Arhivele lunare: iunie 2012

Small talk

Standard

Adica chit chat, let’s mingle at a party (pana si cuvantul e oribil) vorbaria aia de 2 lei, o stiti? Conversatia despre vreme&stuff.

Veci, veci, nu m-am priceput la ea.

Din motivul asta intampin o gramada de dificultati:

1. La coafor. Merg de maaaxim 3 ori pe an, si daca cumva am o ocazie in care trebuie sa ma coafez oftez adanc. Pentru ca la coafor e musai sa faci conversatie cu nenea/tanti care te tunde. Adica e like in their job description. Si daca ai norocul sa nimeresti langa o colega de suferinta, vei afla sigur cum l-a parasit ea pe porc dupa ce s-a culcat cu prietena ei cea mai buna. Evident, eu nu stiu ce sa povestesc, si mai ales cum naiba intelege cineva ceva cu feonul ala huruind in cap. Clar prima intrebare vine cand te usuca pe par, inainte de a te tunde, deci it’s an early start. Ultima oara i-am spus lui frize ca Da, e foarte cald afara, zici ca e vara, cand el ma intreba daca imi tin cararea pe stanga sau pe dreapta. :|.

2. Taxi. Inca visez la un drum cu taxi in liniste. Aici insa e si usor fun, tema de discutie cu taximestristii e intotdeauna politica. Acum 8 ani toti il injurau pe Nastase, acum toti il injura pe Base (nus cum mai e zilele astea ca n-am mai mers demult, dar nu cred ca plagiatul lui Ponta i-a afectat prea mult). Acum 8 ani de zile tineau cu Base, acum tin cu Dan Diaconescu. Sper doar ca peste 8 ani de zile sa nu tina tot cu Dan Diaconescu :)).

3. Cosmetica. Spre bucuria generala, la cosmetica nu e chiar asa grav. Nu mi-as schimba cosmeticiana pentru nimic in lume, in primul rand pentru ca e in stare sa vorbeasca singura, neintrerupt (si o suspectez ca si fara sa respire), minim o ora cat stau eu acolo. Toata viata ei ti-o povesteste, si nu, nu te intreaba nimic despre tine si nici nu asteapta neaparat un feedback. As vrea sa ma fac o musculita sa vad daca chiar repeta povestea la fiecare clienta si care sunt variantele si variatiile.

4. Sala. Teoretic, dupa o varsta (:D), e cazul sa-ti duci oasele batrane sa faca ceva miscare, ca sa nu o iei cu totul la vale. Pentru mine e un chin sa merg la aerobic/zumba/pilates/alte dracii pentru ca lumea acolo e prietenoasa rau. De unde esti? Din zona? Ai mai fost la pilates? Ti se pare greu? Prietenul tau vine si el la sala? Bla bla bla bla, kill me now. Deci, merg la inot. O ora fara conversatie (teoretic, ca practic m-a oprit una sa ma intrebe cat am dat pe abonament ca ea a venit la cursuri dar sta cate 4 ore ca n-o trimite nimeni acasa, in bazin, in timp ce inotam m-a oprit, da). Perfect.

5. Dar o ora fara conversatie nu e atat de draguta cum v-ati putea imagina. Spre exemplu, o ora de masaj. Teoretic, imi place masajul, dar sa stau o ora nemiscata in timp ce altul munceste si transpira nu e pentru mine. Imi vine tot timpul sa cobor de pe masa si sa-i zic Da-te la o parte, ca fac eu mai repede :)). Nu, nu ma pot relaxa, plec mai incordata si mai nervoasa decat atunci cand am sosit.

6. Conferintele. God, urasc conferintele. Cand eram la inceput ma trimiteau singura. Cand am mai „crescut”, am refuzat cu incapatanare orice seminar/conferinta (din scoala generala mi s-a parut o idee proasta sa stai sa asculti un nene cum turuie o ora), dar seful meu ma tara la tot felul de intalniri din astea. Hai Sleepy, socializam, iti prinde bine! Horror, horror, horror. In pauze toata lumea sta pe gasti, eu evident ca nu stiu niciodata nicio gasca pentru ca da, nu imi place sa socializez, asa ca ori ma lipesc stingher de o masuta unde hahaie neste oameni si I look like a freak, ori stau singura la alta si numar gaurile din tavan. Not fun! Singurul lucru pe care il urasc la buro mai mult decat conferintele sunt sedintele, dar asta e o alta poveste.

