Arhive zilnice: 5 iulie 2012

Eu vara nu dorm

Standard

Sa-l bag in moasa-sa pe ala cu melodia lui cu tot, ca Sara cred ca de el asculta.

Citisem ca achizitiile majore atrag automat tulburari ale somnului, dar stiti voi, una e sa citesti, si alta e sa traiesti. Acum ca Sara e independenta, mai nou se trezeste noaptea, se pune in fund, si urla de parca o tai cu drujba cand incerc sa o pun la loc. Asa ca sta in fund, adoarme, cade, se loveste cu capul de pat, se trezeste, si urla iar. De 2/3 ori pe noapte. Ziua nu vrea sa adoarma, in ultimele zile jumatate din somnuri si le-a facut in masina, ca aia e sfanta, somniferul perfect. Seara, imi ia intre juma de ora si o ora sa o adorm.

E doar o perioada si o sa treaca, dar asta nu inseamna ca acum vreo 2 zile n-am urlat la ea, n-am iesit din camera si n-am trantit o sticla de plastic goala de podea. Dupa care m-am dus la ea in camera, am luat-o pe sus si ne-am suit in masina, unde a dormit.

Noi avem o istorie lunga cu somnul. Si cu incercarea de a ne impaca cu el. Nu, daca ai un copil care adoarme singur n-o sa intelegi veci ce iti spun eu aici, nici nu mai e nevoie sa citesti, e inutil, nu poti intelege daca n-ai trecut prin asta, la fel cum eu nu pot intelege ce inseamna sa nu-ti manance copilul o luna. Nu,  nu e din cauza ca ai procedat tu intr-un mod miraculos si ai invatat bebelusul sa adoarma singur, pur si simplu ai avut noroc. So zipp it. Si eu sunt constienta ca n-am niciun merit ca Sara e mancacioasa, a fost asa de cand s-a nascut.

Sara n-a fost genul de copil care sa adoarma la san. La inceputul vietii ei si al alaptarii, dura si cate o ora, mai adormea, se mai trezea, stiti voi. Pe masura ce a mai crescut si a inceput sa descopere lumea, alaptatul a devenit doar o sursa de hrana si atat. Nu linistire, nu alinare. Nu vroia, nu. Nu adormea cand manca sau dupa, termina de mancat si urla de somn.

De cand l-am descoperit (2,5 luni) si pana la 6 luni ne-a salvat leaganul, Doamne, ce inventie minunata si ce bine ca i-a placut si ei (ca sunt multi carora nu le place). Adica la 2 somnuri din 3, ultimul de pe zi era musai la noi in brate, nu se punea problema altfel. La 6 luni n-a mai vrut in leagan, asa ca a devenit un chin adormitul. Un chin. Un somn il prindeam pe afara, dar restul era prea cald si trebuia sa ne chinuim in casa, si urlaaaaaaaaaa, si urlaaaaaaaaaaa. O leganam pe etajul superior al patutului intermediar si asa adormea. Incet incet, a renuntat la leganat, imi dadea mana la o parte.  Fratilor, cand spun incet, inseamna incet, as in LUNI de zile. Apoi a renuntat si la cantat. La un moment dat, pe la un an, vroia doar sa stau cu ea in camera, si inainte sa adoarma, se intorcea, imi lua mana si o tragea spre fata ei, iar in secunda 2 adormea. 😀 Misto, nu? Ca-n filme. Well, dupa a fost si mai bine, l-a cunoscut pe Cuti, v-am mai povestit de el, catelul de la Ikea, asa ca pana pe la 1 an si 5 luni adormea singura cu el in brate. Pfaaaaaai, ce viata.

Ei, acum ii ies caninii. Stiu sigur ca ei sunt de vina, ca primul a iesit ieri si deja parca e un pic mai bine. Si o chinuie, o dor, si nu mai vrea sa adoarma singura, avem un intreg ritual, cu mangaiat pe par, cu dat cuti la pupat de 4867 de ori, dat picioruse la pupat de 5392 de ori, dat manute la pupat de 8754 de ori, cantat in tot timpul asta, frichinit de pe o parte pe alta de miliarde de ori si cand simti ca o iei si o arunci pe geam, adoarme. Asa ca te ridici incet, inceeeeeeeeeeet, si pasesti usoooooooor, usoooooooooor, pe covor e mai bine, ca nu se aude, apoi pe parchet, injuri o glezna care a trosnit si in final, inchizi usa cu maxima precautie in urma ta. Te uiti la ceas, 22:55. O ora ai stat cu ea in camera sa adoarma. Dai sa pleci, si auzi: OAAAAAAAAAA! Si o iei de la capat. Dupa care vine partea cu mersul in somn, aso.

Cheia succesului, cel putin pe zi, e gasirea alinierii de planete in modul ideal pentru somn. Nici prea devreme, ca nu ii e somn si se enerveaza ca ai pus-o in pat, si urla pana nu se mai poate calma, nici prea tarziu, cand e supraobosita si urla iar pana la epuizare. Dar e atat de greu de nimerit exact perioada ideala. Ce bine ar fi sa existe o reteta. 🙂 Nu, nu din alea care presupun plansul copilului, de astea sunt, fie CIO fie varianta ei cosmetizata, metoda lui Ferber, cu plansul controlat. Nu sunt pentru mine, eu am alergie la plansul ei, prefer sa ii descurc parul si sa ii cant pana merge la scoala, e ok, sunt impacata cu asta. Dar experienta mea anterioara imi dovedeste ca nu e cazul, si ca o sa vina din nou, atunci cand ea va decide, vremea sa adoarma singura.

Sa avem doar putintica rabdare. Nu stiti vreun magazin online unde se vinde? As prefera bio, desigur. 😀 Voi cum dormiti?