Arhive zilnice: 30 iunie 2012

Small talk

Standard

Adica chit chat, let’s mingle at a party (pana si cuvantul e oribil) vorbaria aia de 2 lei, o stiti? Conversatia despre vreme&stuff.

Veci, veci, nu m-am priceput la ea.

Din motivul asta intampin o gramada de dificultati:

1. La coafor. Merg de maaaxim 3 ori pe an, si daca cumva am o ocazie in care trebuie sa ma coafez oftez adanc. Pentru ca la coafor e musai sa faci conversatie cu nenea/tanti care te tunde. Adica e like in their job description. Si daca ai norocul sa nimeresti langa o colega de suferinta, vei afla sigur cum l-a parasit ea pe porc dupa ce s-a culcat cu prietena ei cea mai buna. Evident, eu nu stiu ce sa povestesc, si mai ales cum naiba intelege cineva ceva cu feonul ala huruind in cap. Clar prima intrebare vine cand te usuca pe par, inainte de a te tunde, deci it’s an early start. Ultima oara i-am spus lui frize ca Da, e foarte cald afara, zici ca e vara, cand el ma intreba daca imi tin cararea pe stanga sau pe dreapta. :|.

2. Taxi. Inca visez la un drum cu taxi in liniste. Aici insa e si usor fun, tema de discutie cu taximestristii e intotdeauna politica. Acum 8 ani toti il injurau pe Nastase, acum toti il injura pe Base (nus cum mai e zilele astea ca n-am mai mers demult, dar nu cred ca plagiatul lui Ponta i-a afectat prea mult). Acum 8 ani de zile tineau cu Base, acum tin cu Dan Diaconescu. Sper doar ca peste 8 ani de zile sa nu tina tot cu Dan Diaconescu :)).

3. Cosmetica. Spre bucuria generala, la cosmetica nu e chiar asa grav. Nu mi-as schimba cosmeticiana pentru nimic in lume, in primul rand pentru ca e in stare sa vorbeasca singura, neintrerupt (si o suspectez ca si fara sa respire), minim o ora cat stau eu acolo. Toata viata ei ti-o povesteste, si nu, nu te intreaba nimic despre tine si nici nu asteapta neaparat un feedback. As vrea sa ma fac o musculita sa vad daca chiar repeta povestea la fiecare clienta si care sunt variantele si variatiile.

4. Sala. Teoretic, dupa o varsta (:D), e cazul sa-ti duci oasele batrane sa faca ceva miscare, ca sa nu o iei cu totul la vale. Pentru mine e un chin sa merg la aerobic/zumba/pilates/alte dracii pentru ca lumea acolo e prietenoasa rau. De unde esti? Din zona? Ai mai fost la pilates? Ti se pare greu? Prietenul tau vine si el la sala? Bla bla bla bla, kill me now. Deci, merg la inot. O ora fara conversatie (teoretic, ca practic m-a oprit una sa ma intrebe cat am dat pe abonament ca ea a venit la cursuri dar sta cate 4 ore ca n-o trimite nimeni acasa, in bazin, in timp ce inotam m-a oprit, da). Perfect.

5. Dar o ora fara conversatie nu e atat de draguta cum v-ati putea imagina. Spre exemplu, o ora de masaj. Teoretic, imi place masajul, dar sa stau o ora nemiscata in timp ce altul munceste si transpira nu e pentru mine. Imi vine tot timpul sa cobor de pe masa si sa-i zic Da-te la o parte, ca fac eu mai repede :)). Nu, nu ma pot relaxa, plec mai incordata si mai nervoasa decat atunci cand am sosit.

6. Conferintele. God, urasc conferintele. Cand eram la inceput ma trimiteau singura. Cand am mai „crescut”, am refuzat cu incapatanare orice seminar/conferinta (din scoala generala mi s-a parut o idee proasta sa stai sa asculti un nene cum turuie o ora), dar seful meu ma tara la tot felul de intalniri din astea. Hai Sleepy, socializam, iti prinde bine! Horror, horror, horror. In pauze toata lumea sta pe gasti, eu evident ca nu stiu niciodata nicio gasca pentru ca da, nu imi place sa socializez, asa ca ori ma lipesc stingher de o masuta unde hahaie neste oameni si I look like a freak, ori stau singura la alta si numar gaurile din tavan. Not fun! Singurul lucru pe care il urasc la buro mai mult decat conferintele sunt sedintele, dar asta e o alta poveste.

7. Si evident, nu se putea un subiect in care plozii sa nu apara, in parc. Ei, daca in toate cele de mai sus gasesti ceva metode de evadare/evitare, aici nu mai ai cum. Mamele din parc sunt cele mai avide de socializare creaturi din tot universul. Pentru ca stau acasa doar cu un plod mucos de xluni si pentru ca tanjesc dupa conversatia cu un adult. Eu le inteleg. Doar ca nu vreau sa converseze cu mine. Deloc. Nu vreau sa imi fac prietenei noi, nu, sunt multumita cu aia putini pe care ii am. Go away. Sa ma intelegeti, vanez parcuri pustii. Am fugit din ala mare, m-am mutat in parculetul din spatele blocului, ca era mai gol. Acum am plecat si de aici, ca l-au invadat, si m-am mutat la un parc cu nisip care este inca ok, sunt doar 2/3 copilasi mai mari cu care Sarei ii place sa se joace (e gol multumita isterei capuselor, God, tine-i asa si la anul, te rog!). Ei bine, din cele 20 de bancute din parc, cand vin cateva mamici se aseaza intotodeauna asa: una pe banca din stanga, una pe banca din dreapta, si una pe banca mea! Si incep tirul intrebarilor, nu ai cum sa scapi: catianiaremergesingurafacelaolitacatmanancacatdoarmemaisugevorbesteblablabla bla. Nu, nu raspund si sunt sincer dezinteresata de orice le priveste pe ele sau pe plozii lor.

Voi cum sunteti? CE povestiti cu oamenii astia?

PS. Ati observat ca n-am rezistat mult pana sa scriu iar despre ce ma enerveaza, nu? 😀