7. Si evident, nu se putea un subiect in care plozii sa nu apara, in parc. Ei, daca in toate cele de mai sus gasesti ceva metode de evadare/evitare, aici nu mai ai cum. Mamele din parc sunt cele mai avide de socializare creaturi din tot universul. Pentru ca stau acasa doar cu un plod mucos de xluni si pentru ca tanjesc dupa conversatia cu un adult. Eu le inteleg. Doar ca nu vreau sa converseze cu mine. Deloc. Nu vreau sa imi fac prietenei noi, nu, sunt multumita cu aia putini pe care ii am. Go away. Sa ma intelegeti, vanez parcuri pustii. Am fugit din ala mare, m-am mutat in parculetul din spatele blocului, ca era mai gol. Acum am plecat si de aici, ca l-au invadat, si m-am mutat la un parc cu nisip care este inca ok, sunt doar 2/3 copilasi mai mari cu care Sarei ii place sa se joace (e gol multumita isterei capuselor, God, tine-i asa si la anul, te rog!). Ei bine, din cele 20 de bancute din parc, cand vin cateva mamici se aseaza intotodeauna asa: una pe banca din stanga, una pe banca din dreapta, si una pe banca mea! Si incep tirul intrebarilor, nu ai cum sa scapi: catianiaremergesingurafacelaolitacatmanancacatdoarmemaisugevorbesteblablabla bla. Nu, nu raspund si sunt sincer dezinteresata de orice le priveste pe ele sau pe plozii lor.

Voi cum sunteti? CE povestiti cu oamenii astia?

PS. Ati observat ca n-am rezistat mult pana sa scriu iar despre ce ma enerveaza, nu? 😀

De bine

Standard

Pentru ca tot m-a certat Maria ca scriu numai de chestii care ma enerveaza (da, stiu, sunt o caraitoare, bine ca ati aflat si voi :-P), uite, 2 chestii de bine:

1. Ati retinut ca sunt fan Lilutesa, da? Ei bine, acum au si site, asa sa puteti vedea chiar voi rochitele si ce bomban eu pe aici cam de 1 an. For the record, inca sustin ca arata mult mai bine in realitate decat in poze, dar si pozele sunt dragute :).

Singura plangere pe care o am e ca inca nu sunt bentitele pe site :(. Si vaaaaaaaaaaaai, cat ne plac bentitele :D. Dar sper sa apara repede, sa le vedeti si voi.

Poze cu Sara in Lilutesa  (in prima doar bentita-si papuceii sunt Tikki shoes btw :D, apoi si rochitele :D):

2. Inglesina people sunt cei mai draguti oameni ever. Ni s-a rupt suportul de la umbrela (de la atata rotit si aranajat sa nu cada soarele pe ea), asa ca i-am sunat sa ii intrebam daca nu vand separat, doar suportul. Si ghici ce? Ne-au trimis MOCA, un suport nou, am platit doar curierul (fara sa ne ceara facturi, garantii si alte dracii). Daca ne ducem la ei era chiar moca :). Am fost atat de impresionata, m-am simtit ca in America, sau Germania. Ma bucur ca am ales caruciorul de la ei :D.

Copiii plang

Standard

I know, truism. Dar sincer, voi ati vazut ce fete fac ceilalti oameni din parc cand plange un copil? Cand plange Sara, in secunda 0,001 TOATE capetele (de adulti) din parc se intorc pe noi. TOATE!

Unii se uita cu mila, altii cu repros. Dar e un spectacol de neratat. Savureaza fiecare secunda de urlet si fiecare chin de-al meu sa o calmez si sa o linstesc. Unii mai vin si ma intreaba: „Dar de ce e suparata?”. Cele mai oribile raspunsuri ce presupun trecutul strazii si alte chestii absolut sinistre imi trec prin cap. De obicei le raspund ca nu e suparata. Altii ii spun: „Vaaaaaaaaaaaaaai, ce rusine, asa fetita mare sa planga!”. In puii mei de muiere indobitocita, e o varsta limita pentru plans? Dar pentru prostie nu-i?

