Cui i-a placut scoala?

Standard

Bai, n-am articol cu rezolutiile pe noul an, pot sa il scriu prin vara? In schimb mi-am adus aminte ca v-am promis ca va spun despre scoala.

Well, io am fost copil cuminte. Ai mei mi-au zis ca trebuie sa invat si sa iau note mari la scoala. N-am prea invatat cine stie ce, dar note mari am mai luat.

La 1-4 a mai fost cum am mai fost, nu imi amintesc sa ne fi stresat cineva cu invatatul, erau chestii asa de facile ca oricine trecea fluierand prin ele. Doamna invatatoare era draguta si facea o dulceata de caise exceptionala. Imi placea de colegul de banca. Si lui de mine. 1-4 was fun. N-am invatat mai nimic. Cred ca am avut 10 pe linie.

La 5-8 s-a imputit treaba. Aveam un prof de istorie care insista sa punem sageti la linute. Altfel se isteriza. La geografie am copiat sub banca si am luat 4. Profa de romana batea fetele si i-a smuls uneia cercelul, de mine i-a placut de cand m-a dat mama la pregatire pentru liceu. In schimb profa de mate era simpatica si nu trebuia sa tocesc la materia asta. I could do that. Adica era asa draguta ca imi era imposibil sa nu fiu atenta la ea, mi-ar fi fost rusine Dar cica trebuia sa lucrez si acasa. Well, nu imi placea chiar atat de mult si eu eram ocupata sa citesc pe vremea aia, tone de carti, era mai interesant. Am fost la ceva olimpiade la mate, prima sau a doua din clasa in 5-8. N-am invatat nimic.

Am intrat printre primii la liceu. A noua oare? Ceva de gen, am uitat. N-am copiat la examen, am dat mate si romana, mate stiam, romana nu. In liceu am chiulit in draci. Nu mi-a mai placut matematica, proful era un flegamatic si isi musca limba. Am fost iar la ceva olimpiade, fara rezultate notabile. Profa de romana era singura din gura careia am auzit verbul a gandi. Ce credeti voi ca a vrut sa spuna ala? Si ma gandeam. Altii nu m-au pus sa ma gandesc, nici eu n-am insistat. Stiu biologie ca matusa-mea e profa si imi explica. Profa de fizica se scobea in nas. M-au pus sa citesc multe pagini si sa le repet. Nu le-am citit, nu prea am avut ce sa repet, dar eram fata si aveam fața de copil cuminte. Am mai copiat cate ceva, ce am mai prins prin clasa, am fost printre primii si in liceu. Am luat bac-ul cu nota mare, ca era liceu de copii „buni”. N-am invatat nimic.

Am intrat la facultate, cea mai buna facultate de drept din tara. Noroc ca a fost examen la gramatica, altfel sigur nu luam.  N-am vrut sa fac neaparat dreptul, dar nici altceva n-am vrut sa fac. La primul examen m-am pus sa citesc cele 2 carti de 500 de pagini, sa imi imaginez cum statea treaba, sa inteleg de ce e asa si nu pe dos aso. Am picat. Na, am avut ghinion. Am procedat la fel si la al doilea. Am picat iar. Colegii mi-au explicat ca trebuia sa invat suportul de curs dictat de prof si sa il reproduc. Well, nu-l invatasem. De atunci incolo m-am reprofilat, nu m-am mai dus la cursuri ci la bere, faceam rost de curs cu o saptamana inainte de examen, il citeam de 2 ori inainte de examen si luam. Culmea e ca enorm de multi picau si sincer, nu inteleg ce puteau sa faca de nici macar cat mine nu luau. In conditiile astea am luat bursa vreo 2 ani. Singura materie care m-a trezit intrucatva la viata a fost penalul. La primul seminar ala ne-a pus sa ne gandim ce am face noi intr-o situatie data, cum am judeca, si sa argumentam de ce. Mooooa. Mi s-a parut sf. Asta imi imaginam si eu ca o sa fac la facultate, dar pana atunci, pe la jumatatea anului 2, nici vorba. Dupa aia ne punea sa citim lectia si sa intrebam ce nu intelegem. Mi s-a parut cel mai greu lucru ever, sa pui intrebari pertinente. Am luat 8 cred, printre cele mai mari note. Dupa aia iar s-a intors treaba la citit de 2 ori si reprodus. La grile eram si mai varza. Licenta abia am luat-o. De fapt, din cei care au inceput facultatea o data cu mine, au terminat-o doar vreo 10-15% in anul ala. Cred ca 6 am avut media la scris, daca nu mai mica. Dupa care am facut un master, la care nu am invatat absolut nimic, si tot l-am terminat. Nu doar eu, nu va imaginati ca am fost ceva caz special, nimeni nu invata nimic si nu imi amintesc sa fi picat vreunul.

