna de miere. Ne-au zis aia ca in viata vietilor lor nu au mai vazut ploaie in perioada aia a anului. In caz de seceta stiti pe cine sa sunati.

Ma rog. Sunt si multe chestii la care ma consider cu adevarat norocoasa. Nu stiu insa daca la ce ma gandesc eu acum e musai prima chestie la care se gandeste lumea. Adica cand te gandesti la noroc te gandesti la bani, femei/barbati, cam astea. 😀 Si fotbal?

Nu stiu precis cat rahat am mancat cand eram mica, dar norocul meu e ca am cunoscut niste oameni foarte foarte misto. O gramada dintre ei m-au ajutat, unii cu stiinta, unii fara. Le-am multumit si o sa le mai multumesc :), adica pe bune, le sunt datoare. Sunt convinsa, dar convinsa ca toata lumea are oameni din astia, sper ca nu uitati sa zicei thank you 😛

 

Si sa dea naiba sa va luati de prietenii mei. Fac urat. Adica sincer, nu imi prea pasa de sentimentele voastre (sunt o creatura politicoasa prin natura, adica mi se pare de prost gust sa fii taran, dar o sa te joc pe cap cat pot eu de bine , cu pasiune, daca te iei de un prieten de al meu). Mnu, nu conteaza ca nu au dreptate. Yes, I will bite your head off, chew it and then spit it on your shoes. Poate, poate, dupa aia, dupa ce a trecut, o sa vorbesc cu ei sa le zic ca n-au avut dreptate. Dar altfel n-o sa recunosc niciodata.

164474_496726473722169_299849490_n

Ca regula generala, toti prietenii mei au dreptate. Desigur, cu unica exceptie cand se contrazic cu mine. La fel de evident, atunci nu au niciodata dreptate. 😀

Dar sa nu divagam :D.

Daca prietenii mei vin sa se planga despre ceva eu o sa fiu de acord ca ceilalti erau niste cretini nesimtiti. Chiar daca, asa cum spuneam, poate caaaaaaa nu e chiar chiar asa. Si daaaaaa, poate ca prietenii mei sunt enervanti, rai, isterici, sau mai stiu eu cum, dar this is what we do. Asta e fisa postului. Sa ridicam moralul. Sa te simti un pic mai bine. Sa fim acolo sa comentam sau sa mancam o pizza sau sa bem o cafea sau sa alegem o rochie (sau pantofi, cat mai multi pantofi, serios) sau ma rog, cacaturi de-astea. Ce e nevoie.

Ma, si nu, nu vreau sa imi spuneti defectele, in calitate de prieteni sinceri si altruisti, multumesc. Unu ca am macar atata cap incat sa le stiu si singura si doi ca se gasesc enspe mii de oameni care sa mi le spuna si asa, incat pe bune ca nu mai am nevoie si de la aia ce teoretic ar trebui sa ma placa.

Recapitulam?

Cand e de cearta sarim cu bata.

Ne dam intotdeauna dreptate.

Daca au necazuri injuram impreuna pe aia de ne-au enervat. Big time.

Ai nostri sunt intotdeauna frumosi chiar daca se uita cu un ochi la slanina si cu altul la faina.

Nu ne spunem niciodata defectele. Stai. Care defecte? 😀

Si bocim. V-am zis ca bocesc? Sunt asa, in fond, o creatura destul de sentimentala cand vine vorba de prietenii mei. Va marturisesc ca in ziua in care prietena mea Mursi (ca tot am prins-o citind blogul) s-a mutat la Cluj si si-a luat la revedere am plans vreo 2 ore. La buro. Da, stiu ca e penibil. Va asigur ca nu la fel de penibil ca atunci cand s-a intamplat, 5 years ago. I liked her, era cam la fel de rea ca mine. Of. Inca suntem prietene, desigur, in ciuda distantei si a anilor si a faptului ca ne vedem maaaaaaaaaaaxim o data pe an. Si nu e singura.

In general, sunt genul ala care isi pastreaza prietenii in pofida distantelor si timpului. Pentru ca nu mi se intampla chiar atat de des sa imi placa cu adevarat cineva. De fapt, mi se intampla extrem de rar sa imi placa cu adevarat cineva, sunt cam ciufuta (ho, nu va dati ochii peste cap, stiu ca se vede). Dar daca imi place de tine pe bune pe bune, ai pus-o. Este extrem de posibil sa imi fii simpatic toata viata.

Ba si da, stiu ca suna aiurea si incorect si total exagerat. Pentru ca e. Din pacate, e si adevarat.

Nu pe bune, prietenii vostri cum sunt? Sunt si ei, cumva, tot ca ai mei, cei mai draguti oameni de pe Pamant?

285244_537888146232909_387710759_n

Reclame