Lauza sau Bortoasa?

Standard

Ab initio, ca sa zic asa, mentionez ca fac parte (again) din categoria enervanta care a avut o sarcina extrem de usoara. Nici n-am tratat-o ca pe o boala, am facut 5 eco toata sarcina, dintre care prima a fost de confirmare, 3 morfologii si inca una pentru dublu test. Nu mi-a fost (foarte) rau, iar cu doar cateva zile inainte sa nasc faceam smotru in apartament.

Singurul inconvenient mi s-a parut burta aia mare ca ma impedica sa ma incalt. Asa am dobandit un nou respect pentru barbatii grasuti. Au o viata grea. In schimb, pe mine, cand am fost insarcinata, toata lumea ma trata de parca eram Regina Angliei. Mai vreau sa mananc? Sa ma intind? Sa imi ridic picioarele? Stau comod? Sunt obosita? Sa nu ma enervez! Dar ei? Barbatii cu burta? Abia daca scapa de injuraturi in autobuz ca ocupa mult loc si impung cu buricul cocoana din fata, ce sa mai vorbesc  de scaun tras sa se incalte?

Revenind, eram o persoana perfect capabila, doar cu un pepene atasat in fata. In rest, functionam la capacitate maxima.

In schimb, dupa nastere, m-am simtit (asa cum v-am mai spus) cea mai proasta si handicapata din toata viata mea. In primul rand ca de la rahatul ala de baby blues plangeam ca o tuta din orice, Sara era micul monstru care schimbase orice era familiar si bine in viata mea si imi venea sa o arunc pe geam, sotzoo era vesnic pe picior gresit si, desigur, inamicul public numarul unu, alaturi de mama si orice alta persoana se mai afla in zona la momentul respectiv. Sa nu mai vorbesc de lipsa acuta de somn, as fi platit mii de euro pentru o noapte intreaga de somn, fara sa clipesc. Citeam povestile altor mame, cu copii de peste un an, care spuneau ca inca nu dorm, si imi spuneam rugaciunile in fiecare seara ca eu sa nu patesc asa ceva. Evident, Sara are aproape 2 ani si inca are nopti in care se mai trezeste :).

Dupa nastere, fata de tratamentul princiar de care beneficiasem pana cu cateva zile in urma, eram tratata doar ca o sursa de hrana si alinare, orice atribut de fiinta umana fiind-mi negat cu vehementa.  Ce masaj? Ce fructe aduse la pat? Ce fuga la 12 noaptea dupa prajiturica de la cofetaria din colt? Aiurea! Eram mobiliati 24/7 pentru  cascada urlatoare si nu mai aveam timp de altceva, nici sa vorbim unul cu altul in afara de ragete disperate (de ce plange? Schimb-o tu! Adu-mi-o sa o alaptez! FA-I CEVA SA TACA!). Desigur, exista mamici si copii care nu au trecut prin experienta asta, care atunci cand si-au vazut plodul au trait un moment extatic si plutesc ever since. In primul rand,  cred ca 80% dintre cele care spun asa mint de ingheata apele, din conformism, iar restul de 20% sunt niste creaturi absolut enervante pe care le urasc.

Asadar, va rog, va rog, nu mai tratati muierile gravide de parca ar fi Maica Precista, nu sunt bolnave, nu sunt pe moarte, le creste un extraterestu in burta si atat. Sunt 100% apte:  merg la buro, rezolva ecuatii de gradul 2 fara sa clipeasca, fac vanzatoarea de la supermarket sa planga in mai putin de 60 de secunde daca le calca pe coada, prezideaza consilii de administratie, fac turul lumii etc. In schimb, imediat dupa nastere, creatura aia neajutorata, incapabila sa gandeasca si sa actioneze, debusolata, picata din cer, are nevoie de tot sprijinul, calmul, de toata afectiunea si rabdarea voastra. Vorbesc, desigur, de mama, nu de copil, el stie care e treaba si ce trebuie sa faca. 😀

PS. Iaca si un interviu cu Speranta Farca care explica de ce ma simteam eu proasta si handicapata si de ce sunt sanse mari sa va simtiti/sa va fi simtit si voi la fel :).

