Arhivele lunare: ianuarie 2013

Cum te imbraci la buro?

Standard

Well, don’t look at me, I don’t have a clue.

Nu ma intelegeti gresit, daca va uitati la cat de ticsit e sifonierul, devine evident ca ador sa cumpar haine. Si pantofi. Wtf, cred ca era suficient sa stiti ca sunt de genul feminin si stiati deja cum arata sifonierul meu si cat timp si bani mi-ar placea sa las in mall :D. Mai nou mai mult pentru Sara, pentru mine doar daca a) are un super pret sau b) e ceva giga terra misto. Asa, nu pot sa ma duc sa imi iau o pereche de pantaloni. Ca nu am motiv. Ma scuipa sifonierul. In schimb pentru fie-mea pot. Ca cica e copil si creste. Deci ma destrabalez. Nici sotzoo nu ma ajuta sa stiti. De cand il stiu, cand merg cu el la cumparaturi si il intreb: Pe care sa o iau, pe cea albastra sau pe cea rosie? Raspunsul e invariabil: Pe ambele :D. Facem o echipa exceptionala pentru portofelele noastre.

Chestia e ca la birou hainele mele nu fac fata. Dupa mine, m-as duce in blugi, bocanci si un tricou cu …cu…cu I love my job, desigur :D. Mna, va imaginati ca nu se prea poate. Dar in blugi tot ma duc, macar vineri. Si ma rog, in rest in chestii colorate. Am renuntat la negru acum vreo…8 ani? Pur si simplu am incetat sa mai cumpar negru, nu prea mai am nimic in garderoba. O pereche de pantofi si o geaca de piele, niste rochite, ca na fara the little black dress nu existi cum ar veni. Cam atat. Sunt in faza culorilor. Mi se pare ca viata are nevoie de culoare, ma inveseleste. 😀 De fapt sunt satula pana in gat de chestii triste (sa nu uit sa scriu si despre asta :D).

Cu cat inaintez in varsta cu atat devin mai ciudata in materie de toale. Daca acum 3 ani, cand ne-am insurat, am ales o rochie de mireasa cumintica (am ales-o pentru ca a fost prima in care nu aratam hidos si nu era prea impopotonata, jur ca a fost singurul criteriu), azi m-as imbraca in rochia conopida. 😀 Si as fi maxim de tantosa in ea.

Saptamana trecuta mi-am facut unghiile albastreverzuiacadea. Cea mai vesela culoare ever, am cautat-o special o graaaaaaaaamaaaaaaaaaaadaaaaaaaaa. Ma om n-a fost sa nu se uite ciudata la ea: fetele de la buro, sefele, tanti de la Mega, nenea de la Petrom, sotzoo, mama, tata, Sara, toti au ras de mine. O sa ma intorc la gri-ul uniforma purtat de tooooooateeeee muierile in ianuarie 2013 si o sa casc plicticos, na.

Apropos, fetele de la buro, am cautat mult mult mult si am gasit si niste dresuri exact culoarea aia. Si o bluza, de fapt. 😀 Din 2 in 2 zile o sa ma vedeti in acadeaua aia de mai jos, asa, ca stiu ca va place si va iubesc, scopul meu in viata e sa va fac viata mai frumoasa la buro 😀

Voi cum va imbracati la buro? Si cand e ultima oara cand v-ati facut unghiile albastre (telefonul meu e pe duca dupa cum se poate vedea din calitatea pozei de mai jos :D)? 🙂

photo-2

Sunt o broasca raioasa

Standard

Sau ma rog, buboasa.

Pe scurt, am bube. Dar pe fata n-am, sa stiti. Eu zic ca e ceva alergie, ca doar am mai facut o data, tanti medicul de familie de la buro a zis ca e sigur sigur varicela si mi-a interzis sa ma duc chiar si la sedinta de incepuse cam de 4 minute. Oh well, sunt acasa, stau si frec menta, Sara inca nu s-a trezit.

Daca e varicela, sigur o sa o faca si Sara. Daca nu e, nu e. Sper oricum sa treaca repede, bubele astea ma mananca rau.

