Activitati, optionale, yaddy yaddy yadda yadda

Standard

E o isterie nationala cu optionale.

Copiii e musai sa faca activitati. De parca scopul lor si al nostru in viata e sa le bagam informatii cu furca-n cap. Nu stiu precis de ce, presupun ca daca Gigel nu invata engleza la gradi nu o va invata niciodata, si nicio alta materie, va ajunge un tampit ratat, un om al strazii fara perspectiva si viitor. Am dat un exemplu cu engleza, sunt foarte multe activitati. Optionale cred ca le zice. Eu am avut prima oara optionale in facultate, acum le au de la gradinita. Nu mi-au placut nici atunci si nu imi plac nici acum. Pictura, pian, trigonometrie aplicata si geometrie spatiala la 4 ani.

Daca alegi o gradinita musai sa aiba optionale. Daca n-are nu e buna, ntz. Si de fapt e musai sa ii duci la optionale, cat de mici sa fie, nu esti un parinte prea bun altfel.

In mintea mea mica si creata e doar de ce ti-ai lasa copilul peste program, sa faca activitati la gradi, in loc sa il iei acasa si sa te bucuri de el.

V-am mai zis ca eu cred cu tarie ca pana la scoala copiii trebuie sa se joace (as crede ca si dupa, dar nu am puterea sa schimb sistemul educational in Romania si nu, homeschooling-ul/unschooling-ul nu e o optiune, la ora asta, la noi (va povestesc o data). Si la fel de tare cred ca ei invata mult mai repede si bine jucandu-se, nu facand nu stiu ce chestie organizata, planificata samd.

V-am mai dat-o exemplu pe fie-mea care la 2 ani stie litere si forme si culori (nope, nu ma satur niciodata sa ma laud cu ea, imi scot parleala cu mersul tarziu :D) dar nu stie sa spuna cati ani are. Pentru ca litere si forme si culori a vrut EA sa invete, cati ani are nu i s-a parut palpitant :).

Sigur, o sa o ducem si noi, cand va mai creste, la absolut orice activitate i se va parea interesanta, dar atunci cand ea va cere :). Adica atunci cand va vrea ea sa faca ceva. Chiar abia astept, o sa fac si eu de toate impreuna cu ea. Si acum, ca a inceput sa coloreze, de exemplu, va spun sincer, coloram cot la cot. Si chiar imi place. 🙂

Na ca uitasem sa va intreb voi cum sunteti. Va plac optionalele? Ii duceti? Care e faza cu ele, imi explica si mie careva?

images

Anunțuri

24 de răspunsuri »

  1. Nu stiu nici eu de ce e agitatia asta cu optionalele…cu siguranta va face si Ruxi la un moment dat, dar pe incercate, sa vedem ce ii place:) Cat despre colorat, mami coloreaza si Ruxi roade creioanele:)

    Apreciază

  2. So, zic si eu, cat de dobitoc sa fii sa iti duci copilul de 2 ani la cursuri de engleza (stiu cateva cazuri) cand copilul abia invata sa spuna si el in romana ca ii e foame sau sete. Zic ca peste 3-4 ani sa introducem si cursuri de japoneza ca poate engleza n-o mai fi suficienta.
    Anya se joaca cu plastilina, deci nu stie engleza, rusine mie 😀

    So I agree draga Oana. Nu mi se pare rau sa duci copilul la 4 ani la cursuri de inot spre exemplu, ca e ok sa invete de mic, dar totusi sa nu exageram cu alte activitati.