Pe urma am dat un examen si m-am angajat. Nu are legatura ce fac acum cu ce facultate am terminat. Poate doar sa ma mai cert din cand in cand cu colegii de la juridic. Dar nu e musai. Niciunul din colegii mai nu are facultate pe ce facem, pentru ca nu exista facultate. Suntem intr-un domeniu nou. L-am invatat din mers. De fapt, peste 80% din colegii mei de liceu nu fac ce au facut in facultate (cei de la facultate nu stiu ce fac ca n-am prea tinut legatura, eram peste 300 in an).

Bun. Si asta fiindu-mi experienta mea, ma uit acum la mogaldeata asta. Care va merge la scoala in cativa ani. Pentru ca da, va merge la scoala. Ca sa poata chiuli, sa rada cu colegii de banca, sa arunce cu rotocoale de hartie, sa fumeze in WC (Sara mama, nu e bine sa fumezi, da?), sa joace biliard, sa se indragosteasca si sa sufere ca un caine din dragoste. Nu, nu cred ca ar putea face toate lucrurile astea si fara scoala. Cred ca ar fi straina si s-ar simti outsider si ciudat. Unschooling-ul sau homeschooling-ul nu sunt o optiune, sunt sigura ca in societatea actuala i-as crea complexe. Da, poate daca ar fi si la noi la fel de raspandita ca in State m-as gandi, dar asa nu, nici nu intra in calcule.

Si ce ii zic eu ei? O sa ii zic, cum ii ziceau ai mei, ca trebuie sa invete? Eu v-am zis, am fost un copil ascultator, dar nu am invatat nimic. Probabil as fi iesit un avocat mediocru sau un judecator prost daca practicam. Nici nu stiu la ce-as fi fost buna, nu imi amintesc ce-mi placea. Sigur imi placea sa fac poze. Poate as fi fost un fotograf genial daca faceam o facultate de profil.

Si revenind, eu ce ii spun copilului? Sa invete? Sa nu invete? O trimit intr-un sistem care incurajeaza tocitul. Cum o fac eu pe ea sa gandeasca, sa isi foloseasca creierul ala din dotare? Si cum imi dau seama spre ce are inclinatie, sa nu se iroseasca? O sa ma supar in clasa a 6-a ca a luat 7 la geografie? Cum o sa ii explic eu ei de ce e musai sa stie in ce an a avut loc batalia de la Posada si cati ani a domnit Vlad Tepes? O sa lesin cand o sa imi spuna ca vrea sa plece sa vada Europa in loc sa se duca la facultate?  O sa fiu dezamagita ca vrea sa se faca tamplar si nu doctor in neurologie? 🙂

Hai, ziceti-mi, voua de ce v-a placut scoala? Give me hope 😀

389607_467111743350309_897628038_n

 

 

 

Anunțuri

40 de răspunsuri »

  1. Mie mi-a placut scoala pana intr-a 5 a :))))) Cand a devenit greu nu mi-a mai placut! Eu am avut parinti fff severi in ceea ce priveste scoala, cu pretentii mari dar care din pacate nu prea m-au lasat sa aleg ce vreau in viata 😦
    Am facut si eu fac. de drept desi pasiunea mea in viata era baletul, am facut dans clasic vreo 11 ani pana cand am avut o accidentare si ai mei au zis, gata!!! Trebuie sa te gandesti ce vrei sa faci in viata ….( era cumva inacceptabil ca intr-o fam de doctori, ingineri etc sa ma fac eu balerina, ce?!? aia e meserie ????!!!!!)
    Nu stiu daca Alexandrei ii va placea scoala in general, am sa incerc sa vad ce pasiuni are si am sa o sustin fff tare sa faca in viata ce ii place, ma gandesc ca nu o sa vrea sa faca vreo munca care nu presupune solicitarea intelectului, doar e copilul meu si al lui ta-su (it-ist) 😀
    O problema mi se pare deocamdata sistemul de invatamant de la noi….e praf si asta ma sperie destul de tare 😦

