Arhivele lunare: octombrie 2012

Am site! Am site!

Standard

Am site, am site, am site, am site!

Ok, let’s play cool, relaxed, and chill. Lady like ………………

Am site, am site, am site, am site! (yes, I’m jumping up and down)

😀 😀 😀

Adevarul e ca sunt tare entuziasmata de el, ma bucur ca l-am facut, sper sa va placa :).

Ar trebui sa vi-l si zic, nu? :)))

www.sleeyphoto.ro

O sa pun si buton aici, sa nu cumva sa-l rataciti :-P.

My preciioooooouuuuuuuussssssss!

PS. Putina rabdare pana se incarca pozele, sunt destul de mari 🙂

PPS. Sunt si poze noi 😀

PPPS. Zi fericita a d0vlecilor (e primul meu dovleac ever, facut cu Sara si catelul Ciobanu, fiti indulgenti :D)

Scaunul de masa

Standard

Bai, deci sunt in epoca reclamei. Nu serios, e grav. Si nu suntem nici macar la jumatate! Mai am de scris de site, de Candy Tutu (search pe Facebook daca nu mai aveti rabdare), de surpriza cu cosuri si sigur am uitat ceva. Dar sigur, ma rog, o sa imi aduc aminte.

Asa, si pentru ca urasc blogurile alea pe care le citesc de 100 de ani care de-o data te trezesti ca baga doar articole din alea de reclama, cu planse si cifre si statistici (ba nu, eu nu citesc articolele alea si de multe ori dupa unul mai si uit sa intru pe blogul respectiv o perioada) am zis ca minim un articol „normal” la unul din asta in care mai zic de prieteni si mai pun o poza.

Ei bine, si la ce articol m-am gandit eu? Sa spun ce scaun de masa a fost mai bun. 😐 Nuuuu, nici n-are legatura cu reclama. baaaaaaaaaai, dar moca da? As vrea eu sa ma plateasca aia de la Ikea :))

Stiu ca am mai zis, dar pe blog nu scrisesem, asa ca vreau sa scriu, sa ramana si aici.

Cel mai si cel mai bun scaun de masa, e si cel mai ieftin. Adica ala de la Ikea. Asta. Stai sa-i pun si poza.

Asa. Deci nu Chicco ala cu 83 de euro plus transport, la reducere, de pe Amazon, da? Ala care ocupa jumate din casa si e imposiil de curatat. Ala pe care il urasc si pe care l-am trimis la bunici ca sa-l pot aduce de acolo pe preaminunatul scaun alb si simplu, care e usor, nu ocupa loc si se curata in 2 secunde. Il ador, e clar, nu? Nu merita sa aruncati banii pe geam pe functii suplimentare gen rabatat/bla bla/ pe care nu le veti folosi mai deloc. Si cu diferenta de bani luati altceva, e totusi o diferenta semnificativa.

Gata, m-am linstit, macar voi n-o sa mai aruncati banii pe fereastra (adica doar unii din voi, care inca n-au scaun, de fapt doar aia care o sa aiba incredere in mine :)). well. nu a mai ramas mare lucru, asa-i? :D). Na, ca mai scriu si eu de bine. Hm, de fapt e juma de bine, juma de rau :)). Voi ce scaun de masa aveti? Va place albiciosul asta?

Gogo

Standard

Ma stiti cat sunt de scarboasa cu copiii, ca doar v-am spus, nu sunt genul care se extaziaza cand vede un plod, dar fetita asta mica mi-a pus capac, inca dinainte de a o cunoaste personal. Plus ca e si extreordinar de fotogenica. As face pe babysitter-ul pentru ea oricand :D. Asa arata un copil marait si necajit ca-i ies dintii. Spuneti si voi, e corect? 🙂

Cui i-e frica de lupul cel rau?

Standard

Nu stiu de ce va e frica voua, dar eu am 2 obsesii mari cu Sara. Si multe mai mici, dar 2 cat casa.

Prima e sa nu fie un copil rasfatat. Nu acum, cand o creste, dupa 7 ani. Intre noi fie vorba, deocamdata pare cumintica si mai e un pic de timp pana la cei 7 ani, asa ca asta e in stand by :D.