    Apreciază

  3. Ti-am zis ca a mea zice ca are 2 ani? Nu i-a zis nimeni si nu a pus-o nimeni sa zica. Nici macar nu are 2. Pur si simplu a intrebat-o la un moment dat o matusica si a raspuns „doi”. :)))

    Apreciază

  4. Eu sunt pro. La copiii peste 3 ani, sa ne intelegem. Sigur ca si in situatia asta e nevoie de masura, de o cale de mijloc, si mai ales e nevoie sa-ti cunosti si asculti copilul, sa alegi activitatea care il atrage cu adevarat. Fii-mea merge la dansuri de 2 ori pe saptamana. Eu le-am ales din muuulte motive. Merge la gradinita program scurt, deci are timp si de joaca; nu are copii cu care sa se joace, cel mai apropiat parc e la 10 min cu masina, deci o activitate cu copii de varsta ei mi se pare potrivita; ii place muzica si bataiala ( nu-l pot numi dans:)) ) ; face miscare; din experienta iernii trecute stiam ca se va plictisi in casa atatea ore pe zi…. La inceputul anului scolar am primit o lista cu optionalele ( engleza, dans, pian, aikido…) mie mi s-ar parea deplasat sa mearga in fiecare zi la cate una, sau sa trag de ea sa intre in clasa urland ( am vazut cazuri) dar atata timp cat va merge topaind intr-un picior de bucurie , va urma cursul asta…. Aaa, si sper ca va merge iarna asta si la inot daca gasesc o piscina mai aproape de noi, dar acolo am vrea sa mergem toti 3 in weekend.
    E rau?! 😀

    Apreciază

  5. Eu sunt in faza anti-orice momentan. Anti optionale, anti must-gradinita privata, anti programa scolara, anti afterschool sau cum puii mei s-o chema sa lasi un copil de 7-8 ani dupa cele 4 ore de scoala, inca 4 ore cu invatatoarea, ca sa-si faca temele pana vii tu de la serviciu. Nu stiu ce-am sa fac peste vreun an, cand teoretic ar trebui sa mearga si fii-mea la gradinita. In momentul asta, sunt complet pro joaca. Lasa-i, frate, sa se joace, macar la 3 ani. Asa ca planurile mele cuprind o gradinita de stat la 5 minute de mers pe jos distanta de bloc, ca sa n-o trezesc cu noaptea-n cap (daca nu mi-ar impune sa ajunga cel tarziu la 8, ce bine ar fi! tre’ sa studiez chestiunea), optionale „zbantuite” gen dansuri (moderne, nu balet), tenis, inot – care si daca o sa-i placa, ideea e sa incercam sa facem miscare. Nu, nu-mi doresc sa faca la 3 ani sah, pian, astronomie si nici macar engleza. In final, dincolo de ce-mi imaginez eu, ea o sa-si aleaga ce si cand are chef sa faca, sper sa fiu suficient de limpede la cap incat sa n-o imping cu forta la cine stie ce „optional” dar nici sa n-o tin acasa daca ea vrea karate 😀

    Apreciază

  6. Eu banuiesc ca unii parinti isi duc copiii la optionale in loc sa ii ia acasa pentru ca sunt la servici…Adica mi-e greu sa cred ca ei stau acasa si copilul la gradinita (bine, nu inteleg ce gradinita are asa program incat sa ai timp sa mai stai si acasa singur, majoritatea nu acopera nici macar programul de lucru + drum).
    Noi nu am ajuns nici pe departe la subiectul „optionale”, ca nu merge la gradi, deci nu m-am gandit prea mult. Dar vreau sa cred ca ele exista pentru ca le doresc copiii, nu parintii.

    Apreciază

      • Eu cred ca optionalele au aparut din dorinta gradinitelor private de a fi „mai cu motz” decat concurenta, care dorinte s-au mulat pe ideile unor parinti mai mult sau mai putin snobi care isi inchipuie ca bombardarea copiilor de la 2 ani cu n’spe mii de informatii va face din copiii lor niste mici genii cu IQ pana la cer, si va compensa absenta lor ca parinti ocupati si prosperi oameni de afaceri.