Asa ca 3 zile o sa fiu acasa. Posibil si saptamana viitoare, functie de ce planuri au buboaiele cu mine. Va tin la curent.

E ciudat sa stau acasa atunci cand trebuia sa fiu la munca, am din nou sentimentul ala de la scoala cand eram bolnava si restul dadeau teze. No better feeling in the word :)).

In schimb, am observat ca devin hipserstresta la buro. Nu in timpul programului, e  mai bine fata de cand am plecat. In schimb daca ma pune cineva sa stau 1 minut peste program, cand eu trebuia sa fiu deja pe drum spre casa catre Sara simt cum imi bubuie capul. Vin devreme dimineata daca e, that I don’t mind, Sara doarme si nu pierd nimic. Dar daca imi spui la 4 fara 10 ca avem sedinta la 4 cand eu plecam acasa si booooonuuuussss ca mai trebuie sa mai dam si nu stiu ce situatie pana la 6 explodez. Imi simt sangele bubuind in urechi. Nu imi place frate, nu. Vreau acasa, I have a life, muncesc cat vreti voi in alea 8 ore sau vin mai devreme, nu fac nici pipi, radeam cu o colega ca intr-o zi a ajuns la baie prima oara la ora 4 :D, dar fara sedinte la sfarsitul zilei ca turbez. Hai ca am barfit si de asta. Revenim.

CE fac eu acasa? Inainte sa plec aveam in fiecare zi programat ceva, de alergat, de rezolvat. Acum sed. Acasa. Pe net. 3 zile. Right. Si Sara are deja programul ei, nu ma baga in seama.

Heeeeeeeeeeeeeeeeeelp! Ce carte buna si draguta sa citesc? De filme nici nu indraznesc sa va mai intreb, dar poate va mai aduceti aminte cateva (in care nu mor 99% din personaje Maria, multumesc :P). Un blog dragut? Citesc 4: var’miu, pisicii gratis, seminte si pe Maria. Altele mai stiti?desen-anima-mucoasa-buboasa-nasoasa-12362

Obsesii

Standard

M-am consolat deja cu ideea ca-s ciudata. In general, asa, sunt destul de impacata cu mine. Cred ca imi stiu destule defecte si cu ceva efort identific si vreo 2 calitati. Oh please, who am I kidding? I’m fabulous! :)) Obsesii insa, cu carul, de cand ma stiu. Sper, insa, per total sa fiu good odd si nu bad odd. Ma rog.

Printre primele mele amintiri din copilarie e un magnetofon mare. Cred ca era cam cat mine. Stateam in fata lui cu orele si turuiam, ma inregistram. Nu ma pasiona foarte foarte tare sa ma ascult dupa, actiunea in sine imi placea si atat. Acum, fie-mea se inregistreaza si ea pe calculator sau telefon. 🙂 Tot cu orele ar sta, tot extaziata si ea.

Apoi, au urmat obsesiile cu mancarea. Am avut zile la rand, apoi saptamani la rand, apoi ani la rand, cand am mancat varza calita, apoi cartofi la cuptor cu margarina si branza (peste ceva ani, intr-o zi am simtit ca nu mai pot pune margarina in gura pentru nimic in lume, still there), apoi cartofi prajiti cu gratar de porc (asta a ramas), apoi cartofi prajiti cu branza si gratar. Si cam atat. Nu mancam alte feluri de mancare, in fiecare zi ac. lucru. Am acceptat sa mananc vinete prin anul 3 de facultate si am fost socata sa constat ca imi plac. Tot in facultate am gustat prima oara si muraturile fostei soacre, cele mai bune muraturi din Univers. Acum iar nu mai mananc, ca daca nu sunt exact ca alea nu imi trebuie :)). Ciuperci am inceput sa mananc abia aici, in Bucuresti, deci dupa facultate. Am avut noroc de o mama relxata, care m-a lasat sa fac ce ma taie capul (ea la randul ei fiind terorizata in copilarie sa manance si legume si tot din farfurie and co).  Acum, la batranete, am inceput sa vreau sa incerc orice mancare, sa vad cum e, macar o data. De obicei gust de la sotzoo din farfurie, nu risc sa comand eu ceva nou :)).

