Arhivele lunare: iulie 2012

Spionez bone

Standard

Serios. Voi nu vreti?

Ma invart zilnic prin parc si vad multe bone. Marea majoritate sunt ok, decente, am vazut sincer si mame care se poata mai naspa cu copiii lor, dar sunt unele care urla isteric, care inghiontesc copiii, mie nu mi-ar placea sa stiu ca Sara e pe mana unei astfel de persoane.

Sa ne intelegem, mai ieri o prietena imi povestea ca a avut o „discutie” cu bona dupa ce o mamica i-a spus ca o lasa pe fetita ei sa se joace in timp ce vorbea la telefon (tot timpul cat au stat in parc). Mie asta nu mi se pare asa grav, si eu butonez cat se joaca Sara in nisip (e adevarat ca am si norocul ca Sara sa prefere sa se joace cu alti copii si nu cu mine, cel putin deocamdata). Deci as prefera sa filmam, ce mie mi se pare grav poate tie ti se va parea ok. In plus, cred ca ar trebui sa privim cu ochi blanzi, o bona nu poate fi o mama, doar sa nu faca chestii inacceptabile.

Asa ca pe bune, ma ofer sa ma duc in parcul unde bonele voastre va plimba copiii. Nu chiar in orice parc, ma pot duce in Tineretului, in Carol si in Parcul National. Din toamna that is, acum e prea cald. Le filmez eventual, traiasca tehnologia. Si daca vreti si voi sa spionati, lasati-mi un mesaj, poate ajutati o alta mamica. 😀 Am I evil minded or what?

La mare

Standard

V-am promis ca va spun cum a fost la mare. A fost bine :). Mai bine decat ma asteptam, pentru ca ma asteptam sa fie horror. S-a intamplat si ce ma asteptam, dar cumva n-a fost asa teribil.

Am fost in Bulgaria, ca sa putem merge cu toata casa dupa noi. Am carat si toate chestiile pentru facut mancarea ei, pe care nu le-am folosit. A mancat cu noi la masa, la 8 juma, 1 si 7 juma seara si a rontait intre mese. Adica in primele zile a mancat, apoi a trecut pe paine si pepene verde. Din care manca tone. Dar nu ne-am stresat si ea a fost ok, nici lapte n-a mai vrut sa bea seara, era satula mai ceva ca acasa :D. Deci exact cum m-am asteptat, n-a prea mancat. Si exact cum  m-am asteptat, in primele nopti n-a prea dormit, in prima noapte s-a trezit de 4 ori si a adormit greu, dar apoi a fost ok :).

Boooon, deci am fost 7 familii la mare, 4 plozi mici, 1,5-2 ani si 4 mari 6-13 ani.

Cred ca in afara de tabara n-am mai mers cu un asa grup mare in concediu :).

Sarei i-a placut foarte mult, inca il striga pe David (babi). Cu el s-a inteles cred cel mai bine, o stia si pe Anya (ele s-au inteles bine tot timpul) si s-a descurcat chiar si cu Horia (la ultima intalnire am plecat dupa ce ea a urlat o ora, nu pot sa zic ca a fost un succes).  Si mie mi-a placut ca s-a simtit ea bine, si ca au fost copiii relaxati.

Toti copiii nostri au mancat nisip, toti au urlat pe plaja, toti au urlat la masa, toate mamele s-au plans ca nu mananca, toate mamele s-au plans de plozi, toate mamele s-au enervat la masa, toti tatii si-au luat suturi in fund si au stat mult timp cu ai mici. Baietii alergau mai mult, fetele erau mai statice, dar toti mi s-au parut cuminti si rezonabili.

Sara si David s-au tarat prin nisip, prin receptie, prin camere. In afara de Anyuta, care avea cele mai dragute costume de baie, toti plozii au stat in turul gol si au fost foarte incantati, mai ales baietii, care s-au jucat la propriu cu puta-n nisip :D.

David i-a pus mana pe fund Sarei. Twice. Naked butt that is. Sotzoo a invatat-o sa-l pocneasca daca mai face asa. 😀

Tot David si-a bagat capul in nisip. Many many times. Si ramau si el si Sara pe acolo pe burta. Anya il ingropa pe David. Si pe cine apuca. David si Horia ii turnau nisip in cap Sarei. De aia are palarie in mai toate pozele. Tot Anya facea surf langa sezlong. Sara alerga ca bezmetica in mare, inghitind apa. Ii placea, era sarata.

