Arhive zilnice: 27 ianuarie 2013

Obsesii

Standard

M-am consolat deja cu ideea ca-s ciudata. In general, asa, sunt destul de impacata cu mine. Cred ca imi stiu destule defecte si cu ceva efort identific si vreo 2 calitati. Oh please, who am I kidding? I’m fabulous! :)) Obsesii insa, cu carul, de cand ma stiu. Sper, insa, per total sa fiu good odd si nu bad odd. Ma rog.

Printre primele mele amintiri din copilarie e un magnetofon mare. Cred ca era cam cat mine. Stateam in fata lui cu orele si turuiam, ma inregistram. Nu ma pasiona foarte foarte tare sa ma ascult dupa, actiunea in sine imi placea si atat. Acum, fie-mea se inregistreaza si ea pe calculator sau telefon. 🙂 Tot cu orele ar sta, tot extaziata si ea.

Apoi, au urmat obsesiile cu mancarea. Am avut zile la rand, apoi saptamani la rand, apoi ani la rand, cand am mancat varza calita, apoi cartofi la cuptor cu margarina si branza (peste ceva ani, intr-o zi am simtit ca nu mai pot pune margarina in gura pentru nimic in lume, still there), apoi cartofi prajiti cu gratar de porc (asta a ramas), apoi cartofi prajiti cu branza si gratar. Si cam atat. Nu mancam alte feluri de mancare, in fiecare zi ac. lucru. Am acceptat sa mananc vinete prin anul 3 de facultate si am fost socata sa constat ca imi plac. Tot in facultate am gustat prima oara si muraturile fostei soacre, cele mai bune muraturi din Univers. Acum iar nu mai mananc, ca daca nu sunt exact ca alea nu imi trebuie :)). Ciuperci am inceput sa mananc abia aici, in Bucuresti, deci dupa facultate. Am avut noroc de o mama relxata, care m-a lasat sa fac ce ma taie capul (ea la randul ei fiind terorizata in copilarie sa manance si legume si tot din farfurie and co).  Acum, la batranete, am inceput sa vreau sa incerc orice mancare, sa vad cum e, macar o data. De obicei gust de la sotzoo din farfurie, nu risc sa comand eu ceva nou :)).

Apoi au urmat obsesiile cu baietii, sa depasim elegant momentul :)) Next, please!

Acum mai am doar obsesii cu muzica. Altele nu prea iti mai raman la batranete :D. Si uneori cu cate o carte sau un film, dar din ceva motiv ciudat, muzica ramane pe primul loc. De exemplu, am facut recent un drum de aproape 7/800 de km. A durat cam…8 ore? 8 ore si ceva? Da, stiu ca nu merg cu viteza legala, nu dati sfoara in tara. Oare de cate ori am ascultat eu piesa aia (stiti voi care ca am pus-o si pe blog) in 9 ore? Are cam 2 minute-3. U do the math. Inca imi place si sigur o mai ascult. Bine ca am fost singura in masina, sunt pretty sure ca nici ai mei si nici unchi’miu cu matusa’mea si var’miu nu vor mai asculta in viata vietilor lor Roxette dupa vara aia in care am facut turul tarii cu masina si eu aveam 12 ani si un album nou.

Asadar, this was for me as a mom (si poate si pentru voi :)). Sa nu uit ca se poate si asa, sa nu lesin acum cand fie-mea face acelasi puzzle de 30 de ori consecutiv, nici peste un an cand poate fie-mea va manca doar paste, sa nu ma isterizez cand va avea primul crush din viata ei, sa respir adanc atunci cand voi auzi din dormitorul ei melodia aia sinistra a miliarda oara.

Voi aveti mai obsesii? Sau copii cu obsesii? :))

PS. Maria, sunt sanatoasa la cap, mai am sperante, ce zici? :))

obsession