Apoi au urmat obsesiile cu baietii, sa depasim elegant momentul :)) Next, please!

Acum mai am doar obsesii cu muzica. Altele nu prea iti mai raman la batranete :D. Si uneori cu cate o carte sau un film, dar din ceva motiv ciudat, muzica ramane pe primul loc. De exemplu, am facut recent un drum de aproape 7/800 de km. A durat cam…8 ore? 8 ore si ceva? Da, stiu ca nu merg cu viteza legala, nu dati sfoara in tara. Oare de cate ori am ascultat eu piesa aia (stiti voi care ca am pus-o si pe blog) in 9 ore? Are cam 2 minute-3. U do the math. Inca imi place si sigur o mai ascult. Bine ca am fost singura in masina, sunt pretty sure ca nici ai mei si nici unchi’miu cu matusa’mea si var’miu nu vor mai asculta in viata vietilor lor Roxette dupa vara aia in care am facut turul tarii cu masina si eu aveam 12 ani si un album nou.

Asadar, this was for me as a mom (si poate si pentru voi :)). Sa nu uit ca se poate si asa, sa nu lesin acum cand fie-mea face acelasi puzzle de 30 de ori consecutiv, nici peste un an cand poate fie-mea va manca doar paste, sa nu ma isterizez cand va avea primul crush din viata ei, sa respir adanc atunci cand voi auzi din dormitorul ei melodia aia sinistra a miliarda oara.

Voi aveti mai obsesii? Sau copii cu obsesii? :))

PS. Maria, sunt sanatoasa la cap, mai am sperante, ce zici? :))

obsession

Mustar

Standard

Voua va place mustarul?

Mie nu prea. Il mananc doar la mici si atunci foarte putin, Nu prea inteleg care e treaba cu mustarul. Si de fapt nici cu saritul mustarului. Cum adica „iti sare mustarul”? Unde sare? Si unde aterizeaza? This makes no sense.

Anyway, mie imi sare mustarul destul de des. La birou de cateva ori, pe drumul spre/dinspre casa, la magazin la coada, uneori in parc, depinde. Si ma enervez si mi se ridica tensiunea si ma ratoiesc si sunt a dracu’. Daca mai gasesc motiv de cearta in rest sigur, cu placere, mai carai si aici, si acolo, stiti voi :D.

Va-ntrebati probabil ce mi-a casunat cu astea. Ma laud. Serios. Sunt tare mandra. Pentru ca am o teorie. Sa va explic.

Eu cred ca 99% din oameni au nevoie sa fie rautaciosi parte din timp. Penca altfel o luam razna gen. Nu neaparat razna in sensul de a lua o pusca si a trage in multime, dar razna. Sigur, exista si 0,5 % din oameni care sunt tot timpul draguti (si nu inteleg cum e posibil asa ceva) si 0.5% care sunt mai tot timpul (si asta mi se pare destul de plictisitor). Dar noi, marea majoritate suntem rai doar uneori. Ca asa defulam.

Si ziceam ca eu sunt mandra ca ma razbun pe strada, gen. Ca aleg si incerc sa nu o fac acasa. Sa nu tip la Sara, sau mai rau (si inacceptabil) sa dau in ea, sau sa ma cert cu sotzoo, sa nu ridic tonul la mama sau sa-i spun bunicii ca nu am timp de ea :). Acasa la mine, cu familia mea, cu prietenii mei, incerc sa fiu draguta. 🙂 Si nu ma intereseaza daca si ca sunt rea in rest. Nu imi plac deloc oamenii care sunt rautaciosi acasa. Cu familia sau cu prietenii, pentru ca ei te iubesc si te suporta. Dar deloc nu-mi plac. E incorect si gresit. Mi se pare ca sunt genul de oameni care fac pipi in cada. Si fix genul de oameni la un pas de a-si bate sotia, in caz ca sunt barbati. Si nu imi place deloc de ei.