Ei, cea de-a doua e inca actuala. Initial nu am vrut sa povestesc de asta, sa nu se sperie viitoarele mamici, mai ales ca stiu eu sigur ca macar una citeste blogul. Insa m-am hotarat ca e mai bine sa stie, sa fie pregatite, eu as fi preferat sa stiu :).

Nu stiu daca v-am mai povestit au ba (de la o varsta te ramolesti si nu-ti mai amintesti exact ce spui :D),  la inceput, cand am ajuns cu Sara acasa, nu puteam sa dorm. Adica deloc. Nici ziua, nici noaptea. Il  rugam pe sotzoo sa o vegheze si asa dormeam, o ora doua. In rest, patutul ei era langa al nostru, citeam toata noaptea  (ma rog, cand nu alaptam, ca doar asta faceam cam jumate din noapte oricum :D) si o vegheam.

Habar n-am de ce. Nu mi-a spus nimeni sa fac asa, au mai incercat cu voci timide sa imi spuna unii, altii, ca ar trebui sa ma odihnesc, dar nu se prea putea discuta cu mine in perioada aia :D.

In cateva zile eram moarta de oboseala. Pana la o luna a ei n-am dormit deloc, apoi, de epuizare,  mai dormeam ceva, dar cu adevarat am inceput sa ma odihnesc noaptea abia la 3 luni, cand s-a mutat in camera ei :D.

Ei bine, si intr-o seara, pe la 11, o vegheam. Mama cu sotzoo erau in sufragerie (ma certasem cu sotzoo pe sticluta de betadina ( asta sigur v-am povestit). Astia cand sunt nou-nascuti fac asa niste sunete, isi intorc capul in forma de semnul intrebarii, maraie, caraie, paraie, hodoroncaie (nus daca asta e cuvant, dar nu conteaza), troncane. Paaaaai si numai o vad o data ca-si lipeste capul de sira spinarii si incearca sa traga aer in piept (mai fac asa) si trage si trage. Si nu reuseste. Si incepuse sa scoata si niste sunete de om sugrumat. Ok, eu eram like wtf is going on? o fi normal? asa fac toti? iar ma panichez ca nebuna (cand s-a rahatit de vreo 6 ori in prima ei zi acasa am sunat pediatra :D), o sa respire? Si in timp ce eu tot imi puneam intrebarile astea ea se rosea din ce in ce mai tare la fata. Cred ca sunetele alea horcaite mi-au fost de ajuns. Am luat-o in brate, i-am scapat capul de disperata ce eram (inca ma intreb cat de grav a fost ca am facut asta :D), si i-am strigat pe colocatari. A venit mama, i-a dat 2 palme in spate si a inceput sa respire. Cred ca o perioada ei au crezut ca e tot de la paranoia mea, dar sincer, nu era. Facuse si bulbuci la gura, mi-i amintesc perfect. Ei, cum pana mea sa mai dorm dupa asta? 🙂 Evident, am sunat pediatra, bla bla, mi-a zis sa o monitorizez, evident ca n-o mai scapam din ochi, dar na. Mult mai tarziu am aflat de apneea bebelusului. Imi pare rau ca n-am stiut inainte, macar sa nu fiu asa de panicata, sa stiu ce sa fac. Si ca poate aparea. E mai frecventa la prematuri, dar Sara nu era prematura.  Mai stiu o mamica, care se confrunta muuuult mai des cu treaba asta, nu vreau sa ma gandesc cum i-a fost.

Pana in ziua de azi, la 2 ani dupa, daca cumva doarme mai mult decat in mod obisnuit, devin super agitata si stau ca pe ace pana se trezeste. Cand era mai mica, ma duceam sa vad daca mai respira si de multe ori o trezeam :D. Asa ca acum ma abtin, dar tot sunt stresata pana se trezeste.

Asta e „broscoiul meu din adancuri” (ati citit Lumea vazuta de Garp?-e dragutica). Voi aveti temeri din astea super acute legate de copiii vostri? 🙂

Profile Pictures

Standard

Pe Facebook, ca doar ce v-am zis ca pierd o tona de timp cu el. Dar nu numai, oriunde, la mess, pe Hi5? Mai exista Hi5? Ati prins ideea, da? Pozicile alea mici pe care le vede lumea, oricat de „privat” ai avea profilul.

