A 21-a luna cu bebe

Standard

Cum va mai spuneam (si va promiteam ca va povestesc), toata luna august am fost la tara. Viermele din dotare a fost pur si simplu extaziat. La 2 zile de cand am ajuns a inceput sa turuie cuvinte noi pe banda rulanta si nu s-a oprit pana n-a inceput sa formeze propozitii, in ultimele saptamani.

A vazut tot felul de animale pe care pana acum le observase doar in carti sau in magnetii aia de frigider cu care ma teroriza de 15 ori pe zi sa ii spun fiecare ce e si ce face: calul (cau), puiul (puiu), cocosu (cou), porcul (groh groh, p0cu), pasarile, fluturasii si….sarpele. 😀 Da, in timp ce mergeam la rau, intr-o zi, ne-a taiat calea un serpoi de apa de cam 1 m. Eu m-am oprit, tacand malc si am strans-o bine de mana sa nu-mi scape, iar ea s-a cutremurat vazand aratarea. Nu sunt genul speriat de bombe sau de serpi, dar zau ca nu e un sentiment placut sa te intalnesti cu unul.

In plus, seara a vazut luna (una) si stelele (ele), le arata cu mana pe cer (ce) :). Si credeti-ma, stelele arata altfel decat in Bucuresti, mi-a cazut falca la propriu cand le-am vazut. Mii, ca in cerul ala din filme :).

Oare are sens sa va povestesc de catei? Mamaia mea (Maia pentru Sara), are 2 caini: Ciobanu si Florea (primul e cel mai iubacios si in acelasi timp putitiv caine din istoria omenirii, iar celalalt e batran si refuza sa te lase sa il atingi). In plus, un catelus de cateva luni, Bobbi, se tine dupa ea. Rectific. Toti 3 se tin dupa ea, Bobbi e doar bonus. Nu stiu mamaile voastre cum sunt, dar a mea se vantura vesnic din “deala” in “vale” si cateii o insotesc intotdeauna. Ei bine, cand mergem noi pe la tara, cateii ei dau des pe la noi, nu de altceva, dar e mancare :D. Asta mic, Bobbi, n-a mai vrut sa mai plece, fosta proprietara cred ca s-a suparat putin. A devenit cel mai bun prieten al Sarei, nu pot sa va spun toate felurile in care s-au jucat: au facut gropi in curte, s-au alergat unul pe altul, la rau Bobbi inoata sa o amuze pe Sara, ea ii baga mainile in bot, el o limpaie din cap pana in picioare, ea il mangaie, cand sunt in dispozitie de joaca il trage de labute, de urechi, de coada (nu rau, si retineti, doar cand sunt la program de joaca, altfel in mangaie), Bobbi doarme in cutia ei de nisip, ceea ce n-o impiedica pe Sara sa se joace langa el cu lopatica, in tunelul ala pe care Sara il ignora anul trecut (iar anul asta a devenit jucaria preferata), isi impart mancarea frateste (ca sa ii faca pe plac, bietul catel a mancat si struguri si alune de padure),practic sunt nedespartiti.  In plus fata de astia 3 caini, unchiul si matusa mea (well, technically si var-miu, ca ambii sunt caini luati de el pentru foste prietene) mai au 2 caini: Bubu (aka varul Bubu) si Charlie (aka nepotul Charlie). Initial, in primul w/e, a trebuit sa ma duc la semnal 😀 sa o conving pe matusa-mea sa vina cu cateii la tara (venise doar unchiul meu). Ii era frica ca: a) latra si Sara se sperie b) alearga si darama copilul, c) Bubu se repede la ea sa o muste si d) Charlie uraste copii (dicere de la var’miu). Bun, am inistat ca plodul e calit intr-ale cainilor din Bucuresti si sa vina. Lucrurile s-au petrecut asa: a) cainii au latrat, ba chiar s-au incaierat la cativa m de Sara, care nici macar n-a clipit b) cainii au alergat pe langa ea, si Sara a alergat cu ei, nu au daramat-o  niciodata, c)  Bubu n-a muscat-o si d) Charlie s-a dovedit a fi marea flebete a vietii ei, cainele ei preferat. Inca ma intreaba: une-i Ciali?, une-i Ciali?, iar apoi isi raspunde singura, intristata: Nu e Ciali. Cand il vedea, excalama extaziata: Ciaaaaaaaaaaliiiiiiiiiii! In plus, a invatat tonul cu care vorbim noi cu ei atunci cand ii mangaiem, atunci cand ii certam, si daca, de exemplu, Bobbi vrea sa ii fure gentuta roz cu sclipici (primita de la mamaia) cu care merge tantosa prin iarba, ii spune cu un ton categoric: Nu, Bobbi, nu, nu, nu! J) E comica, serios!