Cand Sara plange in parc, eu devin un arc intins la maxim. Nu exista niciun moment mai stresant, nici la job, ever, nu eram asa stresata. Imi vine sa turbez ca plange si nu stiu/nu pot sa o linistesc, asa ca ultimul lucru de care am nevoie e sa se uite la noi 239 de oameni prezenti in parc.

Da, poate sa planga din orice motiv, ca o dor dintii, ca e obosita si vrea sa faca nani, ca ii e foame, ca s-a suit o furnica pe piciorul ei drept, ca o raza de soare i-a intrat in ochi, ca are 1 an jumate si viata e grea, faptul ca voi va dati cu presupusul ce ar putea avea nu face decat sa imi ingreuneze mie munca.

N-aveti treaba? N-ati mai vazut copil plangand? Uite, asa arata, saturati-va cu imaginea aici si nu va mai uitati la noi in parc:

Like

Standard

Mi-am facut pagina :D. Din mai multe motive.

Unu’ la mana ca multi dintre voi m-ati depistat online si mi-ati dat „add”. Ceea ce este foarte dragut, si eu apreciez, dar insist sa am in lista doar persoanele pe care le cunosc in real life. Nu va simtiti jigniti, daca vreti, ne vedem la o cafea si apoi ajungeti si in lista mea de FB daca e asa important. :)). Cred ca asa toata lumea e multumita, si sper ca nu jignesc pe nimeni :). As fi putut sa va spun o poveste draguta si aburitoare, but this is the ugly truth, I’m a Facebook freak.

In al doilea rand, pentru fotografii, o sa pun acolo ce poze ii mai fac Sarei, dar si pentru articole, o sa anunt cand postez ceva nou, o sa pun poze funny legate de cresterea boracilor, chestii pe care my real life friends nu tin neaparat sa le vada (mai ales ca 80% din ei nu au inca plozi si nici perspecitve) si articole care mi se par utile si interesante si pe care nu-mi vine sa le pun pe blog ca parca nu-i asta rolul lui.

Asadar si prin urmare, se facea comert pe mare. In dreapta sus aveti butonul de like, prestati va rog cu incredere, all you people out there!

Like

 

Zen sushi

Standard

Voi cum stati cu verii? Eu am vreo 2 de care stiu. Mai sunt si unii mai indepartati care ma haituiesc pe FB, dar refuz sa ii recunosc. Cu var’miu Andrei am copilarit, multe din amintirile mele se leaga de tampeniile facute impreuna. Si tot printre primele mele amintiri ever se numara plimbarea unui plod cu ochii cat cepele, imbracat in alb, intr-un carucior cu landou 🙂 (sunt 3 ani diferenta intre noi).

Var’miu a fost funny de cand il stiu. Pe alocuri nesimtit(or), dar still funny. Inca e asa. Si destept, am zis? Sau era suficient ca e var’miu sa va dati seama :-P. Well, si destept. Cand a terminat liceul oscila sa dea la Filosofie sau la Jurnalism. Eu una am militat pentru Jurnalism, ca scria deja la ziarul liceului si era cel mai haios ziar pe care il citisem ever. Cert e ca a dat la Jurnalism si inca ma mustra constiinta ca si eu l-am incurajat sa dea acolo, avand in vedere ca presa scrisa in Romania si peste tot in lume moare, si surprinzator, nu, nu se poate manca cu Like-uri pe Facebook.

Well, anyway, sa ai un var misto e cum imi imaginez eu ca e sa ai un frate fara chinul de a-ti lua castane in cap cand esti mica. Asa ca var’miu ma scoate la cate un film, la o atentie, o maslina.

Sambata seara m-a scos in lume, la lansarea restaurantului Zen sushi (Gheorghe Alexandrescu, 56). God, nu pot sa va explic ce sentiment de normalitate te paleste in moalele capului cand esti printre oameni care nu stiu ca ai un plod de 1 an jumate acasa, asa ca discutiile nu se invart doar in jurul acestui subiect.