Horia a baut bere, a mancat acadea si inghetata. Si David a vrut bere dar n-a primit. Suc da. Cu multa multa apa. Sara a mancat pizza non-stop. Si croisante cu ciocolata (fara ciocolata). Si in fiecare moment al zilei era cate un plod care manca pe plaja. Si ne mai plangeam ca nu mananca la masa.

Pare haos? Asa a fost. Dar si foarte frumos, pe bune. Plus cele mai mari valuri, n-am mai prins din copilarie asa. Regret ca nu traiesc intr-o tara unde se face surf. M-am dat cu barca Sarei pe valuri de-am capiat. Prietenii mi-au zis ca aratam de 14 ani. Un fel dragut de a-mi spune ca am dat in mintea copiilor. Which is true, I am, I did. Si inca vreau sa ma dau in bila din aia de piscina, sa ma dau in carturile alea unde erau doar copii sub 10 ani. Si pe toboganele alea din mare. Dar ma dau eu cand creste Sara :D, o bag pe ea la inaintare.

Sper sa mergeti si voi undeva in concediu si sa dati in mintea copiilor :).

PS. Fara legatura cu subiectul, dar motivul pentru care sunt atat de binedispusa de ieri, a nascut Sorin pe bebe Aluna. Adica Vio a nascut, dar na, stiti voi. E cel mai frumos bebelus pe care l-am vazut (no offence, dar sunt urati rau cand se nasc, si Sara a fost cam hmmmm, dar noroc ca a recuperat dupa :D). Sorin e tare fericit si Vio e mama tare normala si foarte foarte curajoasa, I like them, cred ca vor fi niste parinti buni, non-freaks like. The more the merrier. Nu cred ca am voie sa pun poza cu Aluna, dar serios serios ca e super frumos :).

PPS. Aaaa, si a zis Sorin sa va recomand sa nasteti la CFR 2, e super super tare, camera lor e de 4 ori mai mare decat aia a mea de la Euroclinic si a fost de multe multe ori mai ieftina. Si sa va zic de farmacia Tei, care e cea mai ieftina, dar voi stiati asta deja, dar mai zic si eu o data, ca nu scrisesem pe blog before.

A 19-a luna cu bebe

Standard

Deja am ajuns la atatea luni ca ma incurc la numarat :D.

A fost o luna mai usoara ca cea trecuta, in a doua jumatate au lasat-o durerile de dinti ceea ce a fost dragut din partea ei. Si a revenit la programul cu adormitul singura pe zi. Sort of. Adica crantane biscuiti pana adoarme. Ceea ce e ok, nu ma supar, atata timp cat papa mancarea normal poate rontai cat doreste.

Nici nu stiu ce cuvinte noi a invatat luna asta, cel mai recent e sigur DA-MI, il spune tare apasat :)), si APA mai spune toata ziua, si bea toata ziua de altfel, nu mai stiu daca spunea si luna trecuta. Si BAIE, asta oare spunea de data trecuta? Nu imi amintesc. Oricum, invata sa vorbeasca, e clar 🙂

E in continuare precauta, chiar daca merge singura, alearga singura, se catara singura pe te miri ce, dar de exemplu bordurile din parc le urca in 4 labe. 😀

Si sunt tare mandra de ea ca nu chinuie animalele, de catei stiam, ca se joaca cu ei de dinainte de a sta in picioare, dar la pisici imi era teama. S-a intalnit cu ele la Timea, la Cluj si le-a mangaiat, nu le-a tras de par, nu de coada, nu le-a chinuit in niciun fel, stateau motanii aia la mangaiat de n-aveau aer 😀

A reinceput sa impinga toate carucioarele si draciile prin casa, acum e altfel cand merge singura, muta tot ce prinde, practic redecoreaza casa in permanenta, si e disperata dupa puzzle-uri. Bai, unele sunt grele rau, cred ca are memorie fotografica or someth, ca le nimereste din prima, nu sta ca mine sa le incerce :)). Eu la alea 12 piese as uita sincer unde se pun daca nu le-as testa inainte :D.