        Apreciază

  7. Draga Sleepy,
    Mai intai pregateste pietre, rosii, oua, castraveti murati, sarmale etc. Apoi citeste experienta mea: eu nu am facut optionale si am ramas tuta. as in „toanta”, „impiedicata”, „2 maini (+ picioare stangi)” si toate sinonimele. Nu stiu sa fac nimic: nu stiu sa merg cu rolele, sa patinez, sa schiez, sa desenez/ pictez, sa cant la vreun instrument, n-am strop de pregatire fizica in vreun sport de nici o natura ( in scoala uram sportul, mi se parea un calvar, cand vedeam vreo minge venind spre mine alergam sa ma feresc, nu s-o prind; intr-a 7-a era sa raman corigenta la sport, n-am dat pe la ore un trimestru intreg, pana la urma profa m-a trecut, mi-a dat media 5). In liceu, priveam cu jind la colegii care zburdau cu rolele in parc, si iarna stateam pe margine si le faceam dragalas cu mana prietenilor care alunecau pe gheata mai ceva ca-n „Lacul lebedelor”. Schiatul era pentru mine mai misterios ca Piramidele. Imi era jena sa alerg dupa tramvai, de teama sa nu se uite vreun conducator auto la mine si sa moara de ras, cauzand astfel vreun accident tragic, al caror victime sa le am pe constiinta toata viata. Ok, cred ca ai prins ideea. Si toate astea pentru ca parintii nu m-au „dat” la nimic. Eram saraci si ignoranti, mama considera ca adevaratele abilitati sunt facutul curateniei, spalatul, calcatul, apretatul si gatitul. Din pacate a facut-o cu atata lipsa de tact, incat n-am gatit mai nimic pana acum vreo 2 ani (am 34). Nu am fier de calcat in casa.
    Muncesc de la 16 ani (ti-am zis ca eram amarati). Si asta am facut pana acum 1 an si 7 luni, cand s-a nascut fetita mea. Am facut Litere si lucrez cu copiii, predau engleza. Am cunoscut sute de copii, in institutii sau „in particular”. Si am ramas cu gura cascata cand am auzit ca pusti de 6 ani inotau, schiau, dansau, faceau sport, toate incepute de pe la 3-4 ani. Mi-am permis intr-o zi s-o intreb pe mama unuia care le facea pe toate daca nu cumva e prea mult/ prea devreme/ prea de tot. Femeia este pediatru (f bun, renumit). Si ea mi-a zis ca pentru activitatile de genul celor mai sus mentionate varsta optima e cea mai frageda posibil, pentru ca atunci copilul e f curios, si gradul de incitare depaseste capacitatea lui de a rationa, astfel incat lucrurile astea sunt percepute ca fiind „naturale” si nu „periculoase”. Pe masura ce cresc, copiii sunt din ce in ce mai constienti de pericol, si pot refuza chiar si sa incerce anumite activitati care le depasesc zona de confort. Pare logic. Si sunt de acord. Daca nu incearca (= daca nu sunt „dusi” ), n-au de unde sti daca/ cat le place. Sigur ca e total contraindicat sa-l bagi in orice fel de activitate cu forta, dar: copilul are nevoie sa fie asistat si ghidat. Conteaza mult cum „ambalezi” experienta in prima faza, apoi devine evident daca are sens sa continue sau nu. De multe ori, copiii copiaza atitudinea adultilor, pe care o simt, si un fals entuziasm nu e convingator. Dar la fel de contraproductiv este sa respingi din start ideea ca alta fiinta gaseste farmec sau „se educa” facand altceva decat ceea ce crezi tu ca ar trebui sa faca. Cred ca un copil/om e (si) suma experientelor prin care a trecut. Uite, am observat ca toti copiii astia care au facut „optionale” ( mai ales sportive) se „misca” altfel nu doar fizic, ci si intelectual. In primul rand sunt muuult mai siguri pe ei decat ceilalti, si asta conteaza enorm. Au invatat deja sa interactioneze cu tot felul de oameni nu doar liber, ca in parc, ci si in cadru ceva mai organizat. Stiu sa isi astepte randul, dar, in acelasi timp, au izbucniri de entuziasm. Evaluaza mai usor si mai rapid situatii. Stiu sa asculte/ sa decodifice/ sa urmeze instructiuni, au inteles cum sa „lucreze pe etape”. Sunt organizati, stiu sa faca echipa. Au rezistenta fizica (deloc de neglijat) si imunitate mult mai buna. Sportul educa nu doar trupul, ci si mintea. Pianul are suflet (si se pare ca educa si mintea). Limbile straine deschid o lume noua, e ca si cand ai calatori printre cuvinte. Mai toate optionalele sunt faine, cu conditia sa dai de profesori, nu doar de instructori. Exista o inteligenta a corpului, uite, de exemplu Maria Montessori spune ca mainile sunt instrumente ale inteligentei, e printre primele abilitati ce trebuie formate la copii. „Trebuie” din propozitia anterioara nu e imperativ, ci mai degraba „necesar”, „de dorit”. Si, mai degraba optionale decat TV/ calculator non-stop si degeaba. Mai bine sa invete sa picteze/sa coasa pasari decat sa joace „Angry Birds”. Mai bine sa cante la pian/ sa danseze/ sa faca sport decat sa se „relaxeze” fumand iarba. Mai bine sa stie muulte lucruri, sa stie ce e capabila sa faca, sa aiba optiuni, decat sa zaca intr-un job de nimic toata viata. Sigur ca (probabil) nu ne nastem cu capacitatea de a le face pe toate perfect. Nu zic sa-i optionalizam pana crapa, dar sa ii invatam sa incerce, sa persevereze. Reusita se invata si ea, nu? Eu am reusit sa invat sa fiu complexata dpv fizic, pot spune ca sunt campioana. Imi doresc ca fiica-mea sa spuna, peste ani „n-am facut/nu stiu cutare lucru pentru ca nu mi-a placut”, nu „n-am facut/ nu stiu pentru ca nu m-ai dat”. In completarea listei negre: nu joc sah, nu joc volei/tenis/badminton etc. Si, ca sa inchei (totusi) optimist : am supravietuit :-))).

