Arhive zilnice: 16 decembrie 2012

2 ani

Standard

🙂 🙂 🙂

Azi face Sara noastra 2 ani.

Mi se ingramadesc gandurile-n tartacuta ca bolovanii la vale :).

Nu pot sa scriu cat de mult iubim noi copilul asta mic. Mi se pare asa, ca nu pot exprima in cuvinte. Si stiu ca asa zic toti parintii si ca pentru ceilalti sunt asa vorbe goale, din pacate nici eu nu pot sa colorez exact ce ne face fetita asta sa simtim 🙂 Dar ni se intampla sa ne uitam unul la altul ca tampitii, cu ochii-n lacrimi. De mandrie cred. Sau mi se intampla noaptea sa ma gandesc ca abia astept sa vina dimineata sa o vad cum rade. Serios. Stiu ca e ciudat! Nu, nu mi s-a intamplat asa ceva cu niciun baiat :))

N-o sa va spun ca au fost cei mai fericiti ani din viata mea. Despre primul an am niste amintiri incetosate de lipsa somului (again, a se vedea titlul blogului, ales inainte ca Sara sa fie macar proiect, mi-a fost greu cu partea asta, pentru ca ei nu i-a placut, si mie da :D). Insa sincer, m-a ajutat foarte mult online-ul, blogul, si altele :). Inainte ma simteam vinovata cat timp ii aloc, si inca ma mai simt, dar m-am convins ca ajuta la pastrarea sanatatii mele mintale. Ma face sa ma simt adult, sa fac chestii de adult. Chiar daca in rest imi pun mintea cu Sara si alerg in 4 labe prin casa, sau tocmai ca sa pot face asta in fiecare zi si sa nu o iau razna :). Si sincer, am cunoscut niste creaturi minunate (multumesc :)), am fost surprinsa (imaginea mea despre omanii ce stau pe net era ca sunt niste criminali in serie care te asteapta cu toporul, seara, in casa scarii).  Al doilea an iar a fost un an greu, pentru noi. Dar ea are talentul, ca orice copil pentru parintii lui, sunt sigura, sa ne faca sa zambim oricat de suparati am fi sau ce probleme am avea. Si imi dau seama, nu de tot cred, dar imi cam dau seama, cat suntem de norocosi ca o avem si ca ne putem bucura de ea. 🙂

Si da, e geniala cu formele si culorile si literele si tona de cuvinte si e haioaaasa raaaaaaaaaaaaaau, am filmat-o cu tot ce face ca nici nu ma crede nimeni daca spun si sa nu uit. Si inca ii fac multe poze, tone de poze, miliarde de poze.

Finalul asta de an a fost atat de frumos cu ea, e atat de usor sa vorbeasca, sa iti spuna ce vrea, cand vrea, inteleg de ce plangea asa mult inainte, nu aveam cum sa stim tot ce avea ea prin capsor. 🙂 Sunt curioasa cum mi se va parea anul urmator, am emotii. Dar sunt increzatoare, chiar cred ca asa trebuie crescut un copil, cu dragoste multa si nu cu armata.

Maine ma intorc si eu la scarbici. Nu vreau. Nu imi place. Nu sunt incantata. Am fost incantata cand am plecat :)) Nu, nu stiu daca o sa mai reziste blogul, dar primit ca o sa incerc 🙂

Imi amintesc cat de disperata eram cand am nascut, cat de convinsa eram ca viata mea s-a terminat, cat de grea imi era responsabilitatea unui copil si cat as fi vrut sa stau la o cafea cu fetele fara nicio grija in lume. Si in ac. timp fiindu-mi imposibil sa imi imaginez ca as putea sa ma despart vreodata de ea :). Si constant stresata daca sunt o mama buna, daca fac ce trebuie, daca o sa o cresc asa cum trebuie :).

Dar stiti ceva? Acum vreo doua saptamani, intr-o seara, am avut o revelatie ca e ok. Sara e in etapa in care imita pana la ultimul ton/semiton/ce draci sunt inflexiunile unei voci. Si seara, inainte de culcare, reproduce dialoguri diverse din timpul zilei, rememoreaza ce i s-a parut ei interesant. Ei, in seara aia, a repetat de o mie de ori, intrebarea (impetuoasa, agitata, nerabdatoare): MAMA? Si raspunsul (calm, cald, duios, dragastos): Da, mama. 🙂 Sa imi aud vocea in vocea ei, sa simt cat de blanda ma percepe ea m-au convins ca sunt o mama buna. No matter what. Asa se creste un copil. Nu, n-o sa mi se suie in cap la 5 ani, e un copil cuminte. Pentru ca am incredere in ea si pentru ca toate rezervele mele de rabdare cu ea le folosesc (sa nu isi faca nimeni sperante ca m-a schimbat maternitatea si o sa fiu doar lapte si miere de acum inainte; sunt, m-am schimbat, dar cu ea :D).

Nu prea am mult timp sa scriu, ca o sa se trezeasca gaza. Azi ne-am hotarat sa petrecem in 3 (pentru ca o petrecere cu plozi costa o tona de bani la un loc amenajat, apartamentul nostru e prea mic, si ea inca nu se bucura de compania altor copii, mai mult am stresa-o). Asa ca avem un tort albastru cu stelute si 10 cadouri. Va primi cate un cadou in fiecare ora in care e treaza azi. Nu sunt chestii mari, bucataria cred ca a fost cea mai scumpa, restul sunt puzzle-uri si nu mai stiu ce, ca sincer le-am impachetat si am uitat, o sa fie surprizzzzaaaaa. Papappapappapa. Ne vedem saptamana viitoare, am fugiiiiiiiiiiiiiiiit!

IMG_8222