Luna asta am fost tare mobile, multumita acadelei, chiar va recomand sa va luati. Sara sta extraordinar de comod, eu am aflat ca daca o tin in fata si nu pe sold e chiar mai usor de carat, iar privirile si comentariile pe care le starnesc merita toti banii. Intotdeauna am crezut ca exagereaza astia de isi poarta copiii cu privirile chiorase, dar nu stiu daca e din cauza ca acadeaua asta e ciudata rau sau asa fac la toti, dar efectiv se uita la noi cu gura cascata, se opresc din conversatii, intorc capul. Un mos a fost simpatic, a zis ca pe vremea lui doar tiganii isi purtau asa copiii, si uite ca avem si noi ceva de invatat de la ei :). Iar un italian ce-si bea cafeaua la Starbucks era sa si-o verse pe pantaloni, urland: Guarda! Mamma mia! (si a continuat cu o tornada de cuvinte din care, evident, n-am inteles o boaba).  Tot n-am poza cu slingul, promit sa fac una saptamana viitoare. 😦

Et voila, poza cu acadeaua, as promised:

A trebuit sa ii las singuri 2 zile de dimineata de la 6 pana seara la 8,9. Sotzoo a mai stat cu Sara, dar niciodata atat de mult :), doar ei doi. Prima oara Sara a fost maimuta, a stat numai in cocotier, insa nu a plans deloc, iar a doua oara a avut musafiri si nici n-a observat ca sunt plecata :D. Sunt inca o data multumita ca nu e dependenta de mine :D. Desi poate n-ar strica sa fie o idee mai mamoasa, o idee macar :D.

PS. A mai facut o poza luna asta:

My hero

Standard

Tata a venit pe lume intr-o pereche de gemeni. Fratele lui a murit la nastere, iar bunica l-a dus la o tiganca, care l-a alaptat, i-a pus cercel in ureche si tata a trait :).  Inca de la nastere tata a fost un luptator. Si cam brunetel 😀

E argint viu, nu sta locului o secunda, venea 400km la Cluj sa ma vada cam de 2 ori pe luna (in facultate) si n-avea rabdare sa povestim mai mult de juma de ora. Hai o ora daca ma ducea sa imi faca si niste cumparaturi. Si eu sunt asa, chiar acasa cu Sara, trebuie sa citesc in timp ce ea se joaca, sa ma gandesc la altceva, sa planific, sa analizez, mintea mea trebuie sa crantane ceva. Mostenirea, ce sa-i faci?

Cand eram bebelus, tata era responsabil cu baia, si cu aliniatul sprancenelor, sa le am frumoase. Le am. 😀

Tot pe el mi-l amintesc leganandu-ma noaptea cand nu puteam sa adorm. Si atunci si acum, ma miram cata rabdare poate avea.

Pe la 3/4 ani, tata mi-a adus cadou cea mai frumoasa rochita a mea. Albastra, cu floricele albe si 2 bretelute pe fiecare umar, una cadea asa, smechereste. Ma imbraca bunica (ei m-au crescut pana la 6 ani) cu ea in zilele de sarbatoare, adica in w/e, cand veneau ai mei.

Si tata ma ducea in parc, alergam dupa fluturi, hraneam cu sticksuri animalele la gradina zoologica si ma plimba cu barca pe lac. In rochita mea albastra.

A incercat sa ma invete sah. Lui ii plac foarte mult, si sahul, si fotbalul, si scoala (eu n-am avut 10 pe linie nici in 1-4, el a avut si in facultate :D). Nu s-a lipit nimic de mine, stiu regulile si atat, dar el a incercat.

Tot el m-a invatat ca e foarte important sa inveti. Chiar daca ai 7 ani sau 30,  nu esti niciodata prea destept sa citesti. Si in continuare imi spune cand nu-i ok ce fac, ca am vorbit cu nu stiu ce ton cu vecina aia de la etajul 4, ca sunt acida, ca oooof. Cred ca el e singurul care are curajul asta :D. Si intre noi fie vorba, incerc sa-l ascult, doar ca lui nu-i spun asta, evident. 😀

Cu tata m-am catarat pe o gramada de munti, am vazut vipere cu corn, testoase si soparle in salbaticie. Si vara trecuta m-a luat pe sus si m-a carat pe munti, in pauzele dintre 2 ture de alaptat ale Sarei. Atat a insistat, ca deloc nu vroiam si Doamne, ce bine a fost, ce mi-am mai spalat creierii (plus ca am facut poze misto).

