Armasarul

Standard

Ma! Golancelor! La ce va ganditi?

Eu vorbesc de masina. Masina mea proprie si personala.

Am visat la o masina cam de la 17  ani. Cand un coleg mai mare primea masina de la parinti si ne lua la plimbare, eram in extaz. Pe vremea mea, maica, un singur coleg avea masina la liceu, o dacie din 1976 gen. Il uram. Era ASA de smecher, voiam si eu sa vin cu masina la scoala. Viata parea asa frumoasa din interiorul ei. Imi imaginam cum e sa ai masina ta. Pfaaaaaaaaai si ce tantosi eram cand prindeam una. In multe nopti de vara nu mergeam la discoteca, mergeam pur si simplu la plimbare. Era chiar mai bine 😀

Apoi am mers la facultate. Stateam in chirie, cu inca 2 prieteni, intr-un apartament de 2 camere, in varful unui deal.

Stiti cum sunt cursurile la facultate, unul dimineata, unul seara, restul ba nu te duci ba e optional, bla bla. Cam de 2 ori pe zi urcam minunatul deal. N-o sa-l uit cate zile oi avea. In plus, am facut facultatea la vreo 400 de km de casa. Trenul era noaptea si facea 7 ore, veneam acasa cu o rata din aia de mergea la sat, era ceva sinistru. Va imaginati cum visam atunci la o chestie pe patru roti. N-am avut. Adica am avut in ultimul an de facultate, in primavara. In a 2-a sau a 3-a zi am facut stanga pe rosu si a intrat un BMW cu 100 la ora in mine si m-a facut zob. Dauna totala. Vreo 6 luni n-am mai putut sta in fata, ce sa mai vorbim de condus.

Multi ani mai tarziu am inceput sa invat. Eram stresata si nu-mi facea nici placere. Voiam doar sa demonstrez ca pot si pe urma sa scap. Taica-miu ma tot batea la cap ca e musai si ca imi ofera independeta. Ce independenta, aveam prieten, avea carnet, conducea el. Problem solved. Pe taica-miu am zis ca-l dau jos din masina cand chitaia langa mine ca e inacceptabil sa urc un deal cu a 2-a. Ba fix cu a 2-a se urca dealul cand inveti sa conduci, sa stiti de la mine!

Well. Sa ma vedeti acum, cam 7 ani dupa momentul ala. Nu, nu mai urc dealul cu a 2-a :D, dar inca cred ca -i super tare sa ai masina 😀

Cand mi-am recuperat masina din service dupa o luna si (huuuoooo BCR Asigurari), am fost extaziata. Scaunul meu, schimbatorul meu, oglinzile mele sparte si mai presus de toate, muzica mea (well, technically a lu’var’miu ca tot CD-ul de la el il ascult, n-am avut bunul simt sa imi fac altul, sunt o vaca lenesa; ba chiar l-am rugat sa-mi faca altul dar ma ignora inca). Asa imi imaginam eu ca se bucurau aia in razboi cand isi revedeau calul pierdut pe campul de lupta gen. Sau ma rog, astia cu caii din povesti, stiti voi, jar, chestii. De aia e armasarul meu ma, cum aveau aia asa am si eu, da? Ma rog, eu am o herghelie. 😀

Cert e ca sunt probabil printre putinii soferi din Bucuresti ce nu injura traficul si pe Basescu/Oprescu/Videanu etc. Nu ma enervez cand e trafic (dar doar in oras, daca prind un blocaj la drum lung e inacceptabil). Pentru 2 secunde intarziere la coada la care stau as fi in stare sa-i smulg cu penseta fir cu fir parul din capul aluia din fata mea, dar la semafor I can wait. Ma fascineaza cum se  pot scobi oamenii in nas cat stau la stop. Nu, nu sunteti in baie, ci in spatele unui geam, I can see you!