    Apreciază

    • Dap. si pe mine. Serios ca sunt stresata. Ok, e copilul nostru si clar e desteapta de pica :)), dar cum ma asigur ca ramane asa? Ca va contina sa isi foloseasca creierul din dotare? 😦

      Apreciază

      • Hmmmm…cum sa nu fie copilul destept??? Nici nu merita sa iti pui intrebarea asta. Trebuie doar mare atentie la scoala, la scolile unde ii trimitem.

        Apreciază

      • Tu, dpmdv eu m-am plafonat rau de tot in scoala. Nu ma cred geniu, dar nu m-a incurajat nimeni sa gandesc. Ma rog, in afara de ai mei. Ca am pus eu mana si am citit in stanga si in dreapta s-a nimerit, ca nu era netul si nu aveam ce face, dar la scoala nu pot sa zic ca asta incurajau. Da, clar trebuie sa avem grija, dar nu stiu cum, mi-e sa nu ma ia valul si sa uit si sa stau cu batul dupa usa sa o astept cu 10 pe linie la toceala. :))

        Apreciază

  2. Hmmm… in 1-4 am luat 10 pe linie. Tot ce tin minte e ca m-a amenintat invatatoarea ca imi da 4 la caligrafie (nu mi-a dat) si ca imi placeau compunerile. Am luat premiul 1 la olimpiada de romana intr-a 4a si am fost tare mandra! Totusi scoala in sine nu-mi placea prc invatatoarea ma etichetase drept copilul cuminte si ma punea in banca cu toti baietii neastamparati ca sa-i linistesc. Am dispretuit-o pt asta ptc asa nu mi-am facuf nici un prieten bun (prieteniile se faceau pe grupuri de banci si eu eram constant din floare in floare). Apoi in 5-8 am fost super dezamagita ptc profesoara de romana ma certa si imi dadea note mici pentru ca eram prea creativa. Imi repeta constant ca trebuie sa respect regulile ptc altfel puc capacitatea. Singura materie care chiar imi placea era engleza (am fost la intensiv, ne predau dupa curricula din marea britanie, mai aveam profi de acolo). In tot acesti ani, mama nu intelegea cum pot sa imi fac temele in sub o ora, sa nu invat deloc acasa si totusi sa iau note mari. Liceul a fost foarte misto… muuulta engleza (am fost la cosbuc-bilingv). Multe materii tari gen human rights, drama, creative writing samd. Am si chiulit dar ma duceam de drag. Cei mai buni prieteni ai mei sunt din liceu. Apoi a venit facultatea. Am dat la psihologie. Eram pasionata, am facut pregatire cu un super prof cu care discutam mult, criticam, dezbateam. De fapt liceul mi-a dat voie sa am o parere si daca o argumentam era acceptata. Prima mare dezamagire a fost admiterea la facultate. Un prof de acolo mi-a zis ca in examen trebuie sa reproduc manualul… nu-mi vrea nimeni interpretarile. Am intrat dar tot examenul m-a scarbit atat de tare incat am renuntat si m-am dus la particulara. Din lac in put. Scarba si mai mare. Nimeni nu era interesat de mine si de parerile mele, profesorul era rege. N-am mai dat pe la facultate… pt examene citeam putin in metrou, inainte de examen si le luam cu cel putin 8. Am zis sa mai dau o sansa scolii (pt ca imi placea sa invat) si m-am bagat la master… in Olanda. Omg! Un an am invatat pe branci, am dezbatut si am argumentat pe branci. Mi-a iesit statistica prin toti poriu. Examenele le aveam cu toate cartile pe masa… erau de interpretare, logica, intelegere a intregii materii. Ce sa zic… i had the time of my life. Pentru fi-mea imi doresc facultate afara. Nu se compara. Daca pana atunci o pot ajuta eu sa inteleaga ce invata, sa isi foloseasca ratiunea, sa isi dezvolte spiritul critic, facultatea (adica pasiunea ei) as vrea sa o faca in alta tara. Nu am sperante ca lucrurile se vor schimba radical la nivel universitar in urmatorii 20 de ani. Poate in urmatorii 60.