Cand mi-am luat carnetul, m-a invatat sa conduc (well, again, a incercat, am invatat mult mai traziu), dar nu mi-a luat masina (vroiam un Oltcit :D). In schimb, imi dadea masina lui, o Skoda. Eram asa impresionata ca avea atata incredere in mine, ca o conduceam foarte prudent. Of course, cand chiar mi-au luat masina, am trecut cu ea pe rosu si a intrat un nene in mine cu 100 plus de m-a facut zob.

Tata a fost la ceremonia mea de absolvire a facultatii. Ar fi vrut sa-i fac cu mana de pe scena, dar mie imi era tare rusine sa defilez pe acolo, asa ca am fugit cat de repede am putut.

M-am certat cu tata de 2 ori in toata viata mea, ambele dati din cauza mea si a hormonilor. In primul trimestru de sarcina, inainte de nunta, si imediat dupa nastere, cand era atat de fericit ca taiase un porc intreg pentru Sara, pe care mi-l adusese la usa apartamentului meu cu frigider minuscul din Bucuresti.

Tata are intotdeauna incredere in mine si intotdeauna, dar intotdeauna ma pune pe mine pe primul loc. Si imi respecta deciziile, si pe mine, inca de cand eram un tanc. Si i s-au umezit ochii cand i-am spus ca Sara e pe drum (el a fost prima persoana care a aflat dupa sotzoo, mama nu-si auzea telefonul  :)).

Citeam pe o porcarie de-aia de citat de pe FB ca felul in care vorbesc parintii cu plozii cand sunt mici va ajunge sa fie vocea lor interioara peste ani. Poate de asta am eu incredere in mine, pentru ca ma vad prin ochii lui. E de departe cea mai puternica, darnica, zapacita, blanda si calma persoana pe care o cunosc, si tot el m-a invatat ca in orice relatie trebuie intai sa dai daca te astepti sa primesti.

Sunt extrem, dar extrem de mandra de tata, cu fiecare zi ce trece de 10 ori mai mandra. Sper ca si el sa fie macar pe jumatate la fel de mandru de mine. Si mai sper ca, daca sunt cuminte, voi reusi sa o cresc si eu pe Sara asa  si ea va simti la fel pentru mine cand va creste mare.

So, yeah, my dad is my hero. Si sper ca toate fetitele din lumea asta (chiar daca ele sunt mamici acum) sa aiba parte de un tata ca al meu.

First bite

Standard

O data cu vara, s-au inmultit si ocaziile cu care Sara trebuie sa pape in deplasare.

Ceea ce e o aventura pentru noi, pentru ca domnisoara refuza din principiu sa manance oricunde altundeva decat in scaunul ei de masa, cu bavetica ei, tacamurile ei aso. Sunt ferm convinsa (desi in adancul sufletului mai am o speranta) ca in concediu nu va vrea sa manance deloc altundeva decat in scaunul ei de masa, ceea ce inseamna ca fie vom cara unul pe plaja (ceea ce ma cam indoiesc), fie ca eu voi zbura cu ea in camera sa manance (ceea ce e horor, pentru ca si asa stam putin la plaja si mesele sunt fix in intervalele alea), fie ca pur si simplu va face greva foamei :D. Da, e fixista, si stiu ca multi copii sunt asa, dar la a mea se adauga si genele de la ma-sa, deci e dezastru.

Anyway, invariabil, dar invariabil, cand incerc sa ii dau prima lingurita fie (in ordinea optimismului):

a) se stramba

b) intoarce capul

c) urla

In deplasare nu mananca ever, dar ever, macarurile care nu ii plac foarte mult (gen iaurt). Mai bine o tai cu o drujba. In schimb, daca reusesc sa ii dau pe la botic cu o lingurita din magalvaisul ce ii place (spanac, orez cu lapte, chestii  de-astea), incepe sa basculeze si termina tot castronul in 3 minute.

Intrebarea e, credeti ca ajung la prima lingurita?

La fiecare din punctele a), b) sau c), se gaseste cate cineva din gasca (cu sau fara polzi, nu are relevanta), sau chiar un trecator inocent, sa imi spuna: Nu-i e foame, nu vrea sa manance!

