Arhive zilnice: 4 octombrie 2012

The woman who lives in a bubble

Standard

Da, domne, auzi, asa mi-a zis. Var’miu that is. Cand ma certam cu el ca vrea sa plece in Antananarivo sa educe salbaticii aia care omoara 90 de hoti si copiii gemeni. I-am zis ca nu poate sa-i salveze pe toti si ca oricum nu-i educa el si ca  e pur si simplu deprimant. Thus, I was the one living in a bubble.

Dar back to me, please be reminded ca sunt egocentrista. Ok, deci as putea admite ca sunt oarecum asa. Adica da, citisem inainte de a naste de programul ala teribil de sculat de enspe ori pe noapte, de colici, de plansete, de aia si de aia si de aia. Well, in adancul sufletului stiam ca n-o sa mi se intample mie. Nici nu voiam sa insist prea mult aspura lor. La ce folos sa ma gandesc la toate chestiile alea deprimante. O gravida trebuie sa aiba happy thoughts. Happy thoughts am avut si dupa, intre 2 si 3 luni, de la oboseala cronica din lipsa de somn. My happy thoughts were: sa arunc plodul pe geam de la etajul 6, sa-l impusc pe ta-su fix in mijlocul fruntii si sa fug in lume :D.

Apoi. iar, am citit despre the terrible twos. Hell, mi-a spus si colega mea Sim, cu o fata imbatranita de griji, ca e greu. Ca urla, se zbate si se da cu fundul de pamant. Eu, gravida in vreo 5 luni si thinking happy thoughts, am intrebat-o,din calmul si zenitatea imparatiei mele de femeie insarcinata cu plod perfect: si daca ii explici, nu intelege? Cica uneori intelege uneori nu. In gandul meu, poate al tau! A mea niciodata, dar niciodata nu va face crizele alea de tavalit pe jos in supermarket sau in parc. Niciodata, say it with me: niciodata! Hm. Pe la 3 luni am inceput sa dau cu nasul de tot felul de articole si carti. Ok, se pare ca toti trec prin treaba asta, dar cica unii mai rau unii mai putin rau. Aha! E clar, a mea va fi din aia la care se manifesa usor, o sa zica nu nu nu, o sa planga putin, dar cand eu o sa ii explic cu calm si intelepciune, insa ferma si de neclintit de ce nu ne intoarcem la masinute a suta oara pe ziua de azi sa ne dam uta uta, ca trebuie sa mai mergem si acasa, ea sa manance si mami sa-si faca harakiri, o sa inteleaga. Da. N-a inteles. Eu sunt aia cu plodul urland in brate care rade calm si zen si o duce spre masina pentru ca nu, n-a priceput nici cand i-am spus frumos si dulce, nici cand am fost ferma si nici cand am incercat sa-i distrag atentia. Ha! Aia nu mai functiona demult, oricum. Pregatiti-va de o serie interminabila de articole pe tema asta, nu scapati asa usor.

Ce incerc eu sa va spun ca bulele mele s-au dus la dracu cu toate my happy thoughts, my good expectations si my good faith. 😀

Choose your bubbles carefully, sa nu va para rau cand se sparg, daca cumva, veti avea ghinionul ca tocmai bula voastra sa fie aia la 1 milion care se sparge :).