I change 🙂 Perspectiva asupra lucrurilor se schimba. Inainte sa nasc tare ma pricepeam la crescut copii. Eram mama perfecta, ideala si le judecam pe toate prietenele care nu isi cresteau plozii corespunzator standatdelor mele de inalta clasa si tinuta morala. Bleah, sa ma vedeti acum :D.
Pranzul
Inainte: Parintii erau plecati in oras sau ce?
Dupa: Moamaaaa, ce mama misto are pustiul asta ca il lasa sa faca asa 🙂 Si el siiigur s-a distrat! La noi cam asa e fiecare masa. Spanacul e pe primul loc, merge ideal cu bucataria mea alba 😀
Tantrum
Inainte: Ce plod prost crescut. A mea NICIODATA nu va face asa. Nici nu se va tavali prin magazine nici nu va urla prin parc daca nu o dau in masinute.
Dupa: Are 2 ani, nu? 😀
No.2
Inainte: Partiiiieee. Vomit. Nu poate exista nimic mai scarbos pe lume. 😦
Dupa: No.2? Voma? Muci? Ha, nothing scares me, bring it on!
Nani
Inainte: Aaaaaawwwwwwwwwww, ce dragut, asa dorm tot timpul, nu?
Dupa: Repede, repede, ce sa fac mai intai? Sa spal farfuriile, sa mananc ceva, sa strang jucariile, sa vad si eu un film, sa ma dau pe net? In o ora n-apuc sa fac niciuna din ele, si o luam de la capat 😀
Joaca
Inainte: Fie-mea n-o sa aiba niciodata, dar niciodata atatea jucarii. Si se va juca cu ele pe rand. Dupa care le va pune singura la loc. Am zis!
Dupa: Eh, in 5 minute le strang. Si oricum, fac asta de cel putin 2/3 ori pe zi, deja nu ma mai deranjeaza. Sper doar ca nu se sperie foarte rau oamenii cand vin in vizita.
Colici
Before: Holly crap, I will NEVER have babies!
Dupa: Holly crap, I will NEVER have babies again!
Voi? Ceva revelatii? 😀
Ai scris un articol foarte amuzant, care prezinta cruda realitate :)))! …
Eu desi caut sa ma impun in anumite chestiuni, in ultima vreme fiu-miu are o personalitate din ce in ce mai puternica si uneori ma lasa fara solutii si cuvinte.
ApreciazăApreciază
Mie-mi spui. Sunt curioasa cat mai rezist fara sa ma vopsesc, avand in vedere ritmul accelerat de aparitie a firelor albe de par 😀
ApreciazăApreciază
Superrrr !!!
Cu toate ca eram si sunt foarte ingaduitoare cu copiii mai mari (trei ani in sus), pe cei mai mici de 2 ani ii percepeam ca pe niste mici monstrii, de neinteles. Acum, post pitica, s-au schimbat multe. Nu mai conteaza asa de mult daca facem putina mizerie, (inainte intram in depresii si la cea mai mica scama), totul se poate curata, dar zambetul de pe fata ei cand se baga pana la coate in mancare, e de nedescris si nepretuit. La fel cu dezordinea la jucarii. Placerea e imensa, evident pentru ea, in momentul in care toata casa e , vorba vine, cu fundu-n sus.
Ah, si credeam ca nu voi pierde niciodata ziua dormind, mi se parea timp irosit degeaba. Pe naiba, in primele sase luni, abia asteptam sa ma pot intinde si 10 minute.
Multe sa mai schimba, cand ai copiii :))))
ApreciazăApreciază
Nu vorba vine e cu fundu-n sus, e chiar cu fundu-n sus. Si cred ca o sa se tot agraveze situatia pe masura ce cresc :))
ApreciazăApreciază
Holly crap, I will NEVER have babies again!
asta a fost maxima!!!ma regasesc in tot !!
ApreciazăApreciază
:)))
ApreciazăApreciază
DAAAAAAAAAAAAAAAAAAA, de departe cea mai tare a fost ultima replica :))))
ApreciazăApreciază
Am si eu una, am si eu una: Diversificarea! Inainte: vai ce tare e Maria de la tara, ii da lui Dragos tocanita de cartofi la 4 luni! Dupa, se stie…
ApreciazăApreciază
Hai maaaaaaaaaaaaa, chiar credeai ca e cool ca papa tocanita la 4 luni? Eu sincer nici nu stiam exact CE e aia diversificare, nu mi-am pus problema :))
ApreciazăApreciază
Cum sa explic, nu stiam nici ca exista denumire pentru perioada cand invata sa manance :)). Dar asa credeam eu ca e cool, ca ii da de toate de mancare (nici macar nu era pasata tocanita aia si copilu manca de nu avea aer). Cred ca am si poze, o sa le caut 🙂
ApreciazăApreciază
:)))) Pliz do
ApreciazăApreciază
Eu eram mama curateniei si a ordonatului!!!!!Eram eh!!!Acum ma impiedic de o papusica, de un ursulet, de etc etc etc…si surpriza….ma fac ca nu le vad!!
