Arhivele lunare: septembrie 2012

Castigatorii

Standard

La Facebook a fost simplu, prima sedinta o castiga Cristina, cu 41 de voturi,  cea de-a doua Melania, cu 31 de voturi. Castigatorul de pe blog, ales cu random.org este Daniela. Am facut si filmulet, atat doar ca nu stiu sa-l pun aici :)))). Felicitari! Va astept cu un mesaj sa programam sedintele. Iar pentru restul, imi pare rau, dar eu zic sa profitati anul asta, in 2013 voi fi deja un fotograf celebru, foarte fitos si ocupat 😛

Reparaciosii my ass

Standard

V-am mai zis deja ca am cel mai prost laptop din lume. Bine, nici stapana-sa nu e cu mult mai desteapta.

a) l-am dat la curatat, idiotul de l-a curatat nu i-a pus bine sistemul de pornire/oprire la loc, a cazut, am calcat in el, s-a spart, bye bye.

b) am varsat cafea pe el. Foarte putina, dar am varsat, Eu, nu Sara! 😀 Nu mai merge egalul, backspace, litera p si o. Asa ca daca vedeti prin comentariile mele 0 in loc de  o, de acolo vi se trage.

Bun, si la un moment dat am zis ca hai sa-l repar. Nu m-am mai dus la ala de il curatase, am cautat pe net altceva. Desi mai bine sunam pe cineva si intrebam ca si pe primul tot de pe net il luasem si mai rau imi facuse :D. Stiti bancul ala cu credinciosul care ii cere lui Doamne Doamne sa-l salveze de la inec din mare? Moare, ajunge in rai si intreaba de ce nu l-a salvat, la care DD zice: pai boule, ti-am trimis 3 barci de salvare, cate voiai sa-ti trimit? Asa si eu, asta ar fi fost indiciul no 1 ca mai bine stau acasa.

Booooon, am sunat, ma asteapta, stau cam la 1o minute de mine cu masina.  Ma duc cu Sara, in drum spre parc. Strada e cu sens unic, evident ca intru pe la capatul gresit. Ma consolez ca oricum ne mai plimbam si noi, si hai per pedes.

Cand ajung, a doua barca de salvare ma astepta in persoana unui pictor hippiot care urla isteric ca sunt nesimtiti si tampiti si ar fi trebuit sa nu vina la ei, doar citise review-urile pe net. Mno, eu nu le citisem, Am zis ca e cretin. Desi sincer, omul ala era personificarea lenii, ar fi trebuit sa imi dau seama ca doar ceva grav l-a putut scoate asa din sarite.

Am ignorat asadar al doilea semnal de alarma si m-am lasat preluata de domnisoara Andreea, fooooarte amabila, mi l-a scanaaaaaaaaaaaat, mi l-a intoooooors, mi-a  lipit neste etichete pe eeeeeeeeeeel, foarte profi parea toata treaba. pe   cand imi inmana procesul ala verbal de predare-primire sau cum ii zice, imi sopteste cu  voce suava: dureaza intre 2 si 3 zile diagnosticarea. CAAAAAAAAAT? ochisorii de melc se invarteau isteric in cap. Na, venisem pana acolo tarand copilul dupa mine, pierdusem deja o gramada de timp, daca ma duceam la altii cine stie cat dura, l-am lasat, inchizand ochii asadar si la a treia barca de salvare.

Si a trecut o zi, au trecut doua, a treia zi la ora 9:30 n-am mai rezistat si am sunat la ei. Mi-a raspun un nene, cu  voce blaaaaaaaandaaaaaaaaaa si caaaaaaaaaalmaaaaaaaaaa. Si ziceeeee: aaaa, da, din cauza mea a durat atat, nu gasesc tastatura sa va fac oferta de pret. Aha, zic (oricum imi zisesera ca mai dureaza 2/3 saptamani pana ajunge, timp in care oricum luam calcularetul acasa), pai si n-as putea sa vin sa il iau acasa, ca mai am nevoie de el, si cand gasiti tastatura imi trimiteti oferta pe mail? Ba da, sigur, zice vocea blanda si calma, veniti.

Boooooon, am fost la Baby Expo, m-am mai fatait cu Sara prin parc, pe la 1 si ceva am ajuns acasa, era si sotzoo. Zic bai sotzoo, nu ma duc eu repede sa recuperez laptopul daca tot esti acasa, nu dureaza mai mult de juma de ora, ajung la fix sa hranesc si sa culc plodul.