    Apreciază

    • Vai ce frumos ai scris! Mai ales prima parte mi-a placut :)). Nu am spus ca Sara n-o sa incerce tot, dar atunci cand va cere. Eu ceream, tu nu? Cand erai mica. Eu am cerut la balet, foaaarrrrteeee mult mi-a placut. Tot Maria Montessori spune ca tu le oferi de toate, dar ei aleg ceea ce vor sa faca. Nu cred ca a il inscrie la un optional si a-l duce de 2 ori pe saptamana ca ii place sau nu reprezinta vreo alegere. Mai mult ma enerveaza ideea de a-i lasa dupa scarbici sa faca optionale in loc sa stea cu parintii sa se joace cu totii, sa stii :). Optionalele in timpul gradinitei nu ma derajeaza de fapt (ma rog, insist ca e un cosmar gradinita in engleza la 1 an). Mi-a placut tare mult punctul tau de vedere, multumeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc ca ti-ai facut timp. Serios serios serios, tare mult mi-a placut 🙂

      Apreciază

  8. Wow, multumesc ca m-ai aprobat si mi-ai raspuns! Ma emotionasem un pic, credeam ca o sa ma ignori. Ma bucur ca ai inteles ce am vrut sa spun, asa ca imi permit sa revin. Nu-mi amintesc daca ceream sau nu la optionale cand eram mica, cred ca nu, pentru ca nu stiam de existenta lor inainte de scoala generala. Parca prin clasa a 3-a sau a 4-a a venit o doamna sa „ceara” la invatatoare niste fete pentru dansuri, dar tovarasa nu m-a recomandat, de fapt m-a descalificat din start pe motiv ca eram dolofanica. Nu grasa, nici macar grasuta, ci mai zdravana, asa. In fine…
    Nici nu visez sa recomand dusul cu forta la optionale, asta e abuz. Nici macar dusul cu rugaminti, promisiuni, recompense nu mi se pare ok. Eu sunt genul de profa care lucreaza numai cu copiii care se simt bine la ore. Le spun din start parintilor ca daca nu exista compatibilitate de ambele parti, nu e ce trebuie sa fie, mai ales in cazul celor mici. Fara suparare, fara regrete. Lucrez in mini-grupe si asta ii cucereste, ne distram tare impreuna. In legatura cu gradinita, eu visez sa o dau pe buburuza mea la program scurt, tocmai pentru a avea timp de stat impreuna si jucat, gadilat, citit sau optionalizat. Sunt moarta, coapta si prajita dupa ea, si mi-e frica teribil ca n-am sa ma pot bucura de ea indeajuns. Multi ma intreaba daca ii vorbesc in engleza, si majoritatea sunt f dezamagiti cand le spun ca nu, probabil ca isi imaginau ca va fi un copil bilingv din start. Uite ca nu e. Gradinita la 1 an e infiorator, daca mai e si in engleza e horror de-a dreptul. Nu ca nu se poate, se poate, dar efortul de adaptare e mult prea mare, din punctul meu de vedere. Studiile recente ma contrazic, se pare ca e f bine sa invete cel putin o limba straina in copilaria mica, dar eu cred ca pentru majoritatea copiilor e totusi cam mult. Pe mine nu optionalele ma sperie, ci asteptarile pe care parintii le au de la ele. Se merge pe produsul finit, si nu pe activitate in sine, asta e cea mai mare problema pentru copii. Cum termina ala micu’ ora de ceva, orice ar fi ea, hop apare si parintele cu intrebarea „Si ia zi, Gigele, ce ai invatat tu astazi?” si