Arhive zilnice: 19 noiembrie 2012

Controlorii

Standard

Simt nevoia sa scriu postul asta, si musai sa ma grabesc pana nu ma intorc la buro, saptamana asta las cererea, grrrrrr.

Bai, urasc controlorii, de orice natie. Cei care se ocupa cu activitatea de verificare. Controlorul de tren/autobuz, controloarea actelor de la schimbarea pasaportului/declararea impozitului/orice, tanticile alea de la ghiseu, cei care iti verifica activitatea la buro (auditorii), profesorii, seful.

Unii sunt chiar simpatici ca oameni, asa, fara legatura cu misiunea lor. De exemplu, auditorii nostri sunt chiar niste oameni draguti draguti, tot timpul ne-am inteles bine, incearca sa ne ajute cat pot etc. Pur si simplu meseria lor e de vina.

Toti au in comun ac. lucru. Intotdeauna, dar intotdeauna, gasesc ceva aiurea/ceva lipsa. Nu exista in Universul asta sef/prof/controlor/auditor care sa vina sa se  uite la ce-ai facut si sa zica: bravo ma, bine! e perfect! Ai toate actele, ai scris tot in lucrarea de control, nu e nicio „eroare sistemica in activitatea departamentului”, nu ai uitat nicio virgula sau caciulita si ai folosit fix exact ac. cuvinte la care se gandea si seful in adresa/raport.

Eu urasc scoala, cred ca v-am mai zis. Nu scoala in general, scoala la noi. M-am plictisit si m-am chinuit cei 12+4+1,5 ani de scoala si ce fac acum nu are legatura. Imi place sa invat, insa. Singura, din carti, de la altii, de pe net. Culmea e ca la profi nu partea cu verificatul ma deranja, ci partea cu statul imobilizat pe scaun o ora, timp in care altcineva, extrem de plictisit si nervos, imi povestea ceva complet neinteresant. Inca am o puternica alergie fata de orice seminar/conferinta si singura modalitate sa ma prindeti la asa ceva e daca le organizez eu. Sau m-au torturat sa ma duc acolo. Groaznic toturat, nu o tortura usoara, asa.

De tanticile de la ghisee nici nu mai vorbesc. Le urasc. Pe toate, asa, de la bun inceput. Au o atitudine de superioritate si o nesimtire pe care o mai gasesti doar la secretarele de facultate. Tipa la tine, iti vorbesc de sus, de parca ti-ar curge usor o baluta din coltul stang al gurii si ele sunt datoare sa treaca prin chinul de a-ti explica, ca unui dobitoc cretin ce esti, ca iti trebuia si copie dupa actul de identitate, boule! Nu conteaza ca nu scrie nicaieri, ca nu e afisat, ca, uneori, nici macar nu e prevazut in lege, iti trebuia. Du-te inpoi. Te-ai intors si ai stat la coada inca o ora sa ajungi in fata? Ai timbru? Nu? Pleaca iar! Posta e la 2 km pe partea stanga, ar fi bine sa alergi, ca programul se termina in 15 minute si ele nu stau nicio secunda peste. Le doresc din inima ca orice aliment ingurgitat sa se depuna fix, dar fix pe fundurile alea mari si nesimtite de pe scaun, astfel incat la un moment dat sa nu se mai poata ridica si sa ramana lipite acolo, pe viata. Si special pentru ultima tantica, aia care mi-a inchis telefonul in nas saptamana trecuta, stie ea cine (eu nu, ca nu mi-a zis cum o cheama), ii doresc sa faca si hemoroizi. Multi. Cam 10. Ba nu, minim 10.

Despre controlorii de bilete refuz sa vorbesc, astept cu interes urmatoarea campanie electorala, sa ne mituiasca careva cu transporul in comun gratuit. Now, that ar garanta castigarea alegerilor. 😀 Parca a si fost ceva de genul asta in Bucuresti, nu? Dar a fost teapa, ca toate celelalte promisiuni electorale, sau n-o fi catigat ala? Oh, well.

Am nimerit-o? Va enerveaza si pe voi nenii astia? Sau altii? Cine?

PS. Ce ziceeeeeeeeeeeeti? Am uitat de sef? Hai maaaa, ce naiba, voi nu stiti de gluma? Sefii nu fac niciodata nimic gresit 😛

PPS. Ca vorbeam de ametita, cum e posibil sa uiti sa scrii titlul? 😐