Belly advantage

Standard

Bun.

Tema de gandire.

Am o prietena care sustine sus si tare ca tatal piticaniei lor nu va putea veci veci sa inteleaga legatura sacra dintre ea si copil. Penca nu l-a purtat in burta. Si prin purtatul in burta se creaza o legatura unica, minunata si indestructibila intre mama si plod care nu are cine sa o inteleaga sau sa o repete.

😀 Eu iar sunt pe dos. Deja m-am obinsuit, daca nu-mi iau suturi o data pe zi minim nu ma simt bine (noroc ca m-am intors la buro si mai rezolv pe acolo, nu doar pe blog).

Asa. Deci eu cred ca sotzoo are fix, dar fix ac. legatura cu Sara pe care o am si eu.

Pentru ca a fost tata din day one, poate mai mult decat am fost eu mama in day one. Pentru ca a tinut-o pe Sara in brate noaptea cand urla de la colici si eu nu mai aveam putere sa rezist. Pentru ca face cu Sara absolut tot ceea ce fac si eu si nu se mira niciunul, noua asa ni s-a parut normal. Da stiti cat de normal? Ca mi se pare ciuda si sa scriu despre asta de normal ce e 😀

Da, n-a carat-o-n burta, dar sincer, na, marturisesc ca pentru mine n-a fost un efort foarte mare. Nu, nici nascutul. Mi-a fost usor. Mie greu mi-a fost dupa. Si dupa ne-a fost greu impreuna. Egal de greu. Si legatura aia de atunci s-a format, de cand s-a nascut. Nu are legatura cu burta. Daca eram o mama care nu statea cu copilul, care nu se juca cu el, care era plecata mai non-stop si nu avea timp deloc de plod nu cred ca aveam ac. relatie.

Eu am dormit mai putin, ca alaptam. N-am inteles de ce sa-l fi trezit si pe el noaptea in conditiile astea. Dar da, am mai auzit cazuri. Si nu, nu cred ca asta ma face un parinte mai bun sau imi da mai multe privilegii.

Sara ma vrea doar pe mine cand adoarme. Dar de exemplu de multe ori imi spune neaos, in fata: Nu mami, tati! Nu cred ca asta inseamna ca in momentul x ma iubeste mai mult pe mine, si in y pe el. Cred ca ne iubeste pe amandoi si vrea sa faca chestii diferite cu fiecare. 🙂 Pentru ca e o fetita exceptionaaaaaaaaaaaaaaaal de desteapta (ca-i a noastra, da) si stie ca trebuie sa ne bage pe amandoi in seama :D.

Asadar, cred ca legatura aia unica, indestructibila, pe care o ai cu propriul copil nu sta in gene sau in sange sau in burta. Ci in fapte si timp. In cat timp petreci cu copilul si cum te porti cu el :).

Asta e mai mult un articol pentru taticii (daaaaaaaaaaaaaaa, stiu ca nu am asa de multi cititori barbati, dar nu merita si ei un articol macar din cand in cand?) care au auzit prostia asta si isi imagineaza ca au ratat nu stiu ce. Nu cred. Cred ca si voi va simtiti copiii in egala masura parte din voi cum o simt eu pe Sara mea. 🙂

La voi cum e? E taticul mai putin parinte? Si are vreo legatura cu burta? 😀

couple-painting-a-smiley-on-a-pregnant-womans-belly-oleksiy-maksymenko

 

Anunțuri

13 răspunsuri »

  1. La mine nici o legatura cu burta..la tati a ras prima data :))) si sunt total de acord cu tine ca s-a obisnuit la fel de mult cu amandoi ( ca de iubire nu poate fi vorba inca, are 2 luni, abia a inceput sa ne vada mai bine) rade la mine cand ii cant sau ii spun buna dimineata si la el cand ii ciripeste la ureche si o gadila 😀 Oricum stiu ca fetele isi adora tatii si asa ca ma astept sa fie topita dupa el cum si reciproca e valabila. Deci in concluzie eu nu cred in legatura asta cu mama datorita faptului ca am tinut-o in burta 9 luni. Mai crestem si mai povestim 🙂

    Apreciază

      • avantaj noi si ca alaptam si de aici poate un pic mai stransa legatura cu mami la inceput. si eu tind sa cred ca alexander prefera sa faca anumite chestii cu mine (pus la spalat, si apoi la uscat) si anumite chestii cu gerhard (aspirat, golit masina spalat vase, plimbat noel). chiar sunt destepti piticii astia, tb sa stim doar sa ii ascultam si sa ne conformam:)

        Apreciază

      • Nu as zice chiar ca a fost un avantaj :))), dar raportat avantaje la dezavantaje e claaaaaaaaaar pe plus alaptatul 😀

        Apreciază

  2. Tehnic vorbind ai dreptate. Ca exemplu concret, Sara s-a nascut cu cca 100 miliarde neuroni si cu aia va ramane; diferenta dintre capul ei mic la nastere si mare acum consta in radacinile stufoase ale neuronilor care se conecteaza intre ei, iar asta vine din experientele de viata si deci timpul petrecut cu fiecare din voi. Adica ea nu stie care-i treaba cu bataia pe resurse in burta si cand o sa stie o sa fie irelevant – conteaza cu cine doarme, cu cine se joaca si ce activitate/emotie (percepe lumea prin amigdala pana pe la 25 de ani) asociaza din fiecare din parinti. Cred ca doamna respectiva are o mare dominanta a emisferei stangi, posibil sa nu fi facut inca tranzitia de la amigdala la cortex ( de fapt probabil, nu doar posibil) si foarte nemultumita de sotul dansei si restul familiei (proiecteaza totul pe copil, pentru ca asta o valideaza ca femeie in timp fe domnul si posibil doamna soacra ii spun permanent ca nu face nimic bine).

    Apreciază

  3. Si eu zic ca a contat foarte putin spre deloc caratul in burta. Da, timpul petrecut cu copilul, gradul de implicare si atentie, astea conteaza in stabilirea unei relatii. Avantajul meu a fost ca am stat cu ea acasa in primele 10 luni, se vedea atunci clar ca daca faceam clasament, eu eram pe primul loc, tati pe al doilea. Era firesc. De cand lucram amandoi, incepem sa concuram serios :). De exemplu, pe mine vrea sa ma vada non stop in preajma ei cand suntem acasa. Pe tati il lasa sa faca de mancare, ordine, etc. Dar la ora de culcare/baie/lapte, e musai sa fim impreuna, nu se culca daca nu vine si tati. Sta pe hol, in fata usii de la baie pana iese.
    Si tati al Simei e implicat din prima zi, el a fost responsabil cu baia de atunci, cu hranitul peste noapte dupa ce nu am mai alaptat, cu schimbatul la nevoie, etc. El ii gateste, el ii spala/calca rufele daca e nevoie. Adica impartim responsabilitatile in functie de timp, nu exista lucruri sa nu poata fi facute de unul sau de celalalt.

    Cu toate astea, nu stiu sa explic cum, tot vreau sa cred ca daca e sa facem clasament, musai sa fiu eu pe primul loc :D. Nu stiu de ce, repet, nu e vorba ca eu m-am chinuit/sacrificat mai mult. Vreau sa simt ca eu o iubesc cel mai mult pe lumea asta, atat. Sunt constienta ca o iubim amandoi la fel, dar asta simt.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s