Luni

Standard

De la bun inceput va spun ca nu-mi place lunea. Da, e de la scoala si de la mers la buro. E o zi complet nesuferita, chiar daca acum stau acasa si ce mi-e sambata ce mi-e luni.

Asa ca luni m-am dus in parc cu viermele. Acolo se plimba cam 20% din timp, restul scurma la poalele unui copac in nisip, cu prietenul ei David (ma depaseste cum se inteleg asa de bine, el e super activ si fie-mea super chill, dar se super plac). Na bun. Eu las viermele acolo si ma postez pe o banca, vorbesc la telefon, bla-bla, nu intervin decat daca mai vine cate un copil sa ii ia jucaria din mana, ceea ce e big NO NO, si se pune pe urlat de musai sa ma duc la ea. In rest le da jucariile fara nicio apasare. Ei, si sunt mai multi copii care se joaca pe acolo in nisip. Isi schimba jucariile intre ei, pleaca cu ele in inspectie prin parc, dar intodeauna mama/tatal din dotare se intoarce si le lasa acolo. V-am mai povestit ce-am patit cu creta. Ei bine, creca m-au auzit, cu lopatelele si chestiile de nisip fac fix pe dos. Sunt neste fetite de vin si iau jucariile si se cara cu ele. Minunat, nimic de comentat, nu sunt singurele. Problema e ca ele le duc la mamici/bunici/bone (sunt 3 tanti care stau pe banca la taclale si sparg seminte ce pot fi oricare din cele 3) si alea nu le mai dau inapoi. Adica nici macar nu se joaca copilul cu ele, le tin ele in mana in timp ce parlamenteaza costumatia ultimei mamici ajunse in parc. Ultima oara i-au consumat Sarei tot tubul ala de baloane, dupa care s-au intors si i-au aruncat cutia goala, fara macar sa intrebe daca pot sa faca asa ceva sau sa ii spuna multumesc.

Deci asa am inceput eu ziua de luni. M-au cam enervat, dar nu le-am zis nimic. Am plecat spre casa si vorbeam cu Oana (mama de Timea). Eram pe trecere, impingeam caruciorul cu o mana si un cot, cand un nene nespalat intr-o Dacie jegoasa si pe cale de descompunere ma injura ca vorbesc la telefon. M-am intors si i-am urlat idiotului ca e verde si ceva de genul ca e un cretin handicapat. Oana ma intreba destul de socata ce zice Sara cand urlu asa, ea traieste in Cluj de peste 10 ani si sunt ceva mai civilizati oamenii in zona.

Bun. Am ajuns la Mega sa fac niste cumparaturi. Paznicii de la Mega sunt cei mai amabili oameni de pe pamant, scot rotativa aia sa trec eu cu carutul intotdeauna, nu fac conversatie aiurea, nu caraie, baraie, zambesc politicos, ne salutam cand ne vedem pe strada. Chiar ma duc cu drag acolo. Luni era un nene nou. Se uita din zare la mine fara niciun semn sa ma ajute sa intru, ba mai mult, un carucior fara copil in el bloca drumul. Ma duc sa-l rog sa ma ajute sa intru.

Aaaaaaaaa, pai unde vreti sa intrati? Nu vedeti c-aveti legume? Ce, noi n-avem dovlecei, n-avem ceapa, nu puteti intra, uitati, si doamna a intrat fara carucior, e cu copilul in brate! (era, o crestina se chinuia cu cosul intr-o mana si plodul in cealalta)

Bun, ii spun ca evident ca o sa las plasele la cutie, dar sa presteze ceva sa pot intra. Presteaza. Ma fatai eu pe acolo si ajung la casa. Aud un racnet.El era.

Haideti la casa asta! Ma duc spre urmatoarea casa (libera). NU LA AIA! AICI AM ZIS!

Bun, inca eram zen in ciuda mamicilor din parc si a idiotului de pe trecere. Dau sa platesc. Cu cardul. Nu merge. Banca indisponibila. Mai incearca tanti inca o data. Tot nu merge. Zic hai ca-l sun pe sotzoo sa vina cu cas(h), ca eu n-aveam. Intre timp vine urangutanul: CE DUREAZA ATAT, HAIDETI MAI REPEDE CA ASTEAPTA LUMEA! A treia oara a mers cardul. Inca eram destul de hotarata sa nu-mi pun mintea cu cretinul desi ma enervase (era o conspiratie sa fur eu produse de la Mega de 50 de lei, duh, vorbisem special cu banca sa fie indisponibila), dar in drum spre iesire il aud cum se cearta cu o alta femeie ca nu stiu ce o invata cum sa foloseasca cardul cu acelasi ton urlator. Si atunci am facut click si-am facut cu el cum face Ciutacu cu Base. Adica urat. Urat rau. Pitbull style.

