Motherhood basics

Standard

Imi plac gamele Basic. Intotdeauna m-am inteles bine cu ele. Minimul necesar. Daca am chef, pun o brosa colorata, sau un cordon cu o fundita. Ceva. Dar sa am de unde pleca.

Ei bine, m-am hotarat sa va spun ce e pentru mine esential, minimul necesar in meseria de parinte. In scurta meserie de parinte, de 2 ani, dar as vrea sa mai beneficiez de statutul asta pentru inca 100 de ani :)). Poate peste 2 ani va spun altceva, dar for now, asta pot :)).

Sa-ti respecti copilul si sa ii oferi siguranta si timp. Atat 🙂

Done. You may go. Dismissed. Next, please!

Serios. Hai ca o iau pe rand.

E prima cronologic, dar sper ca nu mai e nevoie sa o zic, cezariana sau nastere naturala, come on, rezultatul conteaza :))

Alaptarea: Sigur, am alaptat o vesnicie, sunt very pro, nu cred ca exista nu am avut lapte sau am ramas fara (asa, pur si simplu) si oricine poate alapta daca vrea cu adevarat. Oricine. Mama sa fie zic :)) Dar sincer, nu e esential. Laptele matern are beneficii enorme, dar copiii cresc si cu lapte praf. Si sunt frumosi si destepti. Dap. Si sanatosi. Asa ca nu mi se pare un capat de tara.  Imi plac de mor mamele care alapteaza atat cat vor. 1 luna, 3 luni, 6, 1 an, 2. I do not care. Da, am zis o luna. Respect enorm o mamica care a DECIS ca opreste alaptarea pentru ca ei, lor, le e mai bine asa. 🙂 E dreptul ei :). E doar o metoda de alimentatie, lighten up!

Diversificarea. Da, se incepe cu legume nu cu suc de fructe, nu se opreste alaptarea si bla bla. Dar sincer, daca incepi cu fructe in loc de legume n-o sa lesine nimeni. Important e ca per total sa ai un copil care sa manance echilibrat, atunci cand e diversificat in totalitate. Si asta depinde de alti factori, nu neaparat daca ai inceput cu mar sau morcov :). Plus ca peste 30j de ani poate se descopera ca e mai bine sa-i diversifici cu coaja de copac.

Ce-ar mai fi? Purtatul bebelusului. Again, mi se rupe daca ti-ai frant spatele sau a locuit pe canapea langa tine. Atata timp cat nu l-ai lasat sa planga. Tine doar de noroc. Nu cred ca e un must. Poate sa faca viata mai usoara parintilor? Da. E obligatoriu? Nu 🙂

Altceva? Co-sleeping. Noi nu dormim cu Sara, ea e mai fericita asa, am mai zis ca-l trimit sa se culce el pe cel care imi va spune ca e musai sa dorm cu ea. La fel cum l-as trimite si pe cel care mi-ar spune ca o sa doarma cu mine pana la facultate. Si daca ar dormi, e treaba mea, a ei, si a lui ta-su.  Nu a voastra.

Rasfatul. Asta chiar nu ma vedeam sa o zic, dar e adevarat. Toti copiii au tantrum-uri, mai ales pe la 2 ani. Toti. Ma cuprinde asa un sentiment de…duiosie cand vad parinti care trateaza cu tact, calm si blandete o criza din asta de personalitate. Sigur, si eu am momente cand imi vine sa o iau razna, dar privind din exterior e asa placut sa vezi un parinte care explica in locul unuia care smuceste.

Suzeta? Da sau nu, cum vreti. Daca ajuta copilul sa se linisteasca, sigur. Sara n-a vrut, eu nu m-as fi suparat, chiar am incercat, si incercat, si incercat :)). V-am zis de studiul ala care spune ca ar ajuta si alaptatului, nu? 🙂

Ce-ar mai fi? Scutece refolosibile vs. cele de unica folosinta. Rili? Chiar isi imagineaza cineva ca asta ar face-o o mama mai buna?

Din categoria siguranta insist pe dormit fara perna si plapuma, neinfofolirea copilului, incaltaminte sanatoasa, transport doar in scaunul de masina. Eu una stramb din nas rau de tot daca nu le faceti pe astea. Nu ma intereseaza scuzele. Ca plange, ca nu-i place, ca a zis doctorul ca talonet, ca tie ti-e frig si a zis mamaia sa ii pui caciula in casa. Ntz. Pune mana si citeste, mergi la un medic bun si intreaba. Nu exista derogari 😀 Nazi here. :))

Timp. Da. La inceput tot timpul din lume, apoi va fi dragut si, la un moment dat, daca papi tot, vei putea merge sa faci pipi in liniste. Cu putin noroc am zis 😀 Dar au nevoie de tine, nu sa-i pisezi la cap, nu sa le cumperi cele mai noi jucarii, ci doar sa stai cu ei, sa-i asculti, sa-i tii in brate, sa te joci cu ei cand vor, sa fii acolo cand se plimba prin parc. 🙂 Si chiar cred ca nu trebuie neaparat sa fie mult timp, ci ala pe care il petreci cu ei sa fii atent la ei si nu cu un ochi la TV si altul la aifon :), iar mintea la ultima sedinta de la buro.

E asa, o presiune enorma pe mame. E ok sa fii un angajat prost, un sef prost, sa fii prost pur si simplu,  si rau si nesimtit, daca tot m-am pornit, e ok sa nu stii sa conduci, sa gatesti dezastruos sau sa nu faci ever curat, dar Doamne fer’ sa nu fii mama perfecta :). Uita-te in ochii viermelui ala mic si ai incredere in el, nu in cohorta de femei disperate din jurul tau :D.

