Arhive zilnice: 18 octombrie 2012

I’m with them

Standard

Ok, deci ori o sa se lase o tacere mormantala la articolul asta, ori imi iau injuraturi, n-am cum altfel. Ca na, asa e natura „publicului tinta” :-P.

Here it goes: Sunt de acord cu barbatii/sotii cand intreaba, o data ajunsi seara acasa, tu ce-ai facut azi?

Ba, da. Aveti dreptate. Nu facem nimic. Rectific. Eu nu fac nimic. Curat nu fac, ca vine tanti o data pe saptamana. De gatit, mai gatesc, dar rar, sotzoo e inca socat ca a mancat macare facuta de mine 4 zile la rand, acum vreo doua saptamani.

Toate mamicile astea care pun placa asta inteleg ca sunt ocupate cu copilul (vorbesc de cele cu un copil, la 2 copii cred ca as fi bulversata prin definitie, mi se pare un real act de curaj sa te bagi la asa ceva :D). Ok, pana la 3 luni cand urla non-stop si era un chin sa mergi sa faci un pipi (yes, I wrote pipi pe blog) mai inteleg. Dar dupa? Sincer, e vrajeala. Adica da, fac tot timpul ceva cu Sara, dar am timp cacalau sa pierd vremea pe Facebook (si inca am mai redus timpul recent, iesind din cele jdecatralioane de grupuri si grupulete in care eram), si sa…de fapt that’s it. Pierd vremea pe net, mainly Facebook. :|. O sa scriu la un moment dat, cand imi fac curaj, despre cat de vinovata ma simt pe treaba asta. Adica daca as face orice altceva nu m-as simti asa naspa.

Revenind. Daca am chef sa fac shopping, o iau cu mine si mergem la shopping. Vreau sa mananc in oras? Dap, se face. Plus chiulesc o gramada ba sa ma mai vad cu cate o prietena, ba cu sedintele foto (am o scuza acum :D). Un film? Pffff, floare la ureche. Sa citesc o carte? Bine ar fi sa am chef, INCA nu am reusit sa termin porcaria aia de Pamuk si am abandonat-o la tara, doar doar oi incepe alta. Btw, ce carti bune ati mai citit lately?

Asa ca da, inteleg cand vin bietii soti acasa, ametiti dupa o zi crunta la buro (si nu stiu ce joburi aveti voi, dar daca e unul ca al meu de mi se invartea capul si-mi iesea fum, si nu dormeam noaptea sa ma gandesc la toate problemele de acolo, e naspa), doar ca sa-si gaseasca consoarta cu capsa pusa, gata sa -i paseze plodul pentru tot restul zilei ca ea sa-si poata face manichiura, cicalindu-l la cap cu 300 de cuvinte pe minut despre ce grea e viata ei si ce zi horror a avut, ca-i apuca dracii si vor sa-si ia lumea-n cap. Nu, nu cred ca statul cu plodul e o corvoada pentru tati, cred insa ca atitudinea nevestei ar putea fi :)). Don’t get me wrong, posibil sa fac si eu la fel la un moment dat, I can relate, dar privind cu sinceritate nu, statul acasa cu plodul nu e o munca grea. Nu e o munca deloc. Cea mai grea sarcina a zilei e gadilatul pana nu mai poate de ras, pupatul in mod repetat al copilului, plimbatul prin parc in toamna asta superba si eventual, sa-i dau 2 lingurite in bot. A, si sa-i fac mancare, dureaza cred 10 minute. Hai 15, sa nu exagerez. Preparatul tuturor meselor din zi. Adica ce fac eu efectiv, nu cuptorul/aragazul/babycook-ul. Deci cam asta ar fi ce fac eu intr-o zi. Om fi noi intr-o pasa buna, cine stie. A, si doarme si cam 2 ore. :)) Deci sincer, ce job e asta?