Arhive zilnice: 6 septembrie 2012

Nani

Standard

Somnul Sarei, desigur. Al meu a plecat pe undeva acum 2 ani si nu da semne de revenire.

Dar la ea, somnul n-a fost niciodata o prioritate, chestie care ma enerveaza de mor, e calcaiul lui Ahile pentru mine. Si sotzoo are o chestie care il scoate din minti la ea, si cred ca orice persoana care ar sta cu ea si-ar gasi cel putin un punct sensibil. Mai multe, ca na, noi suntem parintii, avem grad de toleranta mare.

Ei bine, la mine e somnul.

N-a fost prietena cu el de cand s-a nascut si nici acum nu e. Sigur, cand nu o chinuie dintii, doarme toata noaptea, ceea ce e ideal si sunt foarte foarte FOARTE recunoscatoare pentru asta. Cand o chinuie dintii, stiu, ca se trezeste urland saraca, si  daca merg la ea si o linistesc, ii spun ca o inteleg, o mangai, adoarme la loc.

Doar ca, uneori, se mai trezeste pe la 6 sa bea lapte. Dupa care nu mai adoarme la loc decat dupa minim minimorum o ora. Uneori nici atunci. Sigur, imi vor spune sute de catralioane de cititori care isi imagineaza ca imi cunosc mai bine copilul decat mine, nu ii e somn. Ii e, trust me. Casca de i se rup falcile si dupa ce adoarme doarme dusa inca cateva ore bune.

Sau dupa-amiaza, cand din cine stie ce motiv (fie e prea devreme, fie e prea tarziu, constelatiile nu s-au aliniat) ea nu vrea sa doarma. Si urla si se frichineste (la fel ca dimineata de altfel) si cere: apa, mor mor, ham, mami aici (sa stau pe jos langa pat, cu mainile printre gratii si sa o mangai pe par), apa iar, NU APA!, celalalt mor, biti (biscuiti), iar urla, iar biti, iar apa, mor, ia-l pe mor ca nu-l vreau, mai urlu putin, da-mi-l pe mor, NU MOR, HAM!, stau 5 minute linistita, iar ma intorc iar ma sucesc, iar apa, iar mor, iar biti. Si nu, eu in timpul asta nu pot parasi incinta. Sunt cantonata langa patutul ei. Rabdarea mea are o limita. O ora. Am cronometrat si am analizat pe sute de cazuri. Posibil mii. Posibil sa exagerez, but who cares? Dupa o ora imi vine sa o strang de gat, sa ma duc sa descopar ACUM un leac de adormit copiii, regret si imi blestem zilele ca nu am practicat CIO ca toate celelalte mame inteligente (si barbare) din lumea asta, nu inteleg CE DRACU mi-a trebuit plod. Asadar, atunci o iau in brate, stilul smuls, desigur, o plimb prin casa, spunandu-i urlandu-i  ca trebuie sa doarma, o asez  trantesc la noi in pat exasperata, o iau iar in brate, o mangai, imi pare rau ca sunt o mama rea, imi cer scuze, mai urlu, pe scurt, sunt dementa. La acest tratament, copilul fie urla si el ca descreieratul (si o inteleg perfect, si eu as urla in locul ei, de fapt, si eu urlu, ce sa mai), moment in care de obicei o urc in masina unde adoarme instant si se poate odihni, fie imi spune, senina, nani, se duce la ea in pat si nu mai zice pas. Dupa care eu ma simt de cacat intre o ora si o saptamana, functie de cat de cretina am fost.

Pe sotzoo de exemplu il enerveaza cand mataie ore in sir sa stea la el in brate. Ceea ce for me is perfectly fine (da, si sa stea la el 😀 dar si la mine e ok).  Bine, el nu urla ca descrieratul, dar pe de alta parte nici n-a avut parte de tratamentul cu somnul, e in atributia mea exclusiva (si mi se pare normal, for the record, eu stau acasa si iau bani sa cresc plodul, el munceste ca dementul, so pentru toate mamicile ofticate ca iubi nu se trezeste noaptea la 4 sa alimenteze odorul: nope, not feeling you).

What drives you mad? Ce scoate monstrul  la suprafata? Sau voi nu va enervati niciodata si copiii vostri sunt ingerasi? Caz in care, va rog, valea de pe blog ca va strang de gat!!!!!!!!!! AAAAAAAAAAAA!

PS. Ce ma enerveaza si mai rau decat asta e cand e cineva cu noi, mama, sau o ruda, un prieten, si dupa ce eu trec prin furcile astea caudine, cand ies ravasita, cu parul valvoi si cu tensiunea 15 cu 8 (am  nimerit-o, asta e tensiunea unui om aflat in pragul apoplexiei?), ma intreaba (cu o expresie intelegatoare): N-a putut sa adoarma? BA DA! A PUTUT, DAR AM VRUT EU SA-MI DESFUND URECHILE TIMP DE O ORA! Christ!