asteapta hotarat sa vada cu ochii lui pe ce a dat banii. Bietul copil trebuie sa reproduca la moment, altfel trebuie sa infrunte dezamagirea/ observatiile adultului, care adult, mai devreme sau mai tarziu, ii da de inteles sau chiar ii spune de-a dreptul ca e o investitie esuata. Cred ca atmosfera, starea copilului in timpul/ dupa actiunii e pe primul loc cand vorbim de astfel de activitati. Implicarea lui, dorinta de a participa la ce se intampla acolo, esential e cum se simte in imprejurarea respectiva. Copiii devin ceea ce traiesc, de multe ori si ceea ce le spunem noi ca sunt. Optionalele in timpul gradinitei sunt f misto, ii permit copilului o varietate de stimuli, ar fi minunat daca pustii ar varia nu doar ora, ci si sala, metoda, materialele didactice. E incredibil de monoton pentru un copil sa stea pe scaunel 4-6-8 ore pe zi, chiar si cu pauze, si sa asculte aceeasi voce care dirijeaza toata actiunea. Ora dupa ora. Zi dupa zi. Toata treaba asta cu optionalele e f complexa pentru neuronul meu. Vin si eu cu alte intrebari: cum e mai bine- sa dam copilul la activitati pentru care are talent si pe care le face cu usurinta, sau sa mergem pe cele la care se pricepe mai putin, ca sa-l ajutam sa-si dezvolte latura care-i creeaza disconfort si, in final, sa-l elimine?

    Apreciază

    • Habar n-am daca e bine, dar eu merg pe varianta 2. 🙂 Nu ma intereseaza ca nu stie mate de ex., sau fizica, daca ei ii place sa citeasca si sa picteze, poate sa faca asta toata ziua. Sunt un adult caruia nu i-a placut scoala. Am avut note mari tot timpul, bursa in facultate aso, dar am invatat ca asa trebuie, realmente nu mi-a placut si nici nu folosesc ceea ce am invatat, mult prea putin. In schimb cand sunt pasionata de ceva invat in 2 zile cat altii intr-o luna. Si sunt sigura ca nu doar eu, oricine e asa. Cheia insa mi se pare sa ii arati de toate, si copilul sa isi aleaga ceea ce il intereseaza in etapa aia a vietii. Adica daca nu ii place mate la 8 ani, poate o sa ii placa la 10 :). In teorie pare usor, in practica nu stiu cum va fi. Deocamdata mi se pare ca merge foarte bine :)))). Si Sara tot la program scurt va merge din septembrie, la o gradinita care ii lasa sa se joace, au doar 10 minute pe timp cerc din ala pe scaunele :). Nici eu nu stiam ca baletul e un optional cand eram mica, stiam doar ca vreau sa fiu balerina cand voi creste mare asa ca am cerut la balet :). Si sunt sigura ca si Sara va trece prin multe etape si ne va avea saptamani in care va fi interesata de doar un lucru si saptamani in care va fi interesata doar de altul. Acum se joaca cu puzzle-ul ala cu alfabetul de 100 de ori pe zi, fara sa exagerez. De ce n-as lasa-o? Are timp sa coloreze si sa faca alte activitati cand va vrea 🙂 Cred ca daca Sara nu stiu…nu vorbea deloc (nu ca ar fi o problema la 2 ani) sau mai stiu eu ce, poate as fi fost stresata cu abordarea asta, dar cand o vad ca e ok, ca se dezvolta bine (ma rog, genial dpmdv ca doar sunt ma-sa :D), merg inainte pe abordarea relaxat. Atat cat pot :).