Am uitat ceva? Va rog, corectati-ma 🙂

PS. M-a rugat Claudia sa va zic, si merge cat de cat la articolul asta. Nu mai verificati nou-nascutii daca respira! Ii mai si treziti! Respira, daca n-ar respira, ar fi mov, nu roz 😀

Reclame

29 de răspunsuri »

  1. cel mai mult imi place partea cu „Uita-te in ochii viermelui ala mic si ai incredere in el”. Sunt 200% de acord. Spun asta dupa ce am facut si eu greselile mele si sunt surprinsa in fiecare zi cate lucruri noi pot sa invat de la Alexander . Da, si eu si cu el, stim cel mai bine de ce avem nevoie.
    Hai ca o sa am o zi buna acum dupa ce m-am delectat cu asa articol 🙂
    Pupam

    Apreciază

  2. hihi AMIN ! poate mai e de adaugat faptul ca , copii nu au acelas ritm de crestere , si sa nu se mai faca comparatii ! 🙂 fiecare e unic si fiecare are ritmul lui de crestere! cu alaptatu si eu sunt pro, dar nu-s fanatica dinaceea care jigneste gen ” daca ii dai copilului lapte praf e egal cultur ca si cum i-ai da unui pui ingrasaminte „-am patit-o pe propria piele ( din pacate in urma unei probleme medicale a trebuit sa intrerupt alaptatul la 10 luni si pt treaba asta am fost jignita si facuta albie de porci de catre cineva ) ! am gresit cu ceva ?:( sa ma lamureasca si pe mine careva ca eu treaba asta nu o inteleg 😦 ! )

    Apreciază

  3. Subscriu in totalitate si adaug una: imunizarea in fata comentariilor si sfaturilor „prietenoase’ de peste tot. Alegerea cu atentie a surselor de informare.

    Si pregatirea emotionala pentru muuuuuuulte bucurii!

    Apreciază

    • Mda, e greu cu multitudinea asta de pareri si informatii. Si mai ales cand dai de medici prosti, ca na, sunt medici, cum sa aiba cineva incredere mai degraba in ce spun eu? Inteleg perfect. Dar am vazut/auzit, din pacate, multi medici care nu sunt foarte informati la capitolul asta 😦

      Apreciază

  4. Da, si eu ma ghidez dupa aceleasi principii. Cred ca e EXTREM de important sa-ti respecti copilul si sa ai incredere in el. La pachet c increderea in tine, evident. Si asta nu inseamna neaparat ca le stii instinctiv pe toate (nu suntem toti perfecti :D), dar ca macar alegi in cunostinta de cauza pe cine sa crezi.
    Si, inca ceva: e tare bine inainte de nastere sa te interesezi cat mai mult despre ce urmeaza. Cand vii acasa cu plodul, totul e coplesitor, si sa mor io, n-ai vreme de cautat pe net :D.

    Apreciază

    • Da mai, si ma uit la unele persoane, ce greu le e sa asculte copilul si sa ii acorde incredere, sunt stresate, agitate, fac activitati etc., mi se pare atat de obositor si…trist. Nu vorbesc de mame neaparat, eu chiar am o impresie foarte buna despre generatia actuala de mame, mi se pare ca pe masura ce trec anii sunt tot mai informate si mai pregatite, sau poate e doar cercul meu, nu imi dau seama 🙂

      Apreciază

  5. Eu am facut cunostinta cu fi mea acum 4 zile si fiind cu mine in salon din a 2 a zi am ocazia sa invat de la ea tot ce o face sa fie fericita. E doar inceputul dar sunt optimista. Incerc din rasputeri sa o alaptez si sper sa imi iasa 🙂

    Apreciază

    • Maggie, stii ca si la tine m-am gandit cand l-am scris, nu? :)) Ideea era sa nu te stresezi, foarte putine lucruri sunt cu adevarat importante si pe alea nu cred eu ca nu le faci tu :-*

      Apreciază

  6. Hai ca ma bag si eu… Esti o mamica pe „gustul” meu! In afara enervantelor comparatii de parc gen „vaai, nu merge la un an si 4 luni??? Al meu / a mea a mers de la 9 luni!!”, mai am o problema cu aplicarea gen sablon a diferitelor chestii citite prin cartile de „parenting”… Daca asa scrie dr. X, aplicam pe cobai, scuze copil :((( si incercam sa-l dresam ca asa scrie si copilul asa trebuie sa faca! Cred ca nu degeaba ne-a dotat natura si doamne doamne cu instinctul matern sa-l mai ascultam si pe el, zic eu… :)) hai ca m-am lungit. Ador pozele tale cu pitici/pitice! Aaaa, si mai e ceva ce urasc: plimbatul in „haita” al mamelor care vorbesc despre orice in timp ce copiii le cam „incurca” cerand doar putina atentie si prezenta! Gata, te-am plictisit destul!

    Apreciază

    • Si eu stiu o gasca asa in parc, toaca la seminte si nici macar nu se uita la copii, e o mama si 2 bone :(. Sigur ca si eu o las pe Sara de capul ei, dar o urmaresc tot timpul sa nu-mi scape din privire. Of.

      Apreciază

  7. De dragul vremurilor apuse :”subscriu la ce a scris Vulpitza”:)))
    Este primul articol (pe care il citesc eu) in care nu sunt criticate mamele care fac altfel decat face autoarea articolului. Sunt de acord cu tine! F tare 🙂 Felicitari !!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s