Si de asta nu imi plac nici persoanele care sunt excesiv de amabil cu mine desi suntem doar cunostinte. Pentru ca trebuie sa fie rele pe undeva. Si daca sunt asa dragute cu strainii sanse mari sa fie rele acasa. E ceva dubios la o persoana care e nice tot timpul. :)) Serios. Nu?

De aia o sa prefer intotdeauna pe cineva care e uneori de acord cu mine si uneori nu, pe cineva care uneori ma refuza si uneori, poate e si rautacios, decat pe cineva mieros tot timpul. That is strange si fishy. Gr.

🙂 Va plac teoriile mele? :))) Eu sunt sigura ca totata lumea are teorii din astea ciudate ca mine, doar ca eu am si blog :)). Insa sunt draguta, il imprumut, sa imi spuneti voi cat de messed up e teoria asta si daca aveti una mai ciudata de atat 😀 Si nu ma uitati, va rog, cu explicatia la faza cu saritura mustarului 😀

tumblr_lxiq92wWy31qbnmzjo1_500

Belly advantage

Standard

Bun.

Tema de gandire.

Am o prietena care sustine sus si tare ca tatal piticaniei lor nu va putea veci veci sa inteleaga legatura sacra dintre ea si copil. Penca nu l-a purtat in burta. Si prin purtatul in burta se creaza o legatura unica, minunata si indestructibila intre mama si plod care nu are cine sa o inteleaga sau sa o repete.

😀 Eu iar sunt pe dos. Deja m-am obinsuit, daca nu-mi iau suturi o data pe zi minim nu ma simt bine (noroc ca m-am intors la buro si mai rezolv pe acolo, nu doar pe blog).

Asa. Deci eu cred ca sotzoo are fix, dar fix ac. legatura cu Sara pe care o am si eu.

Pentru ca a fost tata din day one, poate mai mult decat am fost eu mama in day one. Pentru ca a tinut-o pe Sara in brate noaptea cand urla de la colici si eu nu mai aveam putere sa rezist. Pentru ca face cu Sara absolut tot ceea ce fac si eu si nu se mira niciunul, noua asa ni s-a parut normal. Da stiti cat de normal? Ca mi se pare ciuda si sa scriu despre asta de normal ce e 😀

Da, n-a carat-o-n burta, dar sincer, na, marturisesc ca pentru mine n-a fost un efort foarte mare. Nu, nici nascutul. Mi-a fost usor. Mie greu mi-a fost dupa. Si dupa ne-a fost greu impreuna. Egal de greu. Si legatura aia de atunci s-a format, de cand s-a nascut. Nu are legatura cu burta. Daca eram o mama care nu statea cu copilul, care nu se juca cu el, care era plecata mai non-stop si nu avea timp deloc de plod nu cred ca aveam ac. relatie.

Eu am dormit mai putin, ca alaptam. N-am inteles de ce sa-l fi trezit si pe el noaptea in conditiile astea. Dar da, am mai auzit cazuri. Si nu, nu cred ca asta ma face un parinte mai bun sau imi da mai multe privilegii.

Sara ma vrea doar pe mine cand adoarme. Dar de exemplu de multe ori imi spune neaos, in fata: Nu mami, tati! Nu cred ca asta inseamna ca in momentul x ma iubeste mai mult pe mine, si in y pe el. Cred ca ne iubeste pe amandoi si vrea sa faca chestii diferite cu fiecare. 🙂 Pentru ca e o fetita exceptionaaaaaaaaaaaaaaaal de desteapta (ca-i a noastra, da) si stie ca trebuie sa ne bage pe amandoi in seama :D.

Asadar, cred ca legatura aia unica, indestructibila, pe care o ai cu propriul copil nu sta in gene sau in sange sau in burta. Ci in fapte si timp. In cat timp petreci cu copilul si cum te porti cu el :).

Asta e mai mult un articol pentru taticii (daaaaaaaaaaaaaaa, stiu ca nu am asa de multi cititori barbati, dar nu merita si ei un articol macar din cand in cand?) care au auzit prostia asta si isi imagineaza ca au ratat nu stiu ce. Nu cred. Cred ca si voi va simtiti copiii in egala masura parte din voi cum o simt eu pe Sara mea. 🙂

La voi cum e? E taticul mai putin parinte? Si are vreo legatura cu burta? 😀

couple-painting-a-smiley-on-a-pregnant-womans-belly-oleksiy-maksymenko

 

Armasarul

Standard

Ma! Golancelor! La ce va ganditi?