    Apreciază

  3. Clasele I-XII , copil cuminte, invatat, fara probleme pt parinti( stateam fata in fata cu liceul si tata ma intreba cand avem sedinta cu parintii sa se ascunda sa nu il vada diriga, ca nu vroia sa vina:))
    Apoi binecunoscutele pregatiri, dat la medicina, intrat; invatat ” tocilareste” dupa binecunscutul sistem ( cand mai dadeam de un prof mai open mind ersm ciorchine pe el) si m- am trezit rezident anul 1 cand am luat-o de la capat cucititul, de data asta cu responsabilitati si practica cat cuprinde( a se citi program infernal):)
    Dupa 6 ani…sunt casatorita, am bebe si inca citesc pt ca se apropie ex de specialitate:)
    In ceea ce o priveste pe Ruxi, spwr sa faca ce ii place, numai medicina nu:)

    Apreciază

  4. A mea lalaie si deseneaza aproape non-stop, parca nu-mi surad inclinatiile astea :))
    Si io copil super-ultra-cuminte, premianta cu coronita, nota 8 am descoperit-o abia in liceu. Mi-a fost usor, aveam o memorie super, stiam pe de rost comentariile la romana si bucati mari din piesele de teatru ale lui Alecsandri. Prin scoala generala visam foarte timid sa ma fac actrita :))
    La un moment dat m-am apucat de sah, performanta, o mica vedeta, ce mai, plecam cate 2 saptamani in turnee, nu-mi era deloc greu cu recuperatul, mi-am dezvoltat logica, m-am plimbat o gramada, am invatat sa fumez si m-am indragostit. Una peste alta, misto perioada aia. Atata ca partea cu memoratul n-a mai mers, stupoare, am inceput sa am pretentii sa pricep de ce asa si nu invers.
    Facultatea, medicina, ca ai mei nu concepeau altceva iar eu am fost cuminte, cum ziceam. Mai am momente cand regret alegerea asta, dar ceva mai putine decat acum 10 ani. Raluca, there is some hope dupa specialitate 🙂
    Cum o sa fie cu fiica-mea? habar n-am. Am doar senzatia ca „pe vremea mea” scoala era mai normala decat e acuma. Inca nu sunt convinsa ca plecatul „in afara” e o solutie. Facultate sau specializare, da, clar, cea mai bogata experienta de viata si profesionala am avut-o in cei 2 ani de stat in Belgia. Dar mutatul definitiv in alta tara…. la momentul asta nu sunt convinsa ca e varianta cea mai buna.

    Apreciază

  5. Eu am fost plecata in liceu un an, in Elvetia, a fost greu departe de casa desi eram cu parintii dar anul ala mi-a schimbat viata in bine. M-a responsabilizat si m-a fortat sa vad altfel lucrurile datorita mentalitatii celor de acolo. Am avut chiar un job de vara, vindeam inghetat la o toneta, la 14 ani…au fost primii bani munciti si cu adevarat apreciati. Plecarea aceea m-a format chiar daca am stat doar un an.

    Apreciază

  6. Deci nu ştiu dacă tu ştii, dar eu am ieşit primul din examenul de admitere la liceu. Pentru că mă bătea soarele-n cap şi oricum terminasem de scris cam de multişor (ce ştiam). Mă aplauda lumea la ieşire, interviuri, ălea-ălea….
    Apoi la BAC n-o să uit niciodată ce mi-a făcut Tănăsoiu, da’ io tot 10 am luat şi el 8 – ce dulce-i răzbunarea….!
    După care încep regretele, trebuie să existe un echilibru – şcoala se face la timpul ei.

