Hai sa

Standard

Daca esti o mamica de plod peste un an, sau poate chiar si sub, daca ai noroc, sigur ai prin preajma cel putin o persoana “Hai sa”.

Persoanele ” hai sa” sunt cele care, atunci cand iti vad plodul angajat intr-o activitate ce il atrage, vin cu o alta idée. Spre exemplu: plodul sta pe scaun si rontaie floricele de porumb, multumit. Este exact momentul oportun sa vina la el si sa ii spuna “Gigeeeeeeeeeeeeeeel, hai sa udam florile!”. Evident ca Gigel NU are chef sa ude florile, asa ca daca persoana respectiva ii va intinde mana sa mearga la flori, se va pune pe urlat. Si bine va face.

In opinia mea, plozii ar trebui sa fie lasati sa faca ce vor. Cand au chef de udat flori, sa ude flori, sa arunce pietre in apa, sa se catere pe scaun, sa scurme in nisip, sa alerge catelul, sa plimbe camionul, oricare din activitatile astea, sau altele,  la orice ora ii trazneste.

Evident ca daca se duce chitit sa rontaie tencuiala de pe casa sau sapa concentrate in rahatul cainelui e cazul sa iti exerciti atributiile esentiale de mama si persoana  responsabila, dar in rest? Nu pot pricepe de ce nu as lasa copilul sa aleaga ce sa faca in ziua X. Nu pot. Care ar fi inconvenientul? Si mai ales, ce fel de persoana vor sa creasca mamele astea? Una care asculta ordinele altuia si are nevoie de instructiuni si sa traga apa? No, thank you. Eu sper ca Sara sa fie un adult independent, cu initiativa, care ia singura decizii si nu se cacaie o suta de ani daca sa cumpere branza de oaie sau branza de vaca si pana la urma ii da un telefon sotului sa ii spuna ce sa faca.

Sigur ca or exista si copii carora le place sa le propui alternative, care asa sunt construiti, ceea ce e minunat,  si n-am de gand sa casun  pe ei sa ia initiative la 2 ani sa se joace singuri cu masinuta.

Nu stiu cum sa scap de persoanele astea, ce sa le spun cand li se pune pata pe Sara? Care e formularea politicoasa pentru “Cucoana, vezi-ti matale de alte tale si lasa-mi fata-n place ca stie ea ce are chef sa faca”. Sau cum sa se joace (pentru ca am intalnit si persoane care ii spun Sarei CUM sa se joace-“Nu, nu asa se face, hai sa iti arat eu cum sa te joci cu chestia aia”- de parca joaca  ar fi o reteta si pica examenul daca se roteste de la stanga la dreapta in loc de la dreapta la stanga). Sincer, e mult mai usor si pentru mine asa, sa am grija de un copil care imi spune tot timpul ce vrea sa faca si nu stau sa imi storc eu creierii cum sa distrez maimuta. Oricum, sunt zeci de momente cand vrea sa se joace cu mine. EA adica vrea sa se joace cu mine si ma cheama, nu ma duc eu in loc sa stau linistita cu o cafea in fata sa jumulesc puiul de gaina cu ea. Se descurca si singura. Toti, da, si ai vostri. Doar sa ii lasati.

Voi cum sunteti? Stiti persoane “Hai sa” sau sunteti chiar voi una? 😀

Anunțuri

22 de răspunsuri »

  1. A mea nu stie sa faca prea multe si de regula nu baga pe nimeni in seama cand o cheama sa faca nu stiu ce. Daca nu are chef sa faca pa-pa la comanda nu face, nu se maimutareste la comanda, nu merge la comanda.. are momentele ei cand vine sub birou si se catara pe genunchii mei sa ne jucam, dar altfel, eu nu merg sa o intrerup cat se joacaa linistita cu jucariile ei sau se distreaza teribil cu portofelul meu sau vreun telefon stricat. incepuse sa faca pasi singura pe la 11 luni si am zis ca wooow ce tare e fi-mea dar apoi nu i s-a mai parut chiar asa de funny cum credea si a renuntat. iar ne tine de mana si nu vrea sa mearga. de multe ori nici de manuta nu vrea sa mearga. ar vrea in 4 labe peste tot. si nu am nici o sansa sa o conving ca nu e voie acolo sau dincolo ca plange cu lacrimi si tot acolo vrea.. se transforma intr-o terorista. :))) asa ca „hai sa” la noi nu functioneaza inca.. ce bine! 🙂

    Apreciază

  2. Eu cred am o fata inabordabila, asa ca extrem de rar se baga cineva in seama cu mine. Ma uit la bona ca la felul 14 cand imi povesteste ca nu stiu ce cocoana i-a zis ca ce frumos e Andrei, ca nu stiu care s-a jucat cu el etc, pe mine nu ma „agata” nimeni (si mi-e bine asa). Cand se joaca singur nu sunt fraiera sa-mi trag singura presul de sub picioare si sa-l deranjez :)). Daca se pune in pericol intervin, altfel, joc de voie, mai respir, mai scriu cate un post pe fb, la tine pe blog etc :D. Cand ii iau o jucarie noua ii arat cum ar trebui sa o foloseasca, daca vrea bine, daca nu, sa se joace cum ii place lui. Si mie mi-ar placea sa fie independent, cu initiativa, hotarat (nu ca ma-sa, „ce mancam astazi?” =)) )