In toate plimbarile noastre (zilnic ma scotea copilul pe “strasse”), Bobbie era nedezlipit de ea (mica stapana imi venea sa ii zic, dupa o carte, musai sa i-o citesc si ei cand mai creste-“Dupa ploaie vreme buna”, e cartea bunicii din copilarie si e legata cu ata, va dati seama, are minim 80 de ani :D). De fapt, nu numai a lui, a tuturor cateilor, treceau nepasatori pe langa mine cand intrau in curte si fugeau la ea sa se gudure. 🙂 Numai la tata mai fac asa. Oare o sari o generatie?

Asa, deci satul asta e un sat mic, cred ca nu depaseste 20/30 de case, nu le-am numarat. S-a plimbat din susul in josul si de-a lungul si de-a latul lui, am mers de jde milioane de ori la apa sa aruncam pietre in ea (rectific, pietroaie, alea mici erau no fun), am mers spre padure, aproape un km si in partea cealallta, spre cel mai apropiat oras, tot cam asa. M-a tarat prin toate balariile, m-a pus sa-i culeg corcoduse din pomul ala de langa apa, la dus mergea pe jos, la intors, obosita, in brate. Cand nu uitam slingul acasa eram cea mai fericita, dar evident,  asta nu se intampla des :)).  Oricum, incercati sa va imaginati plimbarea cu un catel si un copil. Cei care au caini mai stiu, ne mai oprim pentru un pipi, sa mirosim un gard, un pietroi, clantanim un lemn, ne conversam cu un caine. Copilul se opreste in mijlocul drumului sa arunce pietre, admira florile, incearca sa escaladeze garduri, gaseste o groapa cu nisip, sau o balta, faci 5 m in juma de ora cu amandoi, ca se si antreneaza unul pe celalat. Dar, eu una nu ma grabeam nicaieri si nici o tinta nu aveam asa ca ea era sefa, i-am lasat sa isi faca de cap, destul o voi tari dupa mine prin Bucuresti prin soselele alea.

In plus, am fost la “galdau”, adica o balta formata pe cursul raului, unde poti inota (la voi cum ii zice?), si a intrat si ea cu mine, ma tragea imbracata in apa :)), s-a plimbat prin padure cu noi, oare sa va mai zic cat a mers prin iarba? (si nu, nu s-au lipit de ea capusele isterice).

Matusa mea cea mare a adus pisicul ei cat au stat aici, si Sara a fost terminata dupa el. Pis-pis in sus, pis-pis in jos. Il alerga prin toata florile sa-l mangaie, cand se juca cu Bobbi alerga dupa amandoi, ala se juca cu ea si e hartanita toata pe picioare si pe maini de la gherutele lui, fara sa zica nici pas, evident.  Cand nu mai vroia sa vina acasa din plimbarile zilnice, ii spuneam ca mergem sa il vedem pe pis-pis si numai asa accepta sa ne intoarcem.

I-a placut foarte mult curtea, a mirostit florile, le- a udat de nu s-au mai vazut, cred ca inundate ar fi un cuvant mai potrivit. Cand nu I se parea suficient cu stropitoarea, trecea la galetusa sau furtun. In mijlocul zilei, desigur, cum le place lor cel mai mult. Le curata de florile uscate si muta pamantul de colo colo. Adica pe asfalt. 😀 Am stat afara non stop, doar cat dormea era in camera, in rest, nici in cele 2 zile cand a plouat nu a vrut in casa, i-am pus pelerina si tot afara am stat. Asa ca acum am un copil negru. Tot ce nu s-a bronzat la mare, s-a bronzat aici, cu tot cu cremele de plaja ale lui peste prajit.

