Arhive zilnice: 27 octombrie 2012

Cui i-e frica de lupul cel rau?

Standard

Nu stiu de ce va e frica voua, dar eu am 2 obsesii mari cu Sara. Si multe mai mici, dar 2 cat casa.

Prima e sa nu fie un copil rasfatat. Nu acum, cand o creste, dupa 7 ani. Intre noi fie vorba, deocamdata pare cumintica si mai e un pic de timp pana la cei 7 ani, asa ca asta e in stand by :D.

Ei, cea de-a doua e inca actuala. Initial nu am vrut sa povestesc de asta, sa nu se sperie viitoarele mamici, mai ales ca stiu eu sigur ca macar una citeste blogul. Insa m-am hotarat ca e mai bine sa stie, sa fie pregatite, eu as fi preferat sa stiu :).

Nu stiu daca v-am mai povestit au ba (de la o varsta te ramolesti si nu-ti mai amintesti exact ce spui :D),  la inceput, cand am ajuns cu Sara acasa, nu puteam sa dorm. Adica deloc. Nici ziua, nici noaptea. Il  rugam pe sotzoo sa o vegheze si asa dormeam, o ora doua. In rest, patutul ei era langa al nostru, citeam toata noaptea  (ma rog, cand nu alaptam, ca doar asta faceam cam jumate din noapte oricum :D) si o vegheam.

Habar n-am de ce. Nu mi-a spus nimeni sa fac asa, au mai incercat cu voci timide sa imi spuna unii, altii, ca ar trebui sa ma odihnesc, dar nu se prea putea discuta cu mine in perioada aia :D.

In cateva zile eram moarta de oboseala. Pana la o luna a ei n-am dormit deloc, apoi, de epuizare,  mai dormeam ceva, dar cu adevarat am inceput sa ma odihnesc noaptea abia la 3 luni, cand s-a mutat in camera ei :D.

Ei bine, si intr-o seara, pe la 11, o vegheam. Mama cu sotzoo erau in sufragerie (ma certasem cu sotzoo pe sticluta de betadina ( asta sigur v-am povestit). Astia cand sunt nou-nascuti fac asa niste sunete, isi intorc capul in forma de semnul intrebarii, maraie, caraie, paraie, hodoroncaie (nus daca asta e cuvant, dar nu conteaza), troncane. Paaaaai si numai o vad o data ca-si lipeste capul de sira spinarii si incearca sa traga aer in piept (mai fac asa) si trage si trage. Si nu reuseste. Si incepuse sa scoata si niste sunete de om sugrumat. Ok, eu eram like wtf is going on? o fi normal? asa fac toti? iar ma panichez ca nebuna (cand s-a rahatit de vreo 6 ori in prima ei zi acasa am sunat pediatra :D), o sa respire? Si in timp ce eu tot imi puneam intrebarile astea ea se rosea din ce in ce mai tare la fata. Cred ca sunetele alea horcaite mi-au fost de ajuns. Am luat-o in brate, i-am scapat capul de disperata ce eram (inca ma intreb cat de grav a fost ca am facut asta :D), si i-am strigat pe colocatari. A venit mama, i-a dat 2 palme in spate si a inceput sa respire. Cred ca o perioada ei au crezut ca e tot de la paranoia mea, dar sincer, nu era. Facuse si bulbuci la gura, mi-i amintesc perfect. Ei, cum pana mea sa mai dorm dupa asta? 🙂 Evident, am sunat pediatra, bla bla, mi-a zis sa o monitorizez, evident ca n-o mai scapam din ochi, dar na. Mult mai tarziu am aflat de apneea bebelusului. Imi pare rau ca n-am stiut inainte, macar sa nu fiu asa de panicata, sa stiu ce sa fac. Si ca poate aparea. E mai frecventa la prematuri, dar Sara nu era prematura.  Mai stiu o mamica, care se confrunta muuuult mai des cu treaba asta, nu vreau sa ma gandesc cum i-a fost.

Pana in ziua de azi, la 2 ani dupa, daca cumva doarme mai mult decat in mod obisnuit, devin super agitata si stau ca pe ace pana se trezeste. Cand era mai mica, ma duceam sa vad daca mai respira si de multe ori o trezeam :D. Asa ca acum ma abtin, dar tot sunt stresata pana se trezeste.

Asta e „broscoiul meu din adancuri” (ati citit Lumea vazuta de Garp?-e dragutica). Voi aveti temeri din astea super acute legate de copiii vostri? 🙂