Asadar, daca tot am fost, am zis sa va zic si voua de el, poate aveti chef sa evadati intr-o zi si sa mergeti in 2 la restaurant. Nu stiu cum stati voi cu mancarurile, dar eu daca n-am mai mancat before si nu seamana cu mancarea romaneasca, nu servesc. In luna de miere, in Asia, am facut foamea 2 saptamani, am trait cu pepene rosu. Din punctul meu de vedere, chestiile alea nu erau comestibile. La chinezesc mananc de vreo 5 ani acelasi fel de mancare de fiecare data. Pui dulce-acrisor, evident. Am incercat si altele, dar chiar nu-mi plac. Ei, aici am incercat ca nu aveam de ales, adica de aia mersesem, nu? In afara de caracatita care jur ca era aproape vie si a ajuns impachetata in servetel in poseta mea plic fancy trendy, restul era absolut comestibil, chiar bun. Si am baut si sake, moaaaaaaaaaa, ce curioasa eram, sake de orez si inca unul care nu stiu ce mai avea in el. Ceva gen bere meets tuica, uzo, bauturi de gen. A, sandramaua e micuta, e intr-o casa, si sa zic ca nu e mai mare decat apartamentul nostru. Neanea Padron e si bucatarul, asa ca mancarea e garantat buna (sa nu mai zic ca e al doilea restaurant, primul fiind in zona Tineretului si foarte apreciat de japonezii bucuresteni).

Voi cum stati cu mancatul? Mancati orice sau numai ce-a gatit mama acasa? Japonez, chinezesc, thai, indian? 😀

Femei pe Matasari

Standard

Da, da, da, stiu ca v-am turbat cu targurile, dar ZAU ca imi plac mult.

Deci va rog sa va duceti la asta, e in aer liber si are asa o atmosfera boema, e pur si simplu plin de lucruri dragute, pentru femei, pentru copiii (i-am luat niste tacamuri personalizate asa de vesele de nu va mai spun) si diverse cadouri.M-am simtit ca in vacanta la malul marii, imi pare rau ca n-am avut o rochie lunga si vaporoasa, sa fie tabloul complet.

Sunt locuri de parcare pe stradutele alaturate si puteti merge chiar si cu copiii, va garantez ca o sa va placa.

In plus, dati de Lilutesa cu colectia noua care este superba, stiu ca si cu ea v-am zapacit, dar inca sunt in love cu hainutele astea, parca le face special pentru Sara (for the record, nu, n-o cunosc, chiar imi place pe bune ce face :D). Sa mai spun de bentite? Am luat 4! PATRU! P A T R U! Si una pentru Timea. Deci cinci. 🙂 Am lasat pana la ultimul cent, ultimii 5 RON i-am dat in monezi :)).

Fotografii

Standard

Mda, nu stiu daca ati observat, dar imi place treaba asta cu fotografiile :).

Ok, imi place mult. Pe langa faptul ca ii fac Sarei 1 miliard de poze, le selectez, printez si pun in albume, imi place sa fac si altora. Sunt foarte foarte foarte fitoasa cu fotografiile (si in general, stiu, whatever :D). Adica atunci cand am ales fotograful de nunta, m-am uitat prin portofoliile a 150 de oameni si ne-am intalnit cu 3. La botez a fost mai simplu, am ales ce era mai bun in oras.

Cand a venit botezul Timeei, am intrebat mamicile de Cluj despre ceva fotografi, si mi-au facut cateva recomandari foarte bune, dar din pacate erau toti ocupati.

Hold it. Ca sa intelegeti de ce cautam eu fotograf. Noi am fost nasii Timeei, si am vrut sa ii facem un cadou de botez. Nasii ceilalti i-au luat cercei, asa ca asta pica. Alt cadou nu mi-a trecut prin cap, si m-am gandit ca fotografiile de botez sunt o idee buna, ceva ce ii va ramane for life. In plus, pentru mine la orice eveniment fotografiile sunt super importante. Muzica face atmosfera si apoi fotografiile ca la alea o sa te uiti pentru urmatorii 70j de ani. N-o sa mai tina nimeni minte ce a mancat si ce cravata a avut nasul (si intre noi fie vorba chiar si rochia de mireasa o sa arate mai mult sau mai putin creepy in lumina de peste 20 de ani). Bine, eu am si o slabiciune si pentru flori :D, dar asta e deja o alta poveste.