Si m-am dus val vartej, am parcat tot acolo, am ajuns la poarta, mi-am dat seama ca uitasem in masina foaia aia cu care imi dadeau calcularetul, m-am intors, la masina mi-am dat seama ca de fapt era tot in geanta, m-am dus iar la ei.

Si zic Buna ziua, Buna ziua, am venit sa iau laptopul.

Ce laptop, ala laptop.Aha, zice suava Andreea, pai nu e gata, reveniti sau asteptati. Hm. HM. HM! pai…zic, astept, dar nu pot astepta mai mult de 1o minute, ma grabesc foarte tare.

Aaaaaaaa, zice, dar nu e gata in 10 minute! Reveniti.

Ok, that was it.

Simteam la propriu cum imi ies fum din urechi si flacari pe nas. I-am zis duduii ca nu mi se pare normal sa ma puna pe mine pe drumuri, ca poate ma pliciteseam acasa, ca nu si-au facut ei treaba.

A cascat si ea niste ochi mari si mi-a zis nervoasa ca daca voiam calcularetul trebuia sa sun inainte.

AM SUNAT!!!! U little hipster u.

Am sunat la 9 juma, acum e 1 juma, in  4 ore n-ati reusit sa montati un laptop? plus ca a durat 3 (trei) zile sa va uitati ce tastatura sa imi comandati? Nu puteati sa faceti asata dupa model? Nu, nu puteau, l-au desfacut, mi l-a adus sa il vad, da, era desfacut, e complicat, 3 zile, adica 72 de ore sa  desfaci un laptop, sa iei codul si sa dai un search. Moooaaaa, greu frate. As zice ca sa-l si montezi la loc, dar nu era montat, so cu asta ar fi durat 96 de ore.

Ii sugerez creaturii ca mi se falfaie de ce kkt a durat atat si sa-mi dea laptopul ACUM ca daca nu umplu internetul de povestea asta (nu i-am mai zis ca oricum o sa il umplu, mi s-a parut un detaliu nesemnificativ). Ma intreaba daca il vreau demontat. 😀 Nu, u freak, il vreau montat, cum ti l-am adus, si avand in vedere ca am sunat acum 4 ore si voi, prin vocea blanda si calma mi-ati zis sa vin sa il iau, il vreau in secunda asta!

Ei bine, si aici a venit la piece de resistance.

Ce credeti ca m-a intrebat donsara Andreea:

-Cand ati vorbit la telefon cu colegul meu si v-a spus sa veniti sa il luati, ati intrebat daca ESTE ASAMBLAT?!

Cuuuuuuuuuuuuuuuuum, deci cuuuuuuuuuuuuuum??? Io? Iooooo????   Io trebuia sa intreb daca e asamblat? pe colegul  matale care tocmai imi zisese sa vin sa-l iau, pfffaaaai, dar cum nu m-am gandit la asta, e practic law one in responsabilitatile clientului.  De vreo trei ori mi-a zis-o pe asta cu asamblatul, era portita ei de scapare, draga de ea.  🙂

15 minute mai tarziu alergam spre casa cu un laptop extrem de scump si extrem de prost, cu carcasa montata sinistru, scartaie si e umflata ca un parchet udat de apa.

Deci da, daca viata voastra e plicticoasa si simtiti nevoia de adrenalina, vi-i recomand pe baietii haiosi de la Reparaciosii si pe suava Andreea. Nu uitati sa intrebati daca e asamblat cand sunati/va suna sa va luati laptopul, da? 😀

PS. Dupa treaba asta, am vorbit cu un baiat pe net, care mi-a zis in cam 5 minute cat ma costa o tastatura. E scump, deci tot cu 0 si fara p-uri voi scrie pana am bani de-un laptop nou. 5 minute, da? Nu 3 zile! Mmmmm,  de fapt ce 3 zile, ca naiba mi-a mai spus cat costa alea, cred ca pot sa zic mersi ca nu m-au injurat :))

PPS. For future reference, stiti vreun service bun in Bucuresti?