      Apreciază

  9. Foarte interesanta a devenit discutia, asa ca ma mai bag si eu in seama. Am crescut la bunici de la vreo 10 luni, intr-o curte cu flori, 2 pisici, pui de gaina si multa dragoste. Imi aduc aminte ce fin era praful de pe ulita si ce-mi placea vara sa merg cu picioarele goale prin el :)) cand a venit vremea sa merg la gradinita, ai mei m-au „recuperat” la oras si probabil mama s-a gandit ca e timpul pentru activitati mai elevate decat smotocitul pisicilor. Asa ca m-a dat la balet. Nu stiu daca mi-a placut sau nu sau daca am zis vreodata ca mai vreau sau nu, imi aduc aminte doar cum am vomitat eu pe minunata fustita alba inaintea unui spectacol la Palatul Copiilor, intamplare care a pus punct carierei de balerina.
    Apoi a aparut dansul modern. Asta imi placea, era zbantuiala. Pe urma, intr-o vara, la mare, in timp ce mamicile erau pe la polonezele care veneau cu oja si alte minuni, taica-miu juca sah pe plaja cu un prieten. Si m-am bagat si eu in seama, curioasa, si curiozitatea a continuat si acasa, asa ca usurel am invatat de la tata regulile de baza. Ai mei s-au gandit sa-mi fructifice interesul si sa ma duca la Clubul Sportiv. La prima intalnire, imi aduc aminte ce uriasa mi s-a parut sala (aveam vreo 7 ani), de rochita mea cu o funda mare si roz legata la spate si cum boceam ca eu nu vreau sa raman acolo, iar maica-mea o tinea de zor pe-a ei – „nu plange, ca nu mergem acasa, ramai cu nenea sa inveti sah” – avea impresia ca eu plangeam ca sa nu ma duca acasa, exact pe dos. In fine, episodul s-a sters repede, o vreme am mers in paralel cu dansul modern si cu sahul, dar in momentul in care am inceput sa obtin rezultate la sah, a trebuit sa renunt la dans pentru ca nu aveam timp pentru amandoua si pentru scoala. Si-am facut sah pana am intrat la facultate, am fost bunicica, in lotul national bla-bla asa ca stiu cu ce se mananca.
    Despre limbile straine acuma: am inceput cu engleza la scoala, in clasa a 5-a, si franceza intr-a 6-a, ca asa era „pe vremea mea”. N-am stralucit, nu sunt un talent la limbi straine, dar am invatat suficient de bine cat sa pot purta niste conversatii uzuale cand eram in liceu. Apoi, am intrat la facultate, si vreo 7 ani n-am mai avut treaba cu franceza, pana cand mi s-a oferit posibilitatea sa merg sa lucrez in Belgia. So, am reinvatat franceza acolo, dand din gura, din amintiri, mai cu greseli de gramatica, mai inlocuind cuvintele cu engleza, in 3 luni am reusit sa ma descurc pe cont propriu si bine.
    La patinoar m-am dus abia in liceu, schiul il detest – a incercat taica-miu sa ma invete pe la vreo 5-6 ani, s-a lasat repede pagubas, sportul nu-mi place, exceptand mersul pe jos.
    N-am facut optionale de la gradinita, am fost soim al patriei, chiar si pionier, si m-am descurcat onorabil, zic eu. Of course, asta nu e un motiv sa nu ne dorim mai multe si mai bine pentru copiii nostri, si sa ne intoarcem pe vremea bunicilor. Dar ce mi-as dori eu pentru fiica-mea, la 3-4-5 ani, sunt niste optionale la care sa se joace, sa descopere natura si animalele, sa faca excursii, in parc, pe munte, la mare, in natura adica. Mi se pare mai important asta decat sa stea pe un scaunel si sa invete sa spuna bye-bye la 3 ani, sau sa aseze piesele de sah pe tabla sau sa cante la pian.