Plec de la buro (tot) cu capul bubuind (nu stiu ce ciunga-n par am, dar cica era liniste inainte sa ma intorc eu) si pana acasa e musai sa ma relaxez si sa intru in happy mode. Si merge ma. Cu o melodie la maxim, batait pe scaun, accelerand rapid la semafor si lasand toti soferii in spate (da, sunt teribil de imatura si inca imi place sa fac chestia asta), crosetand benzi, gasind traseul cel mai putin aglomerat spre casa, simt cutele de pe frunte cum se destind, una cate una, incet. 15 minute dus, 15 minute intors. De muzica, de gandit, de calmat, de respirat, de planificat, iar respirat, de zambit, de mine. Imi place sa conduc si sunt extrem de recunoscatoare ca existi, draga mea cutituta pe 4 roti. Sper sa mai facem multi km impreuna, sanatoase :).

Hai ziceti ceva ca daca sunt singura ciudata care are o relatie persoanala cu masina nu mai scriu o luna!

the-beautiful-girl-driving-wallpaper-for-1920x1440-811-4

Anunțuri

8 răspunsuri »

  1. Te sustin in tot ce spui!!!Pentru mine,masina e singurul loc de „intimitate” ce mi-a ramas, ca-n rest ii apartin matzei , care nu ma mai slabeste….
    Sunt fan muzica la maxim, sa nu mai aud nimic..ma relaxeaza…..
    Imi place muuulltttt daaa muultttt masina mea (206), e mica, rapida si o pot parca oriunde,numai ca in viaje nu mai incapem acum toti 3 si suntem nevoiti s-o luam pe- a lui tati….dar eu o prefer pe-a mea.

    Apreciază

  2. La noi exista „masina lu’ mama” si „masina lu’ iulia” :)) inainte, „masina lu’ iulia” era „a noastra”, si mai inainte a fost „a lu’ tata” si hat hat mult inainte a fost a mea si-a lui barbatu-meu. Observati evolutia spiritului de posesiune :))
    Mi-am facut cd-urile MELE cand faceam naveta in alt oras, la 75 km, era misto, si da, cantam si eu in masina. Entuziasmul meu de lalaiala s-a mai temperat un pic cand a aparut in peisaj o colega de naveta, actualmente fina-mea, dar n-a beneficiat mult de liniste :))
    Bai, si cu cat se urca dealul? 😀

    Apreciază

    • A 2-a e viteza melcului domne, era inacceptabil, taica-miu e vitezoman (na, si eu acum, dar in niciun caz cand invatam sa conduc) :)). Imi place evolutia :))))

      Apreciază

  3. Nu te contrazic deloc.Si eu aveam doar 2 viteze la inceput de facea sotul,pe atunci iubit,13-14in dreapta mea.Si acum imi amintesc intrebarile lui disperate gen „si de ce stam in spatele autobuzului daca banda 2 e libera?”,”mureai daca o calcai nitel sa nu stam si-a 3-a oara la semaforul asta?”,”depaseste-l femeie ca-mi irosesc viata in trafic si n-ajung nicaieri cu tine la volan” :))) Fun times :))Nu m-a scos din viteza mea un an si ceva…apoi am prins gustul vitezei la drum deschis si prima iesire pe autostrada s-a lasat cu rugaminti fierbinti de a o lasa mai moale :))
    Acum conduc zilnic si-mi place de mor.Ca si tine,folosesc drumul spre casa ca prilej de detensionare…acum un an pe vechea masina aveam inclusiv statie audio cu tub de bas inclus pt serile tarzii cand ieseam de la birou cu mintea praf si simteam nevoia sa-mi bubuie muzica-n difuzoare ca sa ma rup de pb de peste zi.Aia(masina veche)era Roshuca.Doi ani a fost dragoste crunta intre noi,am vandut-o cu lacrimi in ochi rugand noua proprietara sa aiba grija de ea ca-i sensibila la rezervor si numai OMV-ul ii place :)) Acum avem(eu si fiica-mea) un Wruumi.Dragostea nu-i atat de mare dar ne intelegem binisor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s