Eu vorbesc de masina. Masina mea proprie si personala.

Am visat la o masina cam de la 17  ani. Cand un coleg mai mare primea masina de la parinti si ne lua la plimbare, eram in extaz. Pe vremea mea, maica, un singur coleg avea masina la liceu, o dacie din 1976 gen. Il uram. Era ASA de smecher, voiam si eu sa vin cu masina la scoala. Viata parea asa frumoasa din interiorul ei. Imi imaginam cum e sa ai masina ta. Pfaaaaaaaaai si ce tantosi eram cand prindeam una. In multe nopti de vara nu mergeam la discoteca, mergeam pur si simplu la plimbare. Era chiar mai bine 😀

Apoi am mers la facultate. Stateam in chirie, cu inca 2 prieteni, intr-un apartament de 2 camere, in varful unui deal.

Stiti cum sunt cursurile la facultate, unul dimineata, unul seara, restul ba nu te duci ba e optional, bla bla. Cam de 2 ori pe zi urcam minunatul deal. N-o sa-l uit cate zile oi avea. In plus, am facut facultatea la vreo 400 de km de casa. Trenul era noaptea si facea 7 ore, veneam acasa cu o rata din aia de mergea la sat, era ceva sinistru. Va imaginati cum visam atunci la o chestie pe patru roti. N-am avut. Adica am avut in ultimul an de facultate, in primavara. In a 2-a sau a 3-a zi am facut stanga pe rosu si a intrat un BMW cu 100 la ora in mine si m-a facut zob. Dauna totala. Vreo 6 luni n-am mai putut sta in fata, ce sa mai vorbim de condus.

Multi ani mai tarziu am inceput sa invat. Eram stresata si nu-mi facea nici placere. Voiam doar sa demonstrez ca pot si pe urma sa scap. Taica-miu ma tot batea la cap ca e musai si ca imi ofera independeta. Ce independenta, aveam prieten, avea carnet, conducea el. Problem solved. Pe taica-miu am zis ca-l dau jos din masina cand chitaia langa mine ca e inacceptabil sa urc un deal cu a 2-a. Ba fix cu a 2-a se urca dealul cand inveti sa conduci, sa stiti de la mine!

Well. Sa ma vedeti acum, cam 7 ani dupa momentul ala. Nu, nu mai urc dealul cu a 2-a :D, dar inca cred ca -i super tare sa ai masina 😀

Cand mi-am recuperat masina din service dupa o luna si (huuuoooo BCR Asigurari), am fost extaziata. Scaunul meu, schimbatorul meu, oglinzile mele sparte si mai presus de toate, muzica mea (well, technically a lu’var’miu ca tot CD-ul de la el il ascult, n-am avut bunul simt sa imi fac altul, sunt o vaca lenesa; ba chiar l-am rugat sa-mi faca altul dar ma ignora inca). Asa imi imaginam eu ca se bucurau aia in razboi cand isi revedeau calul pierdut pe campul de lupta gen. Sau ma rog, astia cu caii din povesti, stiti voi, jar, chestii. De aia e armasarul meu ma, cum aveau aia asa am si eu, da? Ma rog, eu am o herghelie. 😀

Cert e ca sunt probabil printre putinii soferi din Bucuresti ce nu injura traficul si pe Basescu/Oprescu/Videanu etc. Nu ma enervez cand e trafic (dar doar in oras, daca prind un blocaj la drum lung e inacceptabil). Pentru 2 secunde intarziere la coada la care stau as fi in stare sa-i smulg cu penseta fir cu fir parul din capul aluia din fata mea, dar la semafor I can wait. Ma fascineaza cum se  pot scobi oamenii in nas cat stau la stop. Nu, nu sunteti in baie, ci in spatele unui geam, I can see you!