Mi-as dori sincer sa stiu ce luati in calcul atunci cand le alegeti :D. Adica da, si eu o aleg pe cea in care arat cel mai si cel mai bine, in care nu mi se vad ridurile, dintii galbeni si burta.

Si ii inteleg si pe aia care n -au chef sa-si puna mutra lor si pun o poza de la distanta (na, asta chiar ca pot intelege :D) sau o poza cu un animal sau cu ceva. Altceva. Da, e ok, si eu sunt paranoia.

Ba, da aia, aia de pun poze cu ei in care nu seamana deloc cu ei, care e treaba? Va rog, lamuriti-ma.

Adica in ultima luna mi s-a intamplat sa nu recunosc persoane dupa poza de profil, vazandu-le in real life. Da’ deloc. Nu semanau. Si invers, persoane pe care le stiu care au niste poze de profil in care seamana cu oricine mai putin cu ele.

Adica ok, dupa cum spuneam, inteleg ca vrei sa pui o poza in care arati bine, dar daca pui o poza in care aveai cu 40 de kile mai putin, cu 20 de ani in urma, pe cine ajuta? Care e scopul? Sa te invidieze prietenele ce bine arati? Nu merge, serios, o sa jubileze cand te vad in real life :|.

Hai, va rog, facem un efort? Toata lumea sa isi actualizeze pozele de profil cu ceva poza din ultimii 5 ani si cu o greutate de plus minus 5 kile.  De fapt nici nu ma intereseaza sa fie din ultimii 50 de ani si nici cate kg in plus aveati acolo, doar sa semene cu voi. Macar vag. Sa nu rotesc capul dupa camera ascunsa atunci cand ne cunoastem, crezand ca e o gluma, ca tu n-ai cum sa fii tu de pe Facebook. Stiu ca e greu, dar trust me, you cand do it! 😀

PS. Am scris articolul asta acum 3 zile. Evident ca fix a doua zi a scris si var’miu despre asta, fara sa vorbim, asta ca sa mi se para mie ca articolul meu nu mai are niciun fun dupa al lui. Noroc ca voi nu sunteti in publicul lui tinta, asa-i? 😀

O familie de pici

Standard

V-am zis ca profit de intalnirea din parc si va mai arat niste copii frumosi. Ma rog, in cazul asta o familie frumoasa. Cea mai echilibrata, de fapt, parca asta e cuvantul ce li se potriveste :). Ii stiu si in formula de 3, si de 4, si cumva, la ei, nu am vazut niciodata privirile alea de nevasta pe care sotul o scoate din minti si nici de sot exasperat de low IQ-ul consoartei, pe care le mai vad (si arunc, recunosc :D) pe ici, pe colo, uneori :)).

Ps. Stiu ca sunt in urma cu articolele text, dar am doar unul cu care iar o sa ma urasca toata lumea si cred ca acum 2 zile am mai avut o idee draguta pe care am uitat-o. La ce varsta incepe Alzheimerul?

Teaser-prin parc

Standard

Ta na naaaaa, am fost cu copiii prin parc :). Mie mi s-a parut tare dragut, mi-ar fi placut sa fim chiar mai multi. Data viitoare o aduc si pe Sara 🙂

Preview cu toata gasca, revin cu mai multe cu cei pe care nu i-ati vazut pana acum 😛

Elaine

Standard

Ok, deci exista anumite melodii la care eu una nu pot sa rezist. Tata da din picior, imi amintesc asta de cand eram mica, altii dau usor din cap.

Ei bine, eu, daca aud o melodie de gen in masina, o dau la maxim, cant (tare) si dansez (ciudat):

Nus ce melodie e asta, n-am auzit-o ever pana la CD-ul din masina, mostenire de la var’miu (unde am descoperit si melodia aia super super super tare care i-a placut doar lui seminte-tenchiu honey). Nici macar n-am vazut filmul, am refuzat sa ma uit la orice film de-al lui Tarantino, dupa ce am vazut Kill Bill (de fapt, e singurul film de el pe care l-am vazut) ca era cu tanti aia Uma Thurman (bonus melodia aia stupida de o aveau toti la telefon. brrrr). Care tanti strica absolut orice film in care ar juca, tot din cauza primului film cu ea pe care l-am vazut. Ala in care avea degetele mari foarte foarte mari. Acum in toate filmele mi-o imaginez cu degetele alea.