    Apreciază

  10. Din pacate, optionalele au ajuns sa reprezinte o modalitate semi legala prin care veniturile (e drept mici) ale educatorilor sa fie completate. In activitatile de zi cu zi de la gradi, muzica si dansul de exemplu nu reprezinta apanajul educatorului, pentru acestea trebuiesc platite optionale. La serbarea de Craciun, cantecelele sunt cele invatate la optionale. Fotografiile de grup (nu ma refer la fotografia in sine ci la posibilitatea de a avea o fotografie de grup) se fac doar cu un fotograf agreat al carui tarif este de 50 lei pentru 2 fotografii. Totul a ajuns un business … de la optionale (care legal sunt obligatorii in programa gratuita a gradinitei) pana la lobby pentru excursii de Craciun in Palestina (!).

    Intreb in stanga si in dreapta cum e la alte gradinite de stat, si se pare ca totul este generalizat. Desi acestea sunt de stat, subventionate, tariful lunar (4 optionale, mancare) ajung sa fie la egalitate cu salariul minim sau la 75% din minimul unei particulare (care are si salarii mai mari, si profit, platesc si chirie, si caldura, etc).

    Sa nu ma intelegeti gresit sunt multumit de a noastra dpdv al mancarii si caldurii insa nu mi se pare OK ca pentru materiile din programa obligatorie sa platim, daca nu iti trimiti copilul in excursie la salina sa il tii acasa pentru ca „toata gradinita e la salina, de la portar pana la directoare si nu are cine sa aiba grija de copil”, nu este OK sa platim salarii la ingrijitoare care legal muncesc in gradinita prin servicii externalizate, etc. Iar din punct de vedere al asistentei medicale, ai adeverinta ca micutul e sanatos, poti sa ai si febra 40 ca te lasa in clasa. O inconstienta atat a gradinitelor, a personalului medical cat mai ales a parintilor care gandesc: la al meu sa fie bine, restul ce conteaza.

    NB majoritatea parintilor cu copii mai mari ce au inceput pregatitoare la scoala sunt extrem de multumiti (si fericiti ca au scapat de gradi): costuri mai mici, programe si activitati mai interesante decat coloratul si privitul la dvd-uri, o relatie mult mai apropiata cu profesorul (atat a copilului cat si a parintelui).

    Apreciază

  11. totul de fapt se reduce la situatia omniprezenta si in viata noastra: platesti fond de sanatate, ai nevoie insa sa platesti in plus, platesti o administratie sa functioneze, va functiona doar daca dai ceva in plus, platesti un serviciu, fara o mana in plus in buzunar nu se rezolva asa cum ar trebui. Nici noi nu intelegem sistemul acesta, prin urmare cum poate un copil intre 3 si 5 ani sa inteleaga de ce unii colegi cu care se inteleg bine nu vin cu ei la optionalele de calculatoare sau limba engleza. Raspunsul este trist: sistemul educational din Romania are nevoie de copii si de parinti performanti si cotizanti, si nu invers: copilul sa aiba nevoie de un sistem educational performant.

    Apreciază

  12. Hm, cu pregatitorare eu am fost tot timpul de acord, desi nu sunt inca in situatia data si nu mi-am permis sa comentez. Dar ca idee mi se pare o idee buna sa aiba un an de acomodare cu stilul scolii, fara constrangerile aferente. Nici nu stiu daca mai e sau nu, sincera sa fiu. Cat priveste gradinitile, iti marturisesc ca nici asta nu stiam, ca si la stat e la fel, imi imaginam ca e o chestie de particulara mai mult. Si daca nu fac cantecele si dansuri in timpul orelor, oare ce fac in timpul orelor? :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s