Asaaaaaaaaa, si ziceam ca toti erau ocupati. Dintr-o intamplare, am dat cu nasul de pozele Claudiei. Si-am intrebat-o daca n-ar vrea sa vina ea. Si a vrut. Si am zis sa va spun si voua.

Vedeti voi, e o smecherie aici. Claudia e un fotograf amator. Adica nu face asta ca un job, o face pentru ca ii place. Arata ca o pustoaica, but don’t let that fool you, face poze bune. Ideal ar fi sa va luati un fotograf cu adevarat profi. Dar daca nu e disponibil unul sau nu aveti bugetul necesar  (pentru o nunta tarifele ajung si la sume de 4 cifre in euro :D), gasiti un fotograf amator care stie ce face. Fotografii amatori sunt urmatorii fotografi profi. E doar o chestie de timp. Secretul e sa ii gasesti pe cei buni (cereti sa vedeti poze facute de ei, de la evenimente similare cu cel de care va pregatiti) :). E incomparabil mai bine decat sa dai 200 de euro la o firma care iti face de banii astia foto, video si eventual si vreo 2 albume. Pentru ca pozele vor fi fix asta, niste poze amarate, de 2 lei, la care nu te vei mai uita cu drag nici peste 2 zile, dar barem este 20 de ani. E o super diferenta intre poze si fotografii, si dupa mine merita fiecare cent. Sigur, fotograful n-o sa mascheze faptul ca ai avut o coafura horror sau ca rochia era cu un numar mai mare (mi s-a intamplat mie, don’t ask), dar daca e un fotograf bun stie cum sa incadreze si cand sa fotografieze, stie sa prelucreze bine. Mda, cam fiecare fotografie e prelucrata dupa, nu e suficient un aparat bun, asa ar face si Sara fotografie :D.

Asadar, v-o recomand pe Claudia (click pe profilul ei, o sa vedeti mai multe poze) pentru fotografii in Cluj. Nu e nevoie sa asteptati vreun botez sau nunta, noi de ex. facem o sesiune foto anuala, doar asa, sa avem poze frumoase toti 3, impreuna. Si daca vreti fotografii in Bucuresti (si va plac pozele Sarei), sa stiti ca ma bag 😀 (io-s aia cu pantofii misto si fara cap-tipic feminin, v-ati prins, da? :D). Mai jos dovezi, daca nu ma credeati pe cuvant :D:

E cald si paznicii sunt magari

Standard

Da, stiu ca titlul e alandala, dar de fapt e logic. Vedeti, daca n-ar fi fost asa de cald si mie nu mi-ar fi fost atat de lene as fi scris articolul ala pe care vroiam sa il scriu despre internet. Dar asa mai dureaza pana vine o zi mai racoroasa.

In schimb va povestesc din nou ca ma enerveaza paznicii.

Am fost in Cora din Sunplaza sa ne facem cumparaturile. Ca tot aveam bonurile alea cu reducere de la jucariile de 1 iunie (btw, masuta pe care am luat-o cu 60 ron era acum fix 141, mai mult decat dublu. SF). Anyway, pana a dus sotzoo cumparaturile la masina ne-am dus la Deichman sa ne uitam de niste sandale pentru Sara (n-aveau, dar aveau niste adidasi draguti la oferta-69 ron, asa ca i-am luat pe aia).