    Apreciază

  7. 1-4: dragut….ma rog,m-am dus stiind sa scriu si sa citesc si sa arat pe harta muntiii, orasele principale si altele de gen, pentru ca asa se distra in vacante fata vecinilor, invatandu-ma pe mine.m mi-a placut si invatatoarea, tutror ne-a placut. am mers la ea in vizita toata gasca pana am terminat facultatea.
    5-8: nu mi-a placut, am destestat matematica, chimia si fizica…nu imi placeau profele, nu intelegeam de ce trebuie sa tocesc la istorie, mi-a placut romana, profa de desen se ruga de ai mei sa ma dea la tonitza. citeam mult…mult peste ceea ce trebuia la scoala. tata a facut ochii mari cand in clasa a 5-a ma gasit cu enigma otiliei si in a 6-a cu shogun :))) a intrebat-o pe mama daca nu cumva sunt cam complicate si mama i-a zis ca daca nu o sa inteleg ceva o sa intreb. ce nu am inteles atunci, am inteles in clasaa 7a cand am pus mana si pe cateva carti din seria sandra brown. am inteles ca e repetitiva chestia cu sexu, si oricum nu depasea shogun :))
    m-au dat afara din corul scolii prin clasa a 2-a si a 3-a, m-a dus mama la bachet, nu am mai joc de mult, cant in cotinuare (spre disperarea celor din jur). un amic, student la conservator, mi-a zis cu ceva ani in urma ca am ureche muzicala iar ca vocea e ca un muchi ce trebuie antrenat….a incercat….
    in clasaa 8a habar nu aveam la ce liceu vreau. cu 2 luni inainte de admitere m-au intrebat ai mei daca vreau la italiana.nu stiam boaba, am zis da, in cateva saptamani am invatat italiana cat sa dau un examen, sa il iau si sa ajung in timpul liceului pe la olimpiada- fara rezultate notabile. mi-a placut, aveam 7 ore de italiana, 4 de engleza, 3 de franceza, 4 de istorie, 2 de istoria artelor, cate una de fizica si chimie si 2 de mate (prima lunea si ultima vinerea).citeam mult, chiuleam si mai mult,faceam capionat de whist, jucam biliard,nu chiuleam de la italiana si romana pentru ca acolo gandeam si puteam sa avem pareri. nici de la engleza nu chiuleam initial pana cand profa a facut o greseala si am zis stop .mi-a placut si economia.
    facultate:am ajuns din intamplare, eu vroiam comunicare, ai mei drept, am ajuns la ASE la administratie publica,nu am invatat nimic. lucrez in domeniu, nu folosesc nimic. am inceput-o pe a doua, marketing,nu am invatat nimic notabil, nu am dat licenta.
    master: terminat cu brio, nu am invatat nimic
    doctorat: inceput cu brio si bursa, renuntat la bursa de buna voie ca ma terorizau cu prezenta, am predat 1 an, l-am inghetat pentru ca nu mai pot sa invat pe de rost si sa nu conteze parerea mea ci a trgloditului care ma asculta.nici asta nu m-a invatat nimic.
    all in all : am avut cativa profi misto, mi-ar fi placut sa imi deschida mai multe idei,sa imi puna mai multe intrebari 🙂
    copil nu am …dar mi-e groaza ! nu exista vreun internat mega securizat si unde sunt controlati ce fac iar eu ca parinte sa vad totul live?

    Apreciază

  8. Pai destul de distractiva:)….1-4 mici exploratori,nu stiam prea multe de capu nostru desi luam numai note bune pe citit:)….5-8…..Eeee se complica putin:)….un pic mai mult stres pe capu nostru,anii aia s-au bagat tezele unice,si cat stres pe profesori,cata carte baga in noi,dar in rest eram indiferent,jucam fotbal cu prietenii,ca era soare,ca ploua,ca ningea nu ne pasa,jucam,ne distram,ne bucuram impreuna din orice.
    Am intrat la liceu cu o medie destul de buna,am dat la un profil pe care parintii mi-au explicat ca ar fi mai bun pentru mine,si timid incet incet,m-am acomodat cu viata de liceu.Desi aveam parinti foarte severi in privinta invatatului,nu ma prea pasiona,primii 3 ani de liceu au trecut asa repede,nu prea invatasem,ma distram cu prietenii,excursii,cluburi prin parcuri,ma simteam ok.A venit si ultimul an din liceu,in care ma gandeam ca ar trebui sa fac o mica schimbare in viata mea,sa vad ce vreau de la ea,sa ma pun pe invatat,am bacu de dat.Si asa a fost,m-am pus pe invatat,am fost printre primii,desi in anii anteriori nu invatasem prea multe.Acum astept cu nerabdare bacu si sentinta finala pentru mai departe.:D:D