Ce D-zeu sa facem?Eu sunt de parere ca nu trebuie sa crestem niste copii stresati, sa-i lasam sa se bucure,na c-am zis-o!Azi la amiaza si-a bagat pitica mana in spanac, a vazut ca nu am zis nimic, si-a bagat toata manuta si se juca cu el…cand a vazut ca s-a incleiat toata(bleah!!!) a scos frumos manuta si mi-a intins-o, asa ca si cum ar fi vrut sa zica:”Inca nu m-ai sters?”
Cu vomatul si toate cele, credeti-ma ca m-am lecuit, Yrene a vomat pana la 8 luni, avem in dotare peste 20 de prosopele, bavetici si tot tacamaul.
Lui tati i-a fost mai greu, el nu a pus in viata lui mana pe un bebe, iar acum nici nu mai reactioneaza cand vede o pata noua pe covor, sau ca are o pata pe tricou.
ApreciazăApreciază
Si eu sunt la fel. Nu a curateniei, a ordonatului si aranjatului la linie :D. De aia ii pun (inca) la loc jucariile de cateva ori pe zi =)).
ApreciazăApreciază
si eu 😀
ApreciazăApreciază
Ha-ha, clar, I will NEVER have babies again!!!!
Eu sunt in faza „a mea n-o sa faca niciodata asa” in sensul tavalitului pe jos si a scandalului cand vrea ceva ce nu vor adultii. Adicatelea tocmai am asistat recent la niste spectacole de genul, oferite de o fetita de vreo 4 ani, si daca la 2 ani mai pot intelege ca testeaza limitele etc etc, la 4 ani mi se pare inadmisibil, si taaaaaaaaare-mi doresc sa nu ajung sa descopar pe pielea mea cum as reactiona la faze din astea.
ApreciazăApreciază
Nici eu, imi pun sperante in ea, ca pare draguta cu mine deocamdata, sa ma menajeze si pe viitor :))
ApreciazăApreciază
Eh, eu tot am revelatii d-astea de la o etapa la alta, daca nu de la o luna la alta. Sigur ca inainte de nastere eram experta si ma indignam pana la sufocare cand imi spunea vreo mama „vorbim noi dupa” 😀 Apoi cand aveam copil de 1 an ma indignam cand ii vedeam pe cei de 2 ani si mamele lor. etc. La judecat suntem bune, eu cel putin eram experta… Acum mi-a rupt Dumnezeu o mana si m-a batut cu ea la fund, sa zic asa. Am invatat sa nu mai judec, macar, si sa nu-mi mai imaginez cat de perfect as reactiona eu intr-o situatie anume…
ApreciazăApreciază
Util rau motherhood-ul asta zici, nu? 😀
ApreciazăApreciază
Sunt absolut de acord cu judecatul altora (mai bine zis ne-judecatul) si nu numai referitor la cresterea copiilor, dar in toate chestiile din viata.
Bun, si sa ma reintorc la articolul tau Oana:
inainte: copil, ok no problem, il trimit in vacante la bunici cate 2-3 saptamani, chiar si mai mult, si asa o sa am si eu timp pt mine si gerhard, sa facem ce vrem, ce ne place, sa iesim cu prietenii, etc
dupa: nu vreau sa il las cu ai mei/ai tai prea mult, maxim 1-2 ore, nu e obisnuit cu ei si nici eu nu sunt obisnuita fara el, mi-e dor de el. Acum cand am fost in Buc, am stat in permanenta cu el (nu numai eu, ci amandoi, ca nu se poate altfel), sa ii dam sa pape, sa il culcam, am fugit acasa de la biserica sa il luam la restaurant, ca se trezise, etc, etc
Deci, una am gandit inainte de nasterea lui Alexander si alta fac acum…dar nu ma plang, noi am ales asta, fiindca ne place sa fim impreuna:)
ApreciazăApreciază
Daaaaaaa, uitasem asta: before plod, planul era vacanta in 2 minim o data pe an. Acum e vacanta cu plod. All the time :))
ApreciazăApreciază
La capitolul vacanta: before si after plod – o vacanta cu copilul, la mare, la aerosolizat, una in 2, fara copil, ca sa ne aducem aminte si de noi. Me happy cu aranjamentul asta.