Ati inteles, lunea sucks.

Acum, problema e, ce ma fac eu? La farmacie nu ma mai duc (ocolesc 15 minute pana la cea mai apropiata sau cumpar de la aia scumpa rau). Acum nu-mi vine sa ma mai duc nici la Mega cu idiotul acolo. Plus ca mi-e rusine ca n-am reusit sa fiu o doamna si-am urlat ca o descreierata. Mai ramane sa ma cert cu jandarmii din parc si pot sa ma inchid linistita in casa.

Reclame

16 răspunsuri »

  1. Off Ce imi place!!! Ma intreb cum de nu ai urlat din prima!! =)) eu il mai am pe sotul dupa mine si el imi pune frana de obicei, dar eu nu sunt deloc toleranta. Am zis ca sunt destul de toleranta cu cine real conteaza ( adica fiica-mea ) si cu ceilalti chiar nu am niciun motiv/ avantaj/ dezavantaj.. sa le mai suport si lor nesimtirile, pt ca altfel, as ajunge la balamuc. Stiu ca sunt olteanca cu gura mare si certareata, dar pt inima si psihicul meu, prefer sa fiu asa decat sa inghit si sa ma apuce fibrilatiile cand ajung acasa, sa nu mai am rabdare cu asta mica.. 😀 pupici!!!

    Apreciază

  2. Esti cea mai tare, jur! De mult timp iti citesc blogul si de fiecare data am senzazia ca eu am scris… Funny … Avem aceleasi trairi si sunt convinsa ca vorbesc in numele multora. Ma bucur de fiecare data cand mai scrii ceva… Eu sunt din Timisoara, am un plod de doi ani (fara foarte putin-cateva zile), dar viata se pare ca e la fel.
    Astept cu mare nerabdare sa mai scrii …
    P.S. Te-as mai lauda, sincer dar dupa-aia sunt convinsa ca o sa dau de banuit :))
    xOxO

    Apreciază

  3. Si Sima si-a cam luat-o la joaca. Adica a fost trasa de par de un baietel, de 2 ori, fara motiv. Ea se juca linistita pe jos, cand a aparut micul monstru razboinic. Nu-mi dau seama ce avea cu ea, zau. A plans saracuta, a jumulit-o bine. Prima data am zis ca a vrut sa o mangaie. A doua oara, tot asa din senin, m-am stropsit putin la el si am luat-o pe Sima de acolo. Cand o apuca pe ea pandaliile, macar are motive. Acum se bucura asa de mult de compania copiilor, mai ales cu cei mai mari ar sta. Ma rog, tot nu stiu cum sa reactionez cand e agresata fara motiv. Sper sa nu se mai intample.

    Si la fel patim si noi cu jucariile. Le tin de regula in cosul de la carucior. Cand Sim e in leagan sau ne plimbam, mai mereu ne trezim ca vin copii si ni le iau din carucior. Nu ma supar, ii las sa se joace. Dar cand trebuie sa plecam, ma asteapta o intreaba campanie de strans. Si de explicat mamicilor respective ca plozii lor mi le-au luat pur si simplu din carucior in timp ce ele afanau solul cu coji de seminte. Si sunt copii maricuti cei care le iau, ar putea sa ceara voie. Dar, ma rog…
    La cumparaturi cand merge cu noi apar mereu situatii… Are o chestie cu gresia acum, vrea ea musai sa mearga pe gresie. Asa ca petrecem zeci de minute in magazinele de cartier, cu Sima mergand in cerc, tinuta de manuta. In supermarket e mai greu, dar oboseste mai repede. 🙂

    Apreciază

    • Si Alicia si-a luat o minge in fatza cand eram intr-o zi prin parc. nici nu a stiut ce a lovit-o saracutza.. 😀 dar boracu are 1 an jumate, ce puteam sa ii zic? si ma-sa mi-e prietena.. :)))