    Apreciază

  9. wow:)! este un subiect atat de delicat -scoala :))! trebuie sa ii explici ca tot ce invata acuma ii va folosii ulterior in viata , fie intr-o discutie fie chiar propiul ei copil ii va pune o intrebare si va trebui sa raspunda :), asa facea mama cu mine :). tin minte ca profa de latina in liceu m-a lasat corigrnta pe primul semestru la latina ca m-am luat la harta cu ea ca mie nu o sa-mi trebuiasca niciodata latina mai incolo( zau ??!) ii multumesc ca m-a lasat corigenta ca prin anul 1 la drept roman am luat 10:))!
    eu mi-am propus sa investesc cum a in educatia ei asa ca am hotarat scoala privata din clasa 1 , eu am putut sa fac comparatie intre privat si stat si daca nu faceam liceul privat sincer cred ca se alegea praful de mine :))! clasele 1-8 am fost oky premianta :), numai ca , in clasa a 7-a profa de romana insista pe meditatii si toti faceam meditatii cu ea ca altfel ne ardea la note degeaba 😦 era cam avida dupa bani:(! clasele 9-12 a fost cam dificil imi era greu sa tin pasul cu olimpicii si cu tocilarii 😦 dar am reusit sa trec 🙂 bacul l-am luat cu nota buna :)! ideea e ca in ziua de azi trebuie sa gandesti totul bine in ceea ce priveste educatia 😦 pt ca nu elevii sunt 100% devina ci si profesorii care nu/si dau interesul :(! sincer sincer banii pe care ii dai pe meditatii anual pot sa insemne taxa anuala la o institutie privata unde chiar invata ( ma refer la putinele licee private bune , ca mai sunt si cateva de duzina asa zisele fabrici de bani ).

    Apreciază

  10. aaaaa aptitudini 🙂
    am uitat sa scriu de asta 🙂 da-o de mica la : pictura balet pian sau alt instrument muzical canto tennis dans gimnastica cursuri de limbi straine etc si vezi ce ii place si ce nu 🙂 marea mea pasiune a fost si inca este baletul si pictura 🙂 pt balet am dat si examen la liceu 🙂 dar din pacate mama nu era deacord si a pus-o pe directoare sa-mi zica ca am platfus 😦 Sa nu faci asa ceva ever :)! eu ii reprosez mamei zilnic treaba asta 🙂 !

    Apreciază

      • si eu deabea astept sa faca 3 ani sa o duc sa faca balet:) hihi mai am 1an jumate de asteptat pana atunci o invat sa mearga pe varfuri sa faca piruete:)) si sincer chiar ii place ;;) am vrut sa vad daca o fascineaza baletul de mica si era pe mezzo sau cum s-o numii baletul „spargatorul de nuci” a stat lipita de televizor :)! deci i-a placut cred 🙂 apoi incerca sa faca si ea un arabesque si te miri ce :)) eram in delir :)) am zis asta e -balerina lu mama ;;)! sotul este cam anti balet pt ca ce sport e ala :)) tennis basket ala sport no way ballet:))

        Apreciază

      • Auziti voi, balerinelor (sper ca nu va suparati), daca Sima tot e fan mers pe varfuri si invartit prin casa pe muzica, e rost de dat la balet?

        Apreciază

      • Donno, incearca, dar am inteles ca tot de la 3 ani e bine sa incepem cu chestiile asta, de orice natura 🙂

        Apreciază

  11. Mie mi-a placut la nebunie scoala pana la liceu inclusiv :). Facultatea a fost un soc, pentru ca pe profi ii cam durea undeva de noi :p. Am rezistat chiulind si facand cam ce spunea si tu… Nu avusesem aproape nici o absenta pana atunci.
    Am facut facultatea practic la fara frecventa inclusiv atunci cand ma duceam la cursuri, lucrari practice etc pentru ca eram ignorati din plin (si este vorba de medicina!…).Am crezut ca va fi cea mai mare provocare pentru mintea mea (medicina). M-am inselat – cea mai tembelizanta activitate de pana acum. Foarte daunatoare pentru oricine simte nevoia sa gandeasca logic sau sa fie creativ. Ma simteam extrem de satisfacuta de orele de matematica sau de fizica si ma gandesc ce as putea face sa ma simt bine intelectual ca „invatatul” pe care il practic acum m-a facut sa ma simt vinovata fata de propria mea minte!