Curtea s-a transformat intr-un parc de distractii, am cumparat jucarii pentru acolo tot anul: leagan era déjà, balansoar, trambulina, tobogan, casuta, tunel, piscina, bile. E adevarat ca s-a jucat si cu astea zilnic, dar cred ca ne-am fi descurcat si fara, la ce fericita era acolo. In primele zile se punea pe burtica si imbratisa pamantul :). In plus, atatea sunete galgaite de fericire pe zi n-am auzit in toata viata ei. Si cred ca si a mea :).

A mancat cam tot ce aveam prin curte. Gradina minuscula din fundul curtii (ceva gen 2/4m) a produs rosii, ardei si morcovi pentru meniul zilnic al Sarei, cel de pranz. Sara mergea cu mine si isi alegea rosiile de pe vrej (oare vrej ii zice?). Dupa care isi infigea coltii in ele. I know, nespalate, bad mom. Ca sa fiu sincera si-a infipt coltii si in merele cazute pe jos, a papat mure direct din padure, alune de padure cot la cot cu mine (si eu le ador, chiar mananc multe), si nuci din nucul cazut la inceputul lui iulie pe masina lui var’miu :D. Mai bio de atat nu se poate. Oamenii acolo sunt atat de saraci incat nu au bani de ingrasaminte, asa ca toate sunt chiar bio :).

Mi se pare mult mai usor traiul cu un astfel de copil vorbareti si descurcaret, infinit mai usor decat anterior. Cand vrea sa faca nani si nu poate imi cere ce vrea: biscuite, apa, sa o mangai pe cap, sa stau langa ea, sa plec. Cand a terminat de mancat (as in mananca singura. 100% intreaga masa-btw, voi ce faceti in timpul asta? Eu inca am tendinta sa stau langa ea pana termina :D), spune categoric GATA si imi da castronul in brate. Pai cate chinuri am avut eu cu adormitul pana acum iar cu mancatul niciodata n-am stiut cand e cu adevarat satula.

Ah, sa nu uit, e teroare cu ordinea. Adica daca ne jucam cu trotineta, musai dupa ce am terminat sa o ducem inapoi de unde am luat-o, pantofii trebuie sa stea la locul lor, iar daca Doamne fereste pica o bavetica in timp ce mancam nu putem continua masa pana nu o punem la loc. Ok, stiu de la cine mosteneste treaba asta, dar rili, nu-i cam devreme?

Si mie mi-a priit, n-am avut chef de citit (nici Muzeul Inocentei nu e cea mai buna carte pe care am citit-o in viata mea), desi am avut muuuulte ajutoare si am tras chiulul cat am putut, spre deosebire de Bucuresti unde o las sa se joace singura, aici trebuia sa fie supravegheata non-stop, curtea si casa fiind pline de chestii periculoase pentru un plod explorator. Am facut baie in rau (unghiile mele verzi au avut mare succes la pestii locali), ne-am tolanit pe iarba, m-am jucat joculetul meu de impuscat zombie pe calculator, spre sfarsit am scris si pentru blog cateva articole (chiar si asta :D), am facut o lista pentru bona, o vreti?, m-am dat masterchef cand am avut chef si am facut ravagii cu lasagna si costitele mele. V-am mai spus, ma prinde traiul asta de lenes, am constatat ca pe cat urasc sa stau cat sunt la buro, pe atat urasc sa muncesc cat sunt in vacanta.

Chestii noi pe care le spune (ce mi-am adus aminte ):

– cui (cuib)

-inge (minge)

-cau (calul)

-atea (cartea)

-itim (citim)

-puiu (puiul)

-are(mare), si stie si ce inseamna, il spunea cand alegea pietrele mari sa le arunce in rau, alea mici nu erau bune 😀

-mo mo (mor mor)

-be (bec)

-besi 😀 (beci)

-gata

-un, d0i, tei, patu, cici, ot, ece (si le recun0aste, nu le spune asa ca papagalul :D).Recun0aste si literele a, b, i, y si k. Astea i-au placut ei, what can I d0?