Plec de la buro (tot) cu capul bubuind (nu stiu ce ciunga-n par am, dar cica era liniste inainte sa ma intorc eu) si pana acasa e musai sa ma relaxez si sa intru in happy mode. Si merge ma. Cu o melodie la maxim, batait pe scaun, accelerand rapid la semafor si lasand toti soferii in spate (da, sunt teribil de imatura si inca imi place sa fac chestia asta), crosetand benzi, gasind traseul cel mai putin aglomerat spre casa, simt cutele de pe frunte cum se destind, una cate una, incet. 15 minute dus, 15 minute intors. De muzica, de gandit, de calmat, de respirat, de planificat, iar respirat, de zambit, de mine. Imi place sa conduc si sunt extrem de recunoscatoare ca existi, draga mea cutituta pe 4 roti. Sper sa mai facem multi km impreuna, sanatoase :).

Hai ziceti ceva ca daca sunt singura ciudata care are o relatie persoanala cu masina nu mai scriu o luna!

the-beautiful-girl-driving-wallpaper-for-1920x1440-811-4

Just another sunday

Standard

Dimineata m-a trezit o voce subtire subtire si cristalina care canta: unuuuuuuuuu dooooooooooi teeeeeeeei PAATUUUUUUUU si apoi chicoteli mici. Si iar.  Uuuunuuuu doooooooiii teeeeei patuuuuu, chicoteli.

Am zambit si m-am uitat la ceas. Era 10 fara ceva. N-am avut chef sa ma dau jos din pat si am mai stat un sfert de ora. Sara a cantat inainte.

M-am dus la ea in camera si am strigat, imitandu-i vocea mica si pitigaiata: Buna dimineaaaaaaaaaaaataaaaaaaaaaaa!, mi-am ridicat mainile deasupra capului batand din palme si am facut o pirueta.  M-a imitat cu neata si s-a dat si ea jos  din pad rapid, tropa tropa. Eu m-am invartit si am continuat sa ii spun buna dimineata, ea m-a alergat prin casa, a facut piruete si a tras tipete mici si ascutite.

Mi-am facut cafeaua si laptele ei in timp ce a insirat puzzle-ul ala gigantic prin toata sufrageria, chitaind de multumire.

Si-a baut laptele cu paiul si s-a uitat la desene in timp ce eu m-am aranjat. Pe urma i-am zis ca mergem la plimbare cu tit tit si iar a urmat o tura de alergat prin casa si piruete si chiote (ii place sa ne plimbam cu masina).

Am plecat si si-a luat camionul cu ea (mai tarziu, lumea s-a mirat ce frumoasa e si ca se joaca cu masinute). Am luat-o in brate pana la masina pentru ca nu ii place sa calce pe zapada. Am gasit o tona de hainute reduse si mi-e teama ca le-am luat cam pe toate. La un moment dat a zis ca vrea apa si oricum era timpul sa pape ceva, asa ca am oprit la un KFC unde mi-am luat eu clasicele aripioare picante. Sara a baut apa cu paiul, a mancat 7 cartofi prajiti, niste paine si biscuiti. A intrat cu mine sa probez niste blugi dar am cazut de acord ca nu-mi stateau chiar grozav, asa ca am mers langa, la Meli Melo. Sara si-a ales niste agrafe rosii, cu cirese si eu un portofel cu libelule. Nu le-a mai dat drumul din mana pana acasa.

M-a ajutat sa pun cumparaturile la locul lor si apoi s-a jucat extaziata cu umerasele ramase de la hainele cumparate. A mancat iar si acum e in pat, sper sa adoarma curand.

Eu o sa ma uit  a 4-a oara la  un film. Si o sa beau o Cola.

This is it. For me, this is it. Nu as putea sa cer mai mult de atat. 🙂

Pentru ca ma intreba o prietena ieri care sunt momentele alea bune, ca de rele tot povestesc. Astea sunt. Si nu-mi vine sa scriu de ele, sunt ale noastre. For me, this is happiness. Si da, as putea sa o fac in fiecare zi pana la adanci batraneti fara sa ma plictisesc. Dar inteleg ca ea nu ar putea sa o faca, si e ok. Oricum, I will love her till the end of times (si da, stiu ca nu e pentru un plod melodia asta, dar refrenul imi canta in cap de cateva zile si e al ei). Si gata, v-ati lins pe bot de posturi dragute luna asta, de maine ne intoarcem la chestii care ma enerveaza!