Reclame

20 de răspunsuri »

  1. lool ! hmm eu cu o saptamana inainte sa nasc m-au apucat pandaliile ca aveam buruieni prin curte si da-i cu motocoasa si ia florile la pigulit si tai-le cu foarfeca doar doar s-o declansa o contractie ceva :)) am innotat ca balena ( ma roteam faceam tumbe etc ) pe fundul piscinei si cine ma vedea imi facea un semn discret ca-s nebuna ! pana si mama care-i ginecolog a zis ca nu-s zdravana la minte :))! toata sarcina am alergat de colo colo , facultate , casa , petreceri etc !nu stiu ce-s alea greturi matinale sau stari de rau sau cine stie ce arsuri ! eu am fost alintata mai mult dupa ce am nascut :)pt ca am facut o depresie pt ca nu am putut naste natural si s-a ajuns la cutit ! dar inca tanjesc dupa noptiile in care dormeam legat7- 8ore :)) si acum dupa 1 an si 3 luni :)! will it ever stop ? m-am gandit ca ar fii bine in toamnaviitoare sa ne apucam de bb2:)) ca poate asa o sa fie mai bine pt mine (implicit si pt sotzu) ! oare e o idee buna sa o luam de la capat ?:)) ca oricum deja avem un ritm ,stim cu ce se papa treaba asta … btw m-am amuzat teribil cand am citit postul 🙂 ! eu cam militez pt rasftul de dupa sarcina :)) in limita timpului evident !

    Apreciază

    • Cred ca e un moment bun, intre 1,5 si 2 ani copiii mi se pare ca au o perioada de aur, sunt asa draguti si haiosi, noi stam ca idiotii si ne minunam ce misto e sa ai asa o minune de copil. Asa ca da, cred ca e o perioada buna sa va apucati de altul 🙂

      Apreciază

  2. bai sa fie a dreaq de treaba. Io nu s nici bortzos si nici lauz.
    Daaaaa, sincer prefer perioada de bortzosenie decat asta de sotz de lauza de 7 sapt.
    Lua-m-ar Gaia daca nu, dar cred ca o gramada se sotzi imi dau dreptate 😀

    Apreciază

  3. 🙂 eu am fost ceva mai norocoasa dupa… avand familia aproape, reuseam sa fiu si eu in continuare menajata.. ca doar trebuia sa ma recuperez dupa cezariana. 😛
    La Maria nu am reusit sa alaptez, asa ca nici nu apucam sa ii dau de mancare, era „bataie” la hranit copilul cu biberonul. 😀 … eu doar ma uitam… si aveam grija sa ii alin durerile cauzate de colici…. adica eram un fel de saltea .. cazi 2 luni, pe timp de zi, nu imi dormea decat in brate… pana am descoperit slingul… atunci am devenit saltea ambulanta. 😀

    Apreciază

    • Cred ca oboseala acuta contribuie puternic la starea aia de tampeala, iar alaptatul, din pacate, merge mana-n mana cu lipsa de somn :(. Eu pe la 2 luni am descoperit leaganul, slingul, din pacate, abia dupa 1 an :))

      Apreciază

  4. Daaaa, eu vreau sa mai fiu gravida. Mereu, mereu, mereu. Nu conteaza ca am avut sarcina cu risc, stres si probleme. Mi-e dor de sarcina cand eram rasfatata si alintata. Si daca ma enerva ceva, intreceam masura, puteam da vina pe hormoni. Nu am abuzat de pofte, nici nu sunt o mancacioasa. Dar am abuzat de repaosul la pat in ultimele 3 luni, recunosc.

    Nu vreau sa zic de lauzie, e ingropata acolo, intr-un coltisor, as prefera sa n-o dezgrop. Daca zic ca a fost cea mai grea perioada din viata mea, nu ma considerati nebuna, nu?

    Confirm perioada frumoasa pe care o au copiii intre 1.5-2 ani, tocmai ce intram si noi in ea si sunt mandra nevoie mare.

    Apreciază

    • Eu nu. Sau la fel de nebuna ca mine. Eu ma visez gravida uneori, si in vis sunt intotdeauna confuza, ma bucur ca am un bebe sau sunt terorizata de ce urmeaza? Cert e ca ma trezesc transpirata :))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s