Asa, deci filmul nu-l stiu, dar melodia e bestiala. Bai, nu ca bestiala, e cea mai tare melodie ever :D.

De fiecare data cand incepe sa cante la CD Player-ul din masina, dansez. Si incepe fix din 2 in 2 minute, ca o pun eu non-stop de cand plec pana ma intorc acasa :D.

Cant tare, tare tare, si dansez asa: buzele tuguiate, sar pe scaun in ritmul muzicii, din maini fac ca la dansul gainii si capul se roteste tot pe ritm, de la stanga la dreapta si invers (nu conteaza ordinea).

Evident ca lumea se uita ciudat la mine. La fel de evident ca nu imi pasa. Eu, sa fiu in locul lor, m-as apuca sa fac la fel. De fapt, visul meu secret e un flashmob urias, in care toti soferii sa danseze asa, pe melodia asta. Remember: buze tuguiate, jump up and down, mainile in dansul gainii, cap rotit stanga/dreapta and back. Hai ca puteti, nu mai fiti asa seriosi, ce dracu, have some humor.

Voi dansati in masina? Intr-un mod penibil, musai? Si daca ma vedeti in trafic, promiteti sa dansati ciudat cu mine? 😀

I’m with them

Standard

Ok, deci ori o sa se lase o tacere mormantala la articolul asta, ori imi iau injuraturi, n-am cum altfel. Ca na, asa e natura „publicului tinta” :-P.

Here it goes: Sunt de acord cu barbatii/sotii cand intreaba, o data ajunsi seara acasa, tu ce-ai facut azi?

Ba, da. Aveti dreptate. Nu facem nimic. Rectific. Eu nu fac nimic. Curat nu fac, ca vine tanti o data pe saptamana. De gatit, mai gatesc, dar rar, sotzoo e inca socat ca a mancat macare facuta de mine 4 zile la rand, acum vreo doua saptamani.

Toate mamicile astea care pun placa asta inteleg ca sunt ocupate cu copilul (vorbesc de cele cu un copil, la 2 copii cred ca as fi bulversata prin definitie, mi se pare un real act de curaj sa te bagi la asa ceva :D). Ok, pana la 3 luni cand urla non-stop si era un chin sa mergi sa faci un pipi (yes, I wrote pipi pe blog) mai inteleg. Dar dupa? Sincer, e vrajeala. Adica da, fac tot timpul ceva cu Sara, dar am timp cacalau sa pierd vremea pe Facebook (si inca am mai redus timpul recent, iesind din cele jdecatralioane de grupuri si grupulete in care eram), si sa…de fapt that’s it. Pierd vremea pe net, mainly Facebook. :|. O sa scriu la un moment dat, cand imi fac curaj, despre cat de vinovata ma simt pe treaba asta. Adica daca as face orice altceva nu m-as simti asa naspa.

Revenind. Daca am chef sa fac shopping, o iau cu mine si mergem la shopping. Vreau sa mananc in oras? Dap, se face. Plus chiulesc o gramada ba sa ma mai vad cu cate o prietena, ba cu sedintele foto (am o scuza acum :D). Un film? Pffff, floare la ureche. Sa citesc o carte? Bine ar fi sa am chef, INCA nu am reusit sa termin porcaria aia de Pamuk si am abandonat-o la tara, doar doar oi incepe alta. Btw, ce carti bune ati mai citit lately?