Taca taca taca taca taca. Taca. Taca taca.Taaaaaaaaaaaacaaaaaaa

Standard

Ati inteles? Vorbim mult. Tot noi, muierile. Eu in mod special. Sa se mai mire careva ce mult vorbeste Sara. CUM s-ar fi putut altfel?

Zilele trecute vorbeam cu cineva la telefon si mi-am dat seama ca am turuit o gramada, omul a respirat adanc, a spus si el vreo 2 cuvinte and that was it. Singurul avantaj e ca vorbesc foarte, foarte, dar foarte repede si nu dureaza mult. Si de fapt, la telefon nici nu imi place asa mult, prefer face 2 face, sa vad chinul de pe fata interlocutorului.

Sotzoo respira usurat cand ma pregateam sa ma duc la buro, fericit ca o sa le povestesc colegelor cele 345687,4 chestii pe care i le povestesc de obicei lui.

I love to death fetele mele de la buro, but let”s admit it, 6 muieri intr-o singura incapere = iadul pe Pamant. 7 in curand (am eliberat deja biroul si te asteptam Sim, ne scuzati pentru corespondenta pe blog).

99% din cazuri cand iti bubuie capul cu cate ai de terminat, una dintre noi are chef de vorba.

Eu sunt cea mai agitata. Plus ca urlu de departe cel mai mult. E tare enervant. Ma enervez eu pe mine. Dar nu e foarte greu, doar stiti ca ma enerveaza orice.

Seminte e cea mai vorbareata (honey, I’m sorry, it’s true, cred ca ma iei la mustata). Ea vorbeste diverse si interesante, eu doar de birou (mai sunt si boring pe deasupra). Si mai nou de plozi (ceea ce e si mai rau avand in vedere ca doar o singura colega are si ea plod, restul nu au niciun chef sa auda de alaptat/colici/legatura avatarica dintre mama si fiu-ask colega mea M., e inventia ei :D).  Incerc sa nu, dar daca cineva face greseala sa ma intrebe s-a terminat, turui intre 15 si 30 de minute. Si nu va ganditi ca daca vorbesc de buro e o fericire. Nu lucram chiar ac. lucru si ele nu-s interesate de ce fac eu si viceversa.

Scooby Doo rade mult. De obicei de ce spunem noi. Deci teoretic nu e de vina pentru haosul din birou, dar totusi…dap, contribuie. Cand o vezi musatacind pe sub birou de cine stie ce faza e imposibil sa nu se iste o conversatie sau sa nu te hahai cu ea.

Pe M. o ignoram. Mai ales eu, fetele nu atat de mult cat si-ar dori, ca e sefa lor. Dar si ea vorbeste mult. Muuuuuult M., mult!

Mai avem o colega tare draguta si amabila. E totally out of this word, sare sa te ajute, e atenta, iti raspunde. Sf. Ce-o fi mancat cand era mica?

Si o colega care face ochii maaaaaaaaaaaaaaaaariiiiiiiiiiiiiiiiiii si se uita socata la noi. She makes me feel like the freak that I am.

Cea mai mare greseala a noastra este ca am pus bani si ne-am luat expresor. Care face o cafea buuuunaaaaaaaaaaa, buna buna. Deci bem o cafea, doua. That helps a lot cu linistea. Mda. Quite a lot. Cica mai nou nu numai ca vorbesc mult (si prost, asta am recunoscut-o singura), dar si trantesc usi.

Oare ce urmeaza? Trantitul geamurilor? Oh, wait. Cred ca am facut si asta deja.