    Apreciază

  12. Eu sunt ciudata careia i-a placut mereu la scoala? Chiar am invatat cate ceva in fiecare perioada Si eu sunt genul ascultator, cuminte si silitor, cu parinti care imi repetau mereu cat de important e sa inveti. N-am facut-o de gura lor, am facut-o pentru ca mi-a placut.
    Imi amintesc ca in fiecare perioada de scola am avut profesori buni, de la care am avut ce invata. M-au pasionat mereu istoria si limbile straine (in liceu am studiat 3 limbi straine plus latina). Imi placea sa am note bune, nu ma fortam prea tare sa tocesc, doar prin facultate m-am straduit mai mult pentru ca m-am lovit de un sistem invechit, prost gandit, asa cum zici si tu. Citeam maxim de 2 ori, treceam si gata. Insa facultatea pe care am facut-o eu implica multa practica si diverse proiecte pe cont propriu. Astea au fost benefice, m-au ajutat mult sa nu regret chiar de tot faptul ca am facut o facultate.

    Pe Sima am s-o invat sa ia ce-i mai bun de peste tot. In sistemul nostru actual va trebui sa selectez cu atentie scoala si liceul la care va merge. Restul va fi alegere proprie.

    Am uitat sa vorbesc despre cat de competiva era scoala pe vremea mea. Doamne, cum se mai faceau mediile, se vanau notele, sutimile, etc.

    Apreciază

    • Rili? Cred ca eu sunt mai mare ca tine si pe vremea mea nu era asa de competitiva :)). Si repet, cea mai buna scoala, liceu (astea din oras), facultate (asta din tara) bla bla. Poate erai tu competitiva? 😛

      Apreciază

      • Eu subscriu la ce-a zis Oana…mie mereu mi-a placut competitia in scoala,dar parca si scoala in sine asa…Am avut noroc de profesori ok in fiecare ciclu;in V-VIII jucam basket cu proful de civica si aveam un crush pt cel de geografie,in liceu eram febletea profului de romana pt ca aveam papagal si ochi albastri :)),in facultate mi-am facut prieteni buni printre asist.univ.,aso.Cu toceala nu am fost prietena niciodata ca-s varza la capitolul invatat pe de rost.Din generala uram poeziile la romana fix din motivul asta:ne puneau sa le tocim pana le memoram.Horror!De examene grila m-a ferit Dumnezeu,doar cel pt permis a fost asa 😀
        Long story short,mie scoala mi-a placut si mi-e dor si acum de rush-ul sesiunilor. :)) Cu progenitura habar nu am cum o sa abordez problema pt ca nu m-am gandit asa departe…o sa ii creez conditiile propice pt studiu cum au facut si ai mei,apoi o las sa aleaga spre ce se indreapta (bun hai,recunosc…o sa ii bag germana pe gat.Bun asa?:)))In rest nu stiu daca sa o dau la stat sau la privat,daca sa o indrum spre studii in afara…time will tell.
        Planul B in caz ca nu-i fan scoala e s-o facem fotomodel si s-o maritam cu-n fotbalist…n-are nevoie de diplome pt asta :)))))

        Apreciază

      • Mie imi convine planul 2 si daca ii place cartea, cred sincer ca ar fi mai fericita asa. Poate sa faca si facultate, dar sa fie bogata si fara griji nu strica :))

        Apreciază

  13. Nu pot sa înțeleg un lucru, mai ales la acest cerc de mediciniste: pentru numele lui Dumnezeu, de ce si-ar inchipui cineva ca medicina are mare legătura cu creativitatea? Ca daca esti creativ esti potrivit pentru medicina? Daca esti creativ, esti si istet, e drept. Dar pentru medicina îți trebuie mai degrabă o memorie voluminoasa decât istetime. Pana sa ajungi tu Dr. House îți trec prin fata mii de pagini…(da, si eu tot medicina am terminat)

    Apreciază

    • Nus sa-ti raspund, dar m-am hotarat sa lasati numele prenumele si numarul de telefon la posta redactiei, cica e de bine sa cunosti doctori inainte sa ai nevoie de ei 😛 :))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s