Asa ca da, inteleg cand vin bietii soti acasa, ametiti dupa o zi crunta la buro (si nu stiu ce joburi aveti voi, dar daca e unul ca al meu de mi se invartea capul si-mi iesea fum, si nu dormeam noaptea sa ma gandesc la toate problemele de acolo, e naspa), doar ca sa-si gaseasca consoarta cu capsa pusa, gata sa -i paseze plodul pentru tot restul zilei ca ea sa-si poata face manichiura, cicalindu-l la cap cu 300 de cuvinte pe minut despre ce grea e viata ei si ce zi horror a avut, ca-i apuca dracii si vor sa-si ia lumea-n cap. Nu, nu cred ca statul cu plodul e o corvoada pentru tati, cred insa ca atitudinea nevestei ar putea fi :)). Don’t get me wrong, posibil sa fac si eu la fel la un moment dat, I can relate, dar privind cu sinceritate nu, statul acasa cu plodul nu e o munca grea. Nu e o munca deloc. Cea mai grea sarcina a zilei e gadilatul pana nu mai poate de ras, pupatul in mod repetat al copilului, plimbatul prin parc in toamna asta superba si eventual, sa-i dau 2 lingurite in bot. A, si sa-i fac mancare, dureaza cred 10 minute. Hai 15, sa nu exagerez. Preparatul tuturor meselor din zi. Adica ce fac eu efectiv, nu cuptorul/aragazul/babycook-ul. Deci cam asta ar fi ce fac eu intr-o zi. Om fi noi intr-o pasa buna, cine stie. A, si doarme si cam 2 ore. :)) Deci sincer, ce job e asta?

A 22-a luna cu bebe

Standard

Asaaaa, luna asta n-am scris nimic la subiectul asta.

Ma stapaneste in continuare sentimentul ca am un copil mare cu care ma inteleg omeneste si nu mai am bebe. Asa ca ar trebui, macar, sa schimb titlul la postarile astea. Dar a 22-a luna cu plodul meu parca nu suna la fel de bine.

Luna asta a inceput sa turuie rau de tot. N-am mai scris cuvintele noi, ca luna trecuta, pentru ca nu avea sens, as fi scris prea mult :-P. Nu, serios, vorbeste non stop. Chis (ce e inchis), Codil (crocodil), Caion (Camion), Tren, Biceta (Bicicleta), B(l)ugi, body, catam (incaltam/descaltam) astea numai cateva din cele ce m-au dat pe spate. Pata era btw povestea cu Alba ca Zapada,  nu pleaca mama din camera sa ma culc, cum imi imaginam eu initial. Deci avem copil vorbaret. Si da, crizele de 2 ani vin si trec, acum suntem intr-o faza buna. Daca peste 2 zile iar ma dau cu capul de pereti pe aici, sa stiti ca se poate si e normal, n-am luat-o eu razna, doar copilul. 😀

Luna asta am avut aventuri cu imbracatul. Nu geaca (oricat de subtire), nu caciula, nu si nu incaltaminte de toamna (doar pantofii decupati ii trebuiau :|). S-a remediat usor, usor, situatia la tara, dupa ce a dardait o noapte de frig iar ziua erau cred 10 grade. Dar si asa cu greu si doar cand avea ea chef caciula (caciula subtire, tinteti minte, nu caciula de iarna, o foicica din aia). Am incercat si lasatul in fundul gol si iesit asa afara sa inghete, dar nu ma lasa sa o imbrac nici cand i se rosea nasul ca la renul Rudolf si avea mainile bocna. Asa ca am aplicat cu succes metoda Ios mata si faci ce spun ca asa spun eu (l.e.: baaaaaaaaaaaa, aia cu IOS MATA e intentionata, da? cheesus) :D. Astept si accept insa recomandari cu privire la metoda de imbracat. Poate imi scapa mie ceva. Ma rog, de fapt acum s-a rezolvat, dar daca revine cumva :D.

Nu imi vine sa cred ca acum cateva luni eram stresata ca INCA nu merge. Acum alearrga, urca scarile singura, si alea normale si alea de la toBogan, se urca si coboara singura de pe tricicleta, de pe balansoar. Toate astea le face insa extreeeeeem de incet, tacticos, precauta ca de obicei. 😀 Prin parc, a mea e singura care  o ia la goana pe „spatiile verzi”. Nu, serios, avem sau nu avem voie sa calcam pe ele? Adica mi se pare normal sa avem, dar poti sa stii? 😀 Nu vreti sa va bagati si voi cu ai vostri pe iarba? Nu m-as mai simti asa ciudat.

Well, cam asta a fost luna 22. A, si doarme toata noaptea in cam 80% din cazuri, dar tot sunt exceptii. Oare cand dorm toata noaptea toata noaptea cum dormim noi? Si sotzoo are si el o intrebare? Cand adoarme singura? Si cand nu mai plange? De fapt 2 😀