The most important PPPS: PLEASE SHARE! Mu ha haaaaa

PPPS. Multumesc fanelor blonde care au depistat eroarea gramaticala, daca o gaseau si pe aia in limbra franceza de mi-am gasit-o singura primeau si o bere. E bine de stiut ca cititorii nostri sunt mai destepti ca ai lor 😀

PPPPS. Asta e postul cu cele mai multe PS-uri, am simtit nevoia sa mai scriu unul doar ca sa mentionez asta 😀

Protocol de colaborare: prieteni vs. plod

Standard

Prietenii au fost inainte plodului, asta e clar. Deci cumva, they got dibs on you. Dar plodul e plod, adica el e pe primul loc, no matter what. De fapt, esti blocat si cu unii si cu altii pe cap si cumva trebuie sa-i impaci.

Well, oricat as incerca eu sa o conving pe Sara sa zambeasca frumos la tanti Andreea (honey, te-am ales pe tine ca stii ca ai lipici la boraci) ca e prietena lui mami, that’s not gonna happen. O sa urle cat 30 de pisici turbate (credeti-ma, nu exagerez, stau la etajul 6 si o aud de aici cand urla la locul de joaca) daca n-o lasi sa-si scoata una cate una hainele din sifonier, crezand ca imi faci un serviciu (yes, that happened).

Asa ca raman ei, prietenii, ce trebuie acomodati.

Si ei fac eforturi saracii. Doamne, ce draguti sunt. Cum intra in casa vorbesc cu ea, isi pitigaie vocea, stalcesc cuvinte, arunca isteric mingea in sus si in jos, ce mai, ti se umple inima de bucurie cand ii vezi.

Dar really, nu e cazul. Adica sa ne intelegem, voi sunteti prietenii mei, nu ai Sarei, nu ma astept sa fiti BFFs cu ea. Hell, chiar mi s-ar parea dubios. Nici macar nu trebuie sa va placa, nu trebuie sa imi spuneti ca e desteapta si frumoasa, ca stiti ca eu cred deja ca e cel mai minunat copil din Univers si nimic n-o sa-mi schimbe parerea. 😀 Acum sincer, nici eu nu ma omor dupa copiii altor prieteni. Adica cu ei am ce am, plozii sunt acceptati by default, in calitate de plozi de prieten. Uneori, extrem de rar, se intampla sa imi placa pe bune un copil (de fapt, e reciproc, Rebe a lui Alex adormea cand era mica cand ii povesteam ceva, chiar daca era necajita, si ultima oara a plans jumatate de ora cand am plecat; ba chiar a vrut sa-mi dea un muc de-al ei; daca asta nu e dragoste, nu stiu ce e). Dar asta nu inseamna ca o sa-l sun sa iesim in oras sau ca trec mai tarziu pe la el sa ne uitam la Duck TV. Nu, serios, stop it. Sunteti draguti, dar chiar nu e nevoie. E suficient daca o salutati si daca ii raspuneti cand va intreaba ceva. Nu trebuie sa play ball, sa faceti puzzle, sa cititi carti sau sa asezati cuburi, e ok. Ea oricum e 100% sigura ca orice adult in viata si cu atat mai mult aia de ii calca pragul traiesc cu unicul scop sa se joace cu ea, asa ca daca o si incurajati, practic veti petrece o frumoasa dupa-amiaza in 2 cu Sara in loc de mami si tati ai Sarei. Evident, daca cumva, in mod natural sunteti topiti dupa copii si exclamati Awwwww la orice aer venit dinspre ei, na, feel free, nu vreau sa ma pun in calea fericirii voastre. Atata doar, ca va rog sa nu va simtiti datori sa distrati maimutica asta mica, that’s my job :).

Voi cum faceti cu prietenii? Toti prietenii din lume sunt asa draguti sau doar ai nostri? 😛

 

Maggie

Standard

Eu n-am avut poze de gravida. Si ma oftic ingrozitor de tare. Dar ingrozitor de tare. Si cred ca toate viitoarele mamici ar trebui sa aiba o sesiune foto cu burtica.

Maggie e prima graviduta pe care o pozez. Mi-a placut tare, tare mult. Singura problema a fost ca ea e fooooooaaaaarteeeee fotogenica si uitam ca e gravida, ma fura peisajul. I was like focus, focus, pozeaza burta! 😀

PS. Mi-a promis ca o voi fotografia si pe Alexandra, thus: to be continued. 🙂

PPS: N-ati uitat de concurs, da? 😀

Invidia

Standard

De fel, n-as zice ca sunt o persoana invidioasa. I really really don’t care de colegul cu masina de cateva sute de mii de euro sau de colega care da lunar pe manichiura 1ooo de coco.