Sa mori tu! Crezi tu ca stii mai bine decat mine cand ii e foame au ba? Ii e foame, crede-ma, ca n-a mancat de 5 ore si e mataita rau de mai are putin si imi mananca urechile, daca eu incerc sa ii dau sa pape, atunci ii e foame! N-am niciun interes sa ma distrez suplimentar cu o masa in plus. Evident, dupa ce linge castronul (de preferat fara urlete prealabile, dar evident, nu sunt intotdeauna atat de norocopasa), imi spun: „Mama, dar ce foame ii era!”, uitand ca in urma cu cateva minute ma acuzau ca vreau sa terorizez plodul.

La fel se intampla si cu somnul.  Asta insa cand era mai mica, acum doarme acasa. Cand era mai mica, eu cam stiam (ca toate mamicile) cand ii era somn, si incercam sa o culc, facand 8-uri cu caruciorul, sau dandu-i scaunul pe spate. Evident ca gandacul, in functie de gradul de oboseala, fie facea abdomene sa se ridice in fund, fie protesta cu chitaituri. Invariabil, se gasea cate cineva sa imi spuna: „Nu vezi ca nu-i e somn?”. Evident ca Sara, dupa o perioada de timp, adormea. Daca nu incercam sa  o culc, devenea supraobosita si urla, si urlaaaaaa, si urlaaaaaaaa, pana adormea de epuizare.

Asadar, hai sa facem un targ, cu all you people out there: la copilul meu, ma pricep eu. EU stiu cand ii e foame/somn/cand o dor dintii si ce am de facut. Tu fie te preocupi de al tau, daca n-ai e ok, intra pe Facebook sau joaca Angy Birds, noi ne descurcam singure, thank you very much!

Si inca una fara legatura, dar daca tot m-am pornit…Fie-mea nu e suparata! Cati plozi stiti voi sa se ranjeasca fasolea de complezenta cand intalnesc un adult? Eu nu stiu niciunul si oricum fie-mea clar nu face parte din natia asta. Asta nu inseamna ca e suparata (dovada tonele de poze in care se hahaie), si daca nu gasesti altceva mai bun de intrebat decat asta (n.r. De ce esti supaaaaaraaaaaaaaaataaaaaaaaaaaaa?, spus pe un ton miorlait), incep sa imi pun intrebari serioase legate de IQ-ul tau. Let me help you. Cand intalnesti un plod, poti sa il saluti la fel ca pe orice alta persoana: „Buna, Sara, ce faci?”. Dupa care, facandu-ti datoria, te poti reintoarce la conversatia cu cei de varsta ta, si ea va fi, cu siguranta, mai incantata sa se joace cu un copil decat sa povesteasca cu tine.

Mai frate, voi patiti de-astea, sau am eu lipici?

Eu vara nu dorm

Standard

Sa-l bag in moasa-sa pe ala cu melodia lui cu tot, ca Sara cred ca de el asculta.

Citisem ca achizitiile majore atrag automat tulburari ale somnului, dar stiti voi, una e sa citesti, si alta e sa traiesti. Acum ca Sara e independenta, mai nou se trezeste noaptea, se pune in fund, si urla de parca o tai cu drujba cand incerc sa o pun la loc. Asa ca sta in fund, adoarme, cade, se loveste cu capul de pat, se trezeste, si urla iar. De 2/3 ori pe noapte. Ziua nu vrea sa adoarma, in ultimele zile jumatate din somnuri si le-a facut in masina, ca aia e sfanta, somniferul perfect. Seara, imi ia intre juma de ora si o ora sa o adorm.

E doar o perioada si o sa treaca, dar asta nu inseamna ca acum vreo 2 zile n-am urlat la ea, n-am iesit din camera si n-am trantit o sticla de plastic goala de podea. Dupa care m-am dus la ea in camera, am luat-o pe sus si ne-am suit in masina, unde a dormit.