Bai si acum ca scriu, imi dau seama ca doar eu si seminte avem blog. Ca sa vezi, ce coincidenta. 😀

Bun, deci mi-am luat casti. Altfel nu poti munci nimic acolo. Problema e ca merge doar o ureche. Si le mut. Pe stanga cand vorbeste M., pe dreapta cand povesteste seminte. 😀

La voi cum e? Liniste la buro? Se aude musca? Duduie fabrica? Cum va concentrati? Va plac colegele voastre? Do tell, now is the time to say ca nu vor afla veci :))

Roger-Hargreaves-Micuta-domnisoara-Vorbareata-poza-t-P-n-domnisoara-vorbareata-poza

Baaaaaaaaaaaaa, suntem babe

Standard

Adica cred ca si voi. Eu sigur. V-am mai zis ca m-a palit pe la 27 de ani, dar la 31 e mult mai rau.

Stii ca ai ajuns baba daca:

1. ai inceput sa zici pe vremea mea. La inceput in gluma, acum deja ai inceput sa o si crezi.

2. moda ti se pare ciudata. pentru nimic in lume n-ai purta pantofii aia odiosi si ai vazuuuuut cum era imbracata fufa aia?!.

3. cand intri intr-un bar toata lumea sub 20 de ani intoarce capul si se uita ciudat la tine (asta mi s-a intamplat acum, in vacanta de iarna, si mi-am adus aminte cum ma uitam EU ciudat cand eram in liceu la aia de terminasera facultatea si INCA o frecau prin baruri; mi se parea ca sunt extrem de jalnici si ca nu au viata, imi venea sa le urlu: admit it, you’re old!).

4. nu iti mai place muzica de azi. in 30 toamna cand erai tu mica era altceva, aveai ce sa asculti, nu ca acum, zdrang zdrang, zdrang zdrang, asta nu e muzica, e zgomot.

5. ai depasit etapa in care iti era ciuda ca aia arata mai bine ca tine, pur si simplu o ignori, e cu 13 ani mai mica, i-ai putea fi mama daca te straduiai un pic. Tu oricum esti mai desteapta si un barbat are ce discuta cu tine. De parca asta si-ar dori un barbat. Riiiiight.

6. te enerveaza jargonul pustilor si felul in care scriu, prescurtarile in general. nu intelegi nimic si nici nu vrei.

7. nu pricepi care e treaba cu tehnologia asta moderna si ce rahat cultiva aia pe Facebook in fiecare zi. Telefoanele noi sunt din ce in ce mai greu de folosit, in loc sa se simplifice si unele aplicatii nu ai reusit pur si simplu nici sa le incerci, sunt prea complicate.

8. boracii de la scara blocului iti zic sarumana (intre noi fie vorba imi zic de pe la 20 si ceva :D)

9. la piata ai devenit brusc doamna

10. preferi pantofii fara toc si te intrebi cum a fost posibil sa mergi vreodata pe toace de 12.

Sase. Eu indeplinesc sase din ele. Ma intreb cat mai am pana le bifez pe toate. Si inca nu sunt decisa daca o sa fiu aia care refuza sa imbatraneasca, ciudata rau, cu bocanci si jeansi mulati la 60 de ani sau tipica acritura care le stie pe toate, cu curul cat casa, gusa dubla si 30 de pisici.

Wtf. E naspa ca suntem babe. Voi cate ati bifat?

Imagine

Horia

Standard

Horia e cel mai papacios baietel din Univers, daca o mai aud pe maica-sa ca se plange ca nu mananca, o bat. Ca se plangea, cand era mai mic, nu acum. Am stat la ei o ora, timp in care Horia a vrut la frigider de minim 4 ori. Si-a luat o sticla cu lapte si si-a turnat in cana, apoi a baut constiincios tot. Dupa care a vrut sa isi fiarba doua oua (nu unul!) din care a mancat unu jumate. Apoi a vrut miere de albine (asa ii zicea) din care a mancat exact, dar exact ca un ursulet mic si dragut (see pictures below). Inainte sa plec a mai vrut o data la frigider, dar l-am intrerupt pentru niste poze, asa ca nu stiu sa va spun ce a mai papat. Nu mai zic ever de Sara ca e papacioasa, comparativ cu Horia e mofturoasa :)). Trebuie sa redefinim termenii astia, nu?

1 2 3 4 5 6