Cand am iesit de acolo am vazut o masinuta, cum sunt alea din Cora cu care se plimba copiii. Bun, am pus viermele in ea si am dat sa plec. Hop! M-a oprit o cucoana de la un ghiseu alaturat. Nu pot sa plec cu masinuta zice. Trebuie sa las un act de identitate. N-am, zic (nu pricep de ce nu mi-a zis INAINTE sa urc plodul in ea, dar ma rog, logica e overrated). Aveam acadeaua, copilul, telefonul si cardul in buzunar. Ioc act de identitate. Cocoana ma privea necrutator. Nu, nu-i ajunge CNP-ul. Il sun pe sot sa vina cu un buletin. Intre timp imi vara sous nas o foaie A4 cu regulamentul masinutei. Am aruncat un ochi din zbor si-am citit ca n-am voie s-o lovesc si sa ma urc in lift cu ea. Nici sa plec cu ea acasa. Bla bla. L-am lasat pe sot sa completeze hartogaraia (a fost mai usor cand am inchiriat masina pentru noi) si m-am dus spre H&M. Hop! (iar). N-am voie sa intru cu masinuta. Clipesc tamp. Zic…n-am voie cu masinuta de la mall intr-unul din magazinele din mall? Zice: DA!. Zic…unde zice? (deja simteam nevoia unui nou regulament). Zice: Asta e culmea! E politica magazinului. Nu stiu ce era asa culmea. L-am trimis sa gaseasca un regulament, am returnat plodul tatalui ei si m-am fatait un pic pe acolo. N-am cumparat nimic, evident, ca ma enervase dobitocul. Ce-o fi asa greu sa spui :”Doamna, imi pare rau, politica magazinului e sa nu intrati cu masinuta, daca vreti o puteti lasa aici si ma uit eu la ea pana va plimbati prin magazin”. Or something. Nici de la C&A n-am luat nimic ca acelasi gen de paznic cretin nu m-a lasat sa intru juma de metru cu masina sau sa ies cu sandalele astfel incat sa le probez (fie-mea era in dragoste cu masinoiul si nu vroia sa-l paraseasca). Dar erau reduceri cam peste tot, sa stiti. Am lasat banii la Debenhams si Fox in schimb. :D. A, si tot din cauza paznicilor nu mai intru nici la Famous Brands in Vitan Mall, era sa ma salte unul ca vroiam sa intru cu o plasuta la ei.

In concluzie, managerul de la Sun plaza sau ce mama ciorilor e ala care a stabilit politica masinutelor e cel putin idiot. Cum sa pui masinute cu loc pentru cumparaturi si sa nu lasi lumea sa intre cu ele in magazine? Crezi ca am venit special la mall sa ma plimb cu masinuta? N-ati face mai multi bani daca m-ati lasa sa ma plimb cu ea prin magazinele voastre? Prostanacilor!

1 an jumate

Standard

A  facut 1 an jumate. Când era mică mică, mi se pareau copiii la 1 an mari, iar ăia de 1 an jumate deja practic adulţi :D. Acum nu mi se mai pare asa mare, tot mică e :).

Luna asta ne-a fost cam grea, n-a mai vrut sa adoarma singură deloc deloc, nici ziua, nici noaptea, nicicând. Cred ca e de la dinţi şi sper că-i o perioadă şi trece :). Aşa ca eu stau lângă ea şi o mângâi pe păr până adoarme. Sincer, nu-i aşa rău, mai nasol mi se pare ca ziua nu doarme decât juma de oră şi se trezeşte plângând, semn ca n-a dormit destul şi nu e odihnită, dar ceva o deranjează. Şi nici măcar nu vad ceva inflamat, dar n-am pe altceva să dau vina :).

Luna asta merge oficial. Pe distanţe din ce în ce mai mari. N-a căzut decât o singură dată, când lua o curba. E foarte sigură pe ea, aleargă, dar nu vrea să meargă decât de la mine la sotzoo şi invers. Sau de la mine la masa şi înapoi. Altfel nu, în 4 labe sau tot de mână. Dar sigur sigur merge până se mărită, staţi liniştiti 😀

Mi se pare că face chestii din ce în ce mai haioase. De exemplu, când găseşte câte un şerveţel îl ia şi sterge asiduu şi mesele şi podeaua :D. Mărturisesc că nu ştiu pe cine a văzut, eu nu fac aşa ceva :D. Sau îl ia pe Cuţi, îl pune în pătuţul ei, îl mângâie pe cap şi-i spune să facă nani :D. Şi îşi pupă toată ziua jucăriile care îi plac (cu zgomotul de rigoare:tzoc!). Şi se joaca bau cu noi de 1000 de ori/zi.

Şi ne alergăm prin casă :D. Si nu-i place sa o usuc pe par, facem operatiunea cu ea ascunsa fie in bratele mele fie in bratele lu’ ta-su. De fiecare data cand face asta imi imaginez cum o sa ma gandesc eu la fazele astea cand o sa am 70j de ani :).