Before plod: huh, ce-o sa mai stea copilul vara la bunici! si poate nitel si iarna, sa se bucure pe deplin de zapada si de saniuta. After: soacra-mea, dupa maxim 2 saptamani – vai, sunt terminata, sunt obosita, ma palpita, etc etc. Paranteza: soacra-mea, care de altfel e aproape de nivelul de soacra perfecta, dar e hiperpreocupata sa aiba grija de Iulia si extra-sensibila, si se autoconsuma inutil in multe cazuri, din pct meu de vedere.
ApreciazăApreciază
Si eu mai sper inca ca de la anul vom reusi macar o minicvacanta in 2 si ca Sara va sta luna august la bunici. Cu asta chiar insist, e asa frumos acolo 🙂
ApreciazăApreciază
Stii ca trebuie sa mergeti de mai multe ori impreuna, ca sa se obisnuiasca si sa ii fie familiara locatia, inainte s-o plantezi acolo, nu?
ApreciazăApreciază
Pai tot mergem de cand s-a nascut, dupa casa asta aia e ce a vazut cel mai mult pe lume :))
ApreciazăApreciază
si eu inainte de a avea copil ziceam ca eu nu voi dormi ever cu copilul in pat, eu nu o sa-mi las niciodata copilul sa urle in magazin ca vrea aia(aici inca e discutabil, vad altfel lucrurile dar tot sper sa nu ajungem acolo, pana acum nu a fost cazul),diversificare-vorba Cristinei ce e aia?, desi sincer am iubit mereu copiii, si imi plac f mult, dar chestii d-astea concrete nu cunosteam.La prima chestie cea cu mancatul singur si mozolit totul eram de acord si inainte culmea, chiar nu mi se parea nimic aiurea:))
Oricum sunt de acord cu fetele ca ultima replica e cea mai tare si mai adevarata:D
ApreciazăApreciază
Pai nu prea ai ce sa faci in magazin Georgi, daca se apuca sa urle ca vrea tone de jucarii, miscarea corecta e luatul pe sus si plecatul acasa. Si asta presupune deja ca a urlat pe acolo si ai trecut prin asta. Sa-i iei tot ce vrea nu e o solutie. Poate ai noroc sa fie cuminte, dar oricum, opozitionismul tot se va manifesta intr-un fel sau altul 🙂
ApreciazăApreciază
Oana e clar ca vom trece si prin asa ceva, eu ma refeream la a alimenta o astfel de atitudine a lui prin a-i cumpara mereu aia doar sa taca, si sa ma trezesc ca si la 10 ani da din picior ca nu ii cumpar nu stiu ce tableta mai e la moda atunci, vb din experienta unei tipe pe care o cunosc, al ei baiat are parca 11 ani, si daca nu-i cumpara mobilul ala, tableta aia, tricoul verde,etc face scandal in magazin, urmat de reprosuri continuie acasa cum ca e o mama groaznica, ca uite mama lui X i-a cumparat, ca si-ar dori alta mama, si tipa din pacate cedeaza de fiecare data si ii cumpara tot ce vrea:( Ea e si divortata, isi creste singura copilul, si saraca a ajuns sa sufere mult din pricina atitudii pe care o are fi-su fata de ea:(
ApreciazăApreciază
Mi-aduc aminte de-o discutie de-a noastra de pe forum, cu toleranta si mamicile din parc. Tu ziceai ca unele sunt enervante prin atitudine, eu ziceam ca-s toata zen si ca nu am intalnit astfel de mamici.
Ei bine mi-am schimbat si eu opinia pentru ca am intalnit una. Fiu-miu are lipici pentru fi-su :(( Ideea e ca mamica ii permite baietelului sa aduca in parc, musai in groapa de nisip (locul preferat al lui fiu-miu) jucarii sofisticate (gen o masina cu telecomanda, un excavator elctric samd). Ceilalti copii stau si se uita, dar al meu fiind si pasionat de masini mari mi-a facut un circ din ala monstruos cu lacrimi de crocodil, si cu jumatate de parc uitandu-se dupa mine, cum imi strang jucariile si plec acasa, pentru ca respectivul copil posesor de jucarii deosebite (altele decat cele care se aduc in general la groapa de nisip) nu a vrut sa ii dea, iar mama nu a schitat nici cea mai mica urma de sesibilitate…
M-am simtit ca „ghiocelul” plecand din parc, fara replica si m-am gandit la tine!…
.
ApreciazăApreciază
🙂 Da, mi se pare cam deplasat sa vina cu alea high tech la nisip, eu as incerca sa o conving sa luam altceva. Dar recunosc ca mi s-a intamplat sa mergem cu Cuti in parc :D. Iar cu datul jucariilor, sa stii ca nici eu nu dau EVER jucariile Sarei daca nu vrea ea. Daca vrea sa le dea, nicio problema, dar daca ea nu vrea, poate sa lesine celalat, n-o sa ma vezi pe mine ca ii smulg jucaria din mana pentru celalalt copil.
ApreciazăApreciază