    Apreciază

  3. Eu am avut o perioada in care ma tot bagam in seama peste el – sa ii dau atentie copilului, ca sa se simta copilul iubit…… Cand l-am vazut ca se enerveaza, l-am lasat in pace.
    Acum, daca are treaba cu mine, se pune in 4 labe si ma cauta prin casa. Sau, se opreste langa pantofi si incepe sa ii arunce care cat colo si apoi continua cautarea cu cate un pantof de-al lui in mana.

    Apreciază

  4. Dar un articol pentru copii, sa ii lase si copiii pe parinti sa isi desfasoare activitatile nu scrii?:))

    La noi nu a fost chiar asa, noi a trebuit sa tot prestam activitati cu ea ca altfel nu era multumita. Abia acum, de vreo 2 saptamani, ma uit la ea minunadu-ma ca mestereste chestii si nu ma cheama. Si nici nu se pune in pericol :))

    Apreciază

  5. Era o vreme cand amandoua faceam ce vroiam :)) acuma fii-mea e in faza „hai sa”, ma rog, nu foarte verbal, dar vehement gestual. Probabil din cauze de servici, de mai lasat la bunici, de stat cu bona, cand suntem si noi acasa are chef sa se joace cu noi, nu cu jucariile ei, iar cand iesim afara tot numai dupa pantalonii nostri sta, desi cand iese cu bona socializeaza fara probleme cu ceilalti copii pe care ii cunoaste de ceva vreme.
    In alta ordine, need help: spuneai tu pe-aici sau pe forum, de niste carticele micute si cu pagini cartonate, daca tin bine minte, ceva cu invatatul culorilor, numerelor, animalelor, din astea. Se puteau comanda pe net si erau ieftine, dar nu mai stiu de unde.

    Apreciază

  6. Daaa, plodul statea foarte linistit pe canapea, rontaia ceva. Mami isi vedea de viata ei, se ducea la veceu, gen. Fix in secunda aia, in care chiar nu poti sa te opresti, chiar daca vrei, se aude de dincolo „poc, bum, aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa mammaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa” si plodul avea un ochi vanat si-un cucui. Tare enervanta tre’ sa fi fost cand il luam de la ale lui sa numaram hainele murdare. 😀

    Apreciază

      • Mai, nu, dar nu-s toti copiii la fel. Stiu ca e o platitudine, da’ chiar nu-s. Eu imi tot amintesc ce mi-a zis o prietena acum cativa ani ca ii povestea soacra-sa: ca atunci cand sotul prietenei mele era mic, daca era in alta camera si era liniste era de naspa. O data a fost liniste vreo juma’ de ora, asa, si cand a intrat sa verifice el incerca sa faca o bomba 😀 (sigur ca nu avea sa reuseasca, dar intentia ramane). Chiar sunt unii care nu pot fi lasati in boii lor, asa, sa faca ei ce vor, stiu mamele alea de ce… 🙂

        Apreciază

      • Nu ma enerveaza decat daca presteaza astfel de activitati cu Sara. In rest, sa faca ce le tuna, nu sunt o persoana atat de draguta incat sa fiu macar vag interesata de cum isi cresc altele copiii. Si am stabilit deja ca ma enerveaza 99% din lucrurile de pe lumea asta, deci nici macar nu e asa grav :)).

        Apreciază

      • Bai, stai putin, ca acum sunt eu revoltata. Tu vorbesti de oameni care fac asa cu Sara? Adica sunt persoane care fac asta cu copiii ALTORA? Pe bune? :O
        Credeam ca ai ceva cu mamele care isi duc propriii copii de mana la diverse activitati, nu-mi imaginam ca se intampla asa ceva 😀

        Apreciază

  7. Daca da Domnu’ si Sima isi gaseste SINGURA de joaca, il omor (verbal) pe ala care o ia „hai sa!”. Am zis. Recunosc totusi ca de regula o mai iau si eu cu „hai sa” atunci cand am treaba. Adica o iau in baie langa mine sa pun la spalat, in bucatarie cand gatesc, etc. Dar daca am cum sa scap, sa faca nene ce-o vrea, cum vrea. Bunica-sa in schimb e la maraton, zici ca are programa, toata ziua buna ziua o invata cate ceva. Sincer, ma bucur, eu nu am atata entuziasm si rabdare. Si ma surprinde si pe mine cate o invata. Deci e bun si „hai sa” asta la ceva. Cu limite, desigur. Alea impuse de copil.
    Atat am avut de zis, ma duc mai in urma sa iti zic de nani :D.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s