-cio cio (cioc cioc)

-coa (koala)

-asu (iepurasul)

-pop (omida, are o carticica in care omida sare POC din ou, si cum vede omida zice POP! :D)

-ese (asa)

-ezi (vezi)

-uite

-una (Luna) si ele (stele)

-opa, opasa (hopa, hopasa)

-tighi (tigrul)

-ai, aidi (hai, haide)

-ele (stele)

-ce (n0r0cel si cer :D)

-usa (usa)

-ou (ou)

-oua (ploua)

-goh goh (groh groh)

-ma (mar-catre mar si rosie :D)

-us (sus)

-os (jos)

-ici (aici)

-olo (acolo)

-ata

-Maia (Mamaia)

-Nume proprii: Ara (Sara), Ciali (Charlie), Cici (Cichi), Chiti (Cristiana), Aeș (Alex), Bubu, Babi (Bobbi), Ili, Ulu, Ali, Cagu. La ultimele do not ask, sunt porecle create pentru mine cand eram mica, pentru ca le spuneam tuturor Caca :D. Da, am vorbit mult mai tarziu decat fie-mea.

-Cand vede girafa face trop trop din gurita (zgomotul ala de la mersul calului, dar a primit o carte cu sunete in care la girafa e tropaitul asta, asa ca ea l-a adoptat :D)

Observati va rog ca nu spune R-ul. 😀 E adevarat ca e mica, dart ta-su e rarait. Eu nu m-as supara sa il mosteneasca. 😀

Cred ca pe drumul spre 1 an si 9 luni neam apropiat cu pasi vertiginosi de era lui NU. Vrei biscuit? Nu! Dar il ia si il papa. Vrei sa mergem acolo? NU! Dar merge acolo samd. Eh, cumva om supravietui.

Cam astea au fost lunile august si juma de septembrie. Tema pentru acasa: gasiti toate intrebarile din textul asta km si raspundeti cu da sau nu :))

Anunțuri

12 răspunsuri »

  1. Imi explica cineva ca r-ul este ultimul pronuntat, ca e o treaba cu coborarea laringelui si d-aia inca nu se poate. Asa ca rabdare, o sa vina si momentul lui :D. Tare frumoasa vacanta voastra, abia astept vara viitoare sa facem si noi toate „nebuniile” astea.

    Apreciază

  2. halooo:) hihi ce ma bucur sa citesc articole de genu acesta 🙂
    bad mom ?no way ! eu sunt deacord cu mancatul direct de pe vrej sau din pom si chiar de pe jos ,pt ca asa faceam si noi acu 20-30 de ani si na ca suntem bine merci :).
    cu r am intrebat si eu pediatra si mi-a zis ca e inca devreme sa ne pronuntam daca este raraita sau nu :)) si noi am facut progrese in ceea ce inseamna vorbire 🙂 sunt mega happy 🙂 si mai nou bem cu paiul si din cana :))
    vaiiii:x, are Sara un perisor ,asa de dragalasa e cand e cu el prins in codita 🙂 tu ai tuns-o vreodata ?
    sa vedem lista pt bona ! 🙂 pana la urma ramane acasa si cu bona sau gradi dimineata si dupamiaza pana veniti voi de la birou, bona ?

    Apreciază

    • Felicitari si voua pentru progrese :). Nu am tuns-o niciodata si nici nu am de gand. Ramane cu bona anul asta si de la anul juma bona, juma gradi :). Tu cum procedezi, te intorci la buro sau mai stai?

      Apreciază

      • mmmmm pai mai am inca hmmmm 9 luni sa ma gandesc :)) cred ca raman home ,nu stiu inca 🙂
        noi am tuns-o pe Dara aproape de 0 acu 3 luni 🙂 si dintr-un brunet a iesit un blond inchis-aluna :)) ne-am socat :)) .deabea astept s-o duc la gradi in primavara 🙂 sa interactioneze si ea cu copii pe care momentan ii musca si-i bate rau 😦 (e careva pe aici in situatia mea ?:( sau ma rog care a fost si stie cum sa tratez problema ?)

        Apreciază

  3. Moamaaa, Sara e fetita mare! Si desteapta! Am citit articolul pe nerasuflate, aproape ca ma vedeam si eu pe langa voi, la tara. Ce copilarie frumoasa am avut, tare mult regret ca nu-i pot oferi si ei la fel. Inca mai avem bunici la tara, dar timpul e problema. Nimic nu se compara cu un copilas lasat liber sa exploreze viata satului. Imi amintesc expresia Simei cand a vazut prima data o vaca :D.
    Bai, dar ce vorbareata se facu Sara! Lista noastra tot vreo 15 cuvinte numara. Abia astept sa pronunte mai multe, are o voce asa dragutaaaa.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s