Noi avem o istorie lunga cu somnul. Si cu incercarea de a ne impaca cu el. Nu, daca ai un copil care adoarme singur n-o sa intelegi veci ce iti spun eu aici, nici nu mai e nevoie sa citesti, e inutil, nu poti intelege daca n-ai trecut prin asta, la fel cum eu nu pot intelege ce inseamna sa nu-ti manance copilul o luna. Nu,  nu e din cauza ca ai procedat tu intr-un mod miraculos si ai invatat bebelusul sa adoarma singur, pur si simplu ai avut noroc. So zipp it. Si eu sunt constienta ca n-am niciun merit ca Sara e mancacioasa, a fost asa de cand s-a nascut.

Sara n-a fost genul de copil care sa adoarma la san. La inceputul vietii ei si al alaptarii, dura si cate o ora, mai adormea, se mai trezea, stiti voi. Pe masura ce a mai crescut si a inceput sa descopere lumea, alaptatul a devenit doar o sursa de hrana si atat. Nu linistire, nu alinare. Nu vroia, nu. Nu adormea cand manca sau dupa, termina de mancat si urla de somn.

De cand l-am descoperit (2,5 luni) si pana la 6 luni ne-a salvat leaganul, Doamne, ce inventie minunata si ce bine ca i-a placut si ei (ca sunt multi carora nu le place). Adica la 2 somnuri din 3, ultimul de pe zi era musai la noi in brate, nu se punea problema altfel. La 6 luni n-a mai vrut in leagan, asa ca a devenit un chin adormitul. Un chin. Un somn il prindeam pe afara, dar restul era prea cald si trebuia sa ne chinuim in casa, si urlaaaaaaaaaa, si urlaaaaaaaaaaa. O leganam pe etajul superior al patutului intermediar si asa adormea. Incet incet, a renuntat la leganat, imi dadea mana la o parte.  Fratilor, cand spun incet, inseamna incet, as in LUNI de zile. Apoi a renuntat si la cantat. La un moment dat, pe la un an, vroia doar sa stau cu ea in camera, si inainte sa adoarma, se intorcea, imi lua mana si o tragea spre fata ei, iar in secunda 2 adormea. 😀 Misto, nu? Ca-n filme. Well, dupa a fost si mai bine, l-a cunoscut pe Cuti, v-am mai povestit de el, catelul de la Ikea, asa ca pana pe la 1 an si 5 luni adormea singura cu el in brate. Pfaaaaaai, ce viata.

Ei, acum ii ies caninii. Stiu sigur ca ei sunt de vina, ca primul a iesit ieri si deja parca e un pic mai bine. Si o chinuie, o dor, si nu mai vrea sa adoarma singura, avem un intreg ritual, cu mangaiat pe par, cu dat cuti la pupat de 4867 de ori, dat picioruse la pupat de 5392 de ori, dat manute la pupat de 8754 de ori, cantat in tot timpul asta, frichinit de pe o parte pe alta de miliarde de ori si cand simti ca o iei si o arunci pe geam, adoarme. Asa ca te ridici incet, inceeeeeeeeeeet, si pasesti usoooooooor, usoooooooooor, pe covor e mai bine, ca nu se aude, apoi pe parchet, injuri o glezna care a trosnit si in final, inchizi usa cu maxima precautie in urma ta. Te uiti la ceas, 22:55. O ora ai stat cu ea in camera sa adoarma. Dai sa pleci, si auzi: OAAAAAAAAAA! Si o iei de la capat. Dupa care vine partea cu mersul in somn, aso.

Cheia succesului, cel putin pe zi, e gasirea alinierii de planete in modul ideal pentru somn. Nici prea devreme, ca nu ii e somn si se enerveaza ca ai pus-o in pat, si urla pana nu se mai poate calma, nici prea tarziu, cand e supraobosita si urla iar pana la epuizare. Dar e atat de greu de nimerit exact perioada ideala. Ce bine ar fi sa existe o reteta. 🙂 Nu, nu din alea care presupun plansul copilului, de astea sunt, fie CIO fie varianta ei cosmetizata, metoda lui Ferber, cu plansul controlat. Nu sunt pentru mine, eu am alergie la plansul ei, prefer sa ii descurc parul si sa ii cant pana merge la scoala, e ok, sunt impacata cu asta. Dar experienta mea anterioara imi dovedeste ca nu e cazul, si ca o sa vina din nou, atunci cand ea va decide, vremea sa adoarma singura.

Sa avem doar putintica rabdare. Nu stiti vreun magazin online unde se vinde? As prefera bio, desigur. 😀 Voi cum dormiti?