De-a lungul vietii, am invidiat-o sincer doar pe colega mea Alina B., din generala, care era mai buna decat mine la matematica. Sigur, s-ar putea sa fi avut legatura cu faptul ca ea cand se ducea acasa facea probleme iau eu ieseam la joaca, dar astea sunt detalii. Mi-ar fi placut sa fiu eu cea mai buna la mate. Inca nu  o privesc cu ochi buni, desi n-am mai vazut-o de minim 15 ani si azi chiar nu mai imi doresc sa excelez la trigonometrie.

Ei bine, cand am nascut, sentimentul ala de DIE BITCH NOW a revenit. Fata de mamele de plozi mai mari. Erai pe lista neagra daca aveai plod ce statea in fund, Dooooaaamneee, ce mi-as mai fi dorit sa am copil de 6 luni si nu un nou-nascut care urla toata ziua si toata noaptea. Aia de 6 luni sigur dormeau toata noaptea. Sau si daca nu dormeau, se trezeau mai rar. Si daca se trezeau des, tot trecusera de colici. Deci tot le uram pe mamele lor. Nu va mai spun cu cata invidie si jind priveam copiii de 1 an, 2, care deja mergeau singuri, mi se parea cevaaaa ca o minune sa iti mearga copilul. Si radeau, si unii mai si vorbeau, parca as fi avut  o Dacie din 1978 si ma uitam la un BMW Seria 7 din 2o12.

Ei bine, acum Sara mea  are aproape 2 ani, alearga si a inceput sa vorbeasca. I am there. Si sa va spun cum e:

….

E BINE!!!!!!!!

e exact atat de bine pe cat imi speram. Nu, mint, e mult mai bine. Mie nu mi-au placut nicidata copiii, si v-am mai zis, inca nu ma omor dupa ei, dar cred ca n-am vazut niciodata un copil la varsta Sarei, ca sigur imi schimbam parerea.  I  am aware ca urmeaza the terrible two’s, de fapt deja isi arata coltii, dar e atat de bine! E atat de dulce si haioasa si cuminte si desteapta si non-urlatoare, de imi vine sa o mananc. 9o% din timp ma uit extaziata la ea, cu un zambet tamp pe fata, si fac cu sotzoo prin rotatie la Aaaaawwww-uri. Dap, daca vedeti o mamica in parc care nu isi poate sterge ranjetul de pe fata, that’s me. Serios.  Chiar daca viata mea nu e perfecta, ba chiar pe alocuri e cel mai urat cosmar, sunt fericita. Viermele asta ma face tare fericita. U may hate me now.

Concurs

Standard

Am furat ideea Claudiei si fac concurs :D.  Imi pare rau ca nu v-am anuntat de concursul ei, dar l-a facut fix cand eram in vacanta. Poate mai face unul, a zis ca a fost un real succes. Dar pana atunci: se castiga 3 sedinte moca. 2 pentru laicuri si una cu random, ca eu nu sunt genul cu mii de prieteni pe FB si nu vreau sa castige doar cei FB addicted :D. Bine, nici norocoasa nu sunt, da na. alte idei n-am avut. In Bucuresti, de preferat intr-o zi cu soare, stam minim o ora impreuna asa.

Asadar:

-dati like paginii https://www.facebook.com/sleepy00photo;
-dati share public sau pe un grup imaginii de pe Facebook;

-lasati un comentariu in care imi povestiti ce fel de sedinta foto doriti.

Primii 2 care au cele mai multe like-uri la comment pana in data de 30 septembrie, ora 20:00 si unul dintre voi (cei care imi lasati un comment aici) ales de random.org castiga cate o sedinta foto, in Bucuresti, cu ce vreti voi. Ma rog, aproape orice, sa fie decent, da? :))
Sper sa ma lamuresc pana atunci cum merge random.org ala 😀

Pont

Standard

Ati vazut ca am inaugurat o noua categorie? Pont 🙂

Well:

-la Cora sunt ghetute frumoase de toamna cu 81 ron, piele intoarsa, talpa acceptabil de flexibila

-la Deichman sunt cizmulite de ploaie marimi mici, la targ nu gasisem. 54 ron

-tot in Cora erau puzzle-uri cu 10 ron, asta mai demult, dar na, mi-am adus aminte.

LE: Claudia zice ca sunt ghete super super frumoase cu 68 de lei, in Auchan. De toamna. Ma oftic.