Arhive zilnice: 12 iulie 2012

My hero

Standard

Tata a venit pe lume intr-o pereche de gemeni. Fratele lui a murit la nastere, iar bunica l-a dus la o tiganca, care l-a alaptat, i-a pus cercel in ureche si tata a trait :).  Inca de la nastere tata a fost un luptator. Si cam brunetel 😀

E argint viu, nu sta locului o secunda, venea 400km la Cluj sa ma vada cam de 2 ori pe luna (in facultate) si n-avea rabdare sa povestim mai mult de juma de ora. Hai o ora daca ma ducea sa imi faca si niste cumparaturi. Si eu sunt asa, chiar acasa cu Sara, trebuie sa citesc in timp ce ea se joaca, sa ma gandesc la altceva, sa planific, sa analizez, mintea mea trebuie sa crantane ceva. Mostenirea, ce sa-i faci?

Cand eram bebelus, tata era responsabil cu baia, si cu aliniatul sprancenelor, sa le am frumoase. Le am. 😀

Tot pe el mi-l amintesc leganandu-ma noaptea cand nu puteam sa adorm. Si atunci si acum, ma miram cata rabdare poate avea.

Pe la 3/4 ani, tata mi-a adus cadou cea mai frumoasa rochita a mea. Albastra, cu floricele albe si 2 bretelute pe fiecare umar, una cadea asa, smechereste. Ma imbraca bunica (ei m-au crescut pana la 6 ani) cu ea in zilele de sarbatoare, adica in w/e, cand veneau ai mei.

Si tata ma ducea in parc, alergam dupa fluturi, hraneam cu sticksuri animalele la gradina zoologica si ma plimba cu barca pe lac. In rochita mea albastra.

A incercat sa ma invete sah. Lui ii plac foarte mult, si sahul, si fotbalul, si scoala (eu n-am avut 10 pe linie nici in 1-4, el a avut si in facultate :D). Nu s-a lipit nimic de mine, stiu regulile si atat, dar el a incercat.

Tot el m-a invatat ca e foarte important sa inveti. Chiar daca ai 7 ani sau 30,  nu esti niciodata prea destept sa citesti. Si in continuare imi spune cand nu-i ok ce fac, ca am vorbit cu nu stiu ce ton cu vecina aia de la etajul 4, ca sunt acida, ca oooof. Cred ca el e singurul care are curajul asta :D. Si intre noi fie vorba, incerc sa-l ascult, doar ca lui nu-i spun asta, evident. 😀

Cu tata m-am catarat pe o gramada de munti, am vazut vipere cu corn, testoase si soparle in salbaticie. Si vara trecuta m-a luat pe sus si m-a carat pe munti, in pauzele dintre 2 ture de alaptat ale Sarei. Atat a insistat, ca deloc nu vroiam si Doamne, ce bine a fost, ce mi-am mai spalat creierii (plus ca am facut poze misto).

Cand mi-am luat carnetul, m-a invatat sa conduc (well, again, a incercat, am invatat mult mai traziu), dar nu mi-a luat masina (vroiam un Oltcit :D). In schimb, imi dadea masina lui, o Skoda. Eram asa impresionata ca avea atata incredere in mine, ca o conduceam foarte prudent. Of course, cand chiar mi-au luat masina, am trecut cu ea pe rosu si a intrat un nene in mine cu 100 plus de m-a facut zob.

Tata a fost la ceremonia mea de absolvire a facultatii. Ar fi vrut sa-i fac cu mana de pe scena, dar mie imi era tare rusine sa defilez pe acolo, asa ca am fugit cat de repede am putut.

M-am certat cu tata de 2 ori in toata viata mea, ambele dati din cauza mea si a hormonilor. In primul trimestru de sarcina, inainte de nunta, si imediat dupa nastere, cand era atat de fericit ca taiase un porc intreg pentru Sara, pe care mi-l adusese la usa apartamentului meu cu frigider minuscul din Bucuresti.

Tata are intotdeauna incredere in mine si intotdeauna, dar intotdeauna ma pune pe mine pe primul loc. Si imi respecta deciziile, si pe mine, inca de cand eram un tanc. Si i s-au umezit ochii cand i-am spus ca Sara e pe drum (el a fost prima persoana care a aflat dupa sotzoo, mama nu-si auzea telefonul  :)).

Citeam pe o porcarie de-aia de citat de pe FB ca felul in care vorbesc parintii cu plozii cand sunt mici va ajunge sa fie vocea lor interioara peste ani. Poate de asta am eu incredere in mine, pentru ca ma vad prin ochii lui. E de departe cea mai puternica, darnica, zapacita, blanda si calma persoana pe care o cunosc, si tot el m-a invatat ca in orice relatie trebuie intai sa dai daca te astepti sa primesti.

Sunt extrem, dar extrem de mandra de tata, cu fiecare zi ce trece de 10 ori mai mandra. Sper ca si el sa fie macar pe jumatate la fel de mandru de mine. Si mai sper ca, daca sunt cuminte, voi reusi sa o cresc si eu pe Sara asa  si ea va simti la fel pentru mine cand va creste mare.

So, yeah, my dad is my hero. Si sper ca toate fetitele din lumea asta (chiar daca ele sunt mamici acum) sa aiba parte de un tata ca al meu.