Si cand mergem la locul de joaca cu nisip isi toarna nisip cu galeata in body :). Eu am scuturat-o acolo, ta-su mi l-a adus cadou acasa, necajit nevoie mare :D.

Si a invatat sa se dea in leaganul ala de copii mari. Si vorbeste din ce in ce mai mult, face si cate o propozitie, cel mai des „Mama papa/Bebe papa” :D. Cel mai complicat cuvant pe care l-a invatat e „Doamne”, spus de mine in masina cand era sa intre unu’n noi or someth. Deci e spus Doaaaaaaaaaaaamneeeeeeeeeeee!, iar ea spune Tffffffffffaiiiiiiiii neeeeee :D.

Si se ofaie si ea (Of of of of) :D. In plus, a invatat sa imite elefantul (da e un zgomot ciudat, don’t ask), maimuta, capra, sa cheme pisica (pis pis)…si cam atat. In schimb, ham castiga teren. Practic orice animal e ham. Inainte erau doar cele cu 4 picioare, dar acum a trecut si la pesti. Rad infundat cand ta-su ii explica serios a 83084023840324832 oara ca pisica si vaca si porcul nu sunt HAM si n-o sa fie niciodata in viata asta :D.

Tot din ciclcul „Copilul meu e Einstein”, va anunt ca stie sa faca puzzle-uri complicate, adica de-astea:

Si sa sorteze pe culori diverse chestii, cum ar fi astea:

Luna asta a fost tare tare iubareata, ma iubeste ba pe mine, ba pe ta-su, dar rau, nu respiram o secunda. Sincer, noua ne cam place ca o mai prindem si noi in brate si asta nu s-a intamplat de ceva vreme :D.

Well, cam asta ar fi :). Sper intr-o luna viitoare mai linistita si cu incisivii sau molarii ce-or fi deja aparuti :D. Adica in traducere, sper sa dorm mai mult bine :D.

Things change

Standard

I change 🙂 Perspectiva asupra lucrurilor se schimba. Inainte sa nasc tare ma pricepeam la crescut copii. Eram mama perfecta, ideala si le judecam pe toate prietenele care nu isi cresteau plozii corespunzator standatdelor mele de inalta clasa si tinuta morala. Bleah, sa ma vedeti acum :D.

Pranzul

Inainte: Parintii erau plecati in oras sau ce?

Dupa: Moamaaaa, ce mama misto are pustiul asta ca il lasa sa faca asa 🙂 Si el siiigur s-a distrat! La noi cam asa e fiecare masa. Spanacul e pe primul loc, merge ideal cu bucataria mea alba 😀

Tantrum

Inainte: Ce plod prost crescut. A mea NICIODATA nu va face asa. Nici nu se va tavali prin magazine nici nu va urla prin parc daca nu o dau in masinute.

Dupa: Are 2 ani, nu? 😀

No.2

Inainte: Partiiiieee. Vomit. Nu poate exista nimic mai scarbos pe lume. 😦

Dupa: No.2? Voma? Muci? Ha, nothing scares me, bring it on!

Nani

Inainte: Aaaaaawwwwwwwwwww, ce dragut, asa dorm tot timpul, nu?

Dupa: Repede, repede, ce sa fac mai intai? Sa spal farfuriile, sa mananc ceva, sa strang jucariile, sa vad si eu un film, sa ma dau pe net? In o ora n-apuc sa fac niciuna din ele, si o luam de la capat 😀

Joaca

Inainte: Fie-mea n-o sa aiba niciodata, dar niciodata atatea jucarii. Si se va juca cu ele pe rand. Dupa care le va pune singura la loc. Am zis!

Dupa: Eh, in 5 minute le strang. Si oricum, fac asta de cel putin 2/3 ori pe zi, deja nu ma mai deranjeaza. Sper doar ca nu se sperie foarte rau oamenii cand vin in vizita.

Colici

Before: Holly crap, I will NEVER have babies!

Dupa: Holly crap, I will NEVER have babies again!

Voi? Ceva revelatii? 😀