Dimineata m-a trezit o voce subtire subtire si cristalina care canta: unuuuuuuuuu dooooooooooi teeeeeeeei PAATUUUUUUUU si apoi chicoteli mici. Si iar.  Uuuunuuuu doooooooiii teeeeei patuuuuu, chicoteli.

Am zambit si m-am uitat la ceas. Era 10 fara ceva. N-am avut chef sa ma dau jos din pat si am mai stat un sfert de ora. Sara a cantat inainte.

M-am dus la ea in camera si am strigat, imitandu-i vocea mica si pitigaiata: Buna dimineaaaaaaaaaaaataaaaaaaaaaaa!, mi-am ridicat mainile deasupra capului batand din palme si am facut o pirueta.  M-a imitat cu neata si s-a dat si ea jos  din pad rapid, tropa tropa. Eu m-am invartit si am continuat sa ii spun buna dimineata, ea m-a alergat prin casa, a facut piruete si a tras tipete mici si ascutite.

Mi-am facut cafeaua si laptele ei in timp ce a insirat puzzle-ul ala gigantic prin toata sufrageria, chitaind de multumire.

Si-a baut laptele cu paiul si s-a uitat la desene in timp ce eu m-am aranjat. Pe urma i-am zis ca mergem la plimbare cu tit tit si iar a urmat o tura de alergat prin casa si piruete si chiote (ii place sa ne plimbam cu masina).

Am plecat si si-a luat camionul cu ea (mai tarziu, lumea s-a mirat ce frumoasa e si ca se joaca cu masinute). Am luat-o in brate pana la masina pentru ca nu ii place sa calce pe zapada. Am gasit o tona de hainute reduse si mi-e teama ca le-am luat cam pe toate. La un moment dat a zis ca vrea apa si oricum era timpul sa pape ceva, asa ca am oprit la un KFC unde mi-am luat eu clasicele aripioare picante. Sara a baut apa cu paiul, a mancat 7 cartofi prajiti, niste paine si biscuiti. A intrat cu mine sa probez niste blugi dar am cazut de acord ca nu-mi stateau chiar grozav, asa ca am mers langa, la Meli Melo. Sara si-a ales niste agrafe rosii, cu cirese si eu un portofel cu libelule. Nu le-a mai dat drumul din mana pana acasa.

M-a ajutat sa pun cumparaturile la locul lor si apoi s-a jucat extaziata cu umerasele ramase de la hainele cumparate. A mancat iar si acum e in pat, sper sa adoarma curand.

Eu o sa ma uit  a 4-a oara la  un film. Si o sa beau o Cola.

This is it. For me, this is it. Nu as putea sa cer mai mult de atat. 🙂

Pentru ca ma intreba o prietena ieri care sunt momentele alea bune, ca de rele tot povestesc. Astea sunt. Si nu-mi vine sa scriu de ele, sunt ale noastre. For me, this is happiness. Si da, as putea sa o fac in fiecare zi pana la adanci batraneti fara sa ma plictisesc. Dar inteleg ca ea nu ar putea sa o faca, si e ok. Oricum, I will love her till the end of times (si da, stiu ca nu e pentru un plod melodia asta, dar refrenul imi canta in cap de cateva zile si e al ei). Si gata, v-ati lins pe bot de posturi dragute luna asta, de maine ne intoarcem la chestii care ma enerveaza!