      Apreciază

  4. zen e bun! nu are sens sa-ti faci nervi cu astfel de oameni, nu se merita, dar eu te sfatuiesc sa le dai exemple
    pe mine ma enerva cumplit un portarel de la o banca.
    mai nesimtitu’ de paznic nu-si mica fundu, sa deschida usa sa intre o batrana, mame cu carucioare sau oamenii care se vedea de la o posta ca aveau nevoie de ajutor.
    (eu una am un buggy din ala serios, ce-i drept usor de manevrat pe orice teren, dar greu de intrat pe usi sau alte spatii inguste),
    m-a enervat in asa fel incat, o saptamana m-am dus consecutiv in fiecare zi (mi-am facut de lucru ceream informatii, mai ceream un extras). primele 2 zile i-am tinut morala. tare! in asa fel incat sa auda toti ceilalti angajati, dar la modul frumos „ca uite eu am copilul asta dupa mine, si sunt singura si nu cred ca e atat de greu sa ma ajute sa pot intra si eu mai usor pe usa”
    deja a 3-a zi, cand a vazut ca vin, a schitat un zambet mai acru si s-a apropiat de usa!.. ziua 4 si 5 deja nu mai aveam probleme. vreau sa iti zic ca si acum ma saluta cand trec prin fata bancii, si ma ajuta cu intratul. inca se joaca si cu fiu-miu cat imi rezolv treburile pe acoo!
    alta data mi-am pus mintea cu o cucoana de la noi de la aprovizionare. mai femeia asta urla la toata lumea, nu mai vorbesc ca mereu ne trimintea de la un birou la altul, ca nu e treaba ei (desi a ei era). ajunsese sa ma dispere. stateam la birou si ma gandeam vreo 20-30 de minute, pana ma apucam de ceva, la cati nervi iti putea face femeia asta.
    stiam ca scrie la calculator cu 1 sau maximum 2 degete. o vedeam cum se chinuie (dar deh, sigur stiti cum ajung astfel de oameni „pregatiti” in pozitii cheie in sistemul bugetar si intrazie mersul lucrurilor).
    ei bine, am stat eu si m-am gandit si i-am facut la doamna un referat cu vreo 200 de produse pentru toata lumea din birou, cu coduri si o multime de date. Lista era pe vreo 3-4 pagini, tot ce eu scriam, lasam la secretariat si dupa 1 zi ajungea la ea, iar ea trebuia sa introduca totul in termen de cateva zile. Lumea cerea lucruri normale, si ceva mai scumpe. Eu in schimb am ales sa pun pioneze, capse de mai multe tipuri, ata, samd tot felul de produse din astea de nimic. cand a primit lista, s-a pus sa ma caute: sunat, emailuri din alea disperate ca ma roaga sa trec si sa ii dau lista in formatul electronic. am lasat-o sa fiarba vreo 3 zile si m-am dus cu lista in format electronic. era cu referatul meu mea in mana, cred ca era ultimul de introdus si avea o fata din aia de i se inecasera toate corabiile. Nu i-am zis ca i-am facut-o intentionat, desi era logic. Cand am iesit pe usa, una dintre colege ii zice: uite mai Anuta ti-a facut-o fata!… am tras cu coada ochilor, si ea se uita fericita la documentul cu coduri pe care i-l dadusem. de atunci nu am mai avut probleme cu ea. si lucrurile cel putin cu mine au fost foarte „profi” din partea amandurora.
    eu zic sa mergi in continuare sa iti faci cumparaturile de la mega, sau farmacia ta.
    din experienta, cel mai rau in Romania, e la posta romana. dar tu deja stii asta. cu alea nici eu nu imi prind mintea si nervii.

    Apreciază

    • Problema e ca la mine asta e zenitatea zenului, as good as it gets. In mod normal le killaream pe alea din parc, si pe asta mi ti-l mustruluiam de la intrare :))

      Apreciază

  5. Dap, si eu credeam ca sunt o ciudata!
    Cu fiecare zi care trece, mi-e imposibil sa cred ca ma voi integra in asa zisa societate, cateodata am impresia ca nu vorbesc aceeasi limba ca si restu, dar cand vad postari genul, ma mai linistesc.

    Deci mie mi se intampla cam des ce ai povestit tu, ex ; ma roaga nepotica mea care se marita, sa-i procur eu invitatiile si marturiile de aici( ea e in strainatate),ca sunt mai ok preturile.
    Googalesc si gasesc ceva super dragut la un pret acceptabil, trimit email cu nelamuriri imi raspunde o tanti draguta si-mi spune ca e totul inclus in pret si sa fac linistita comanda cu plata avansului bineinteles, zis si facut.
    Dupa 4 zile primesc un telefon si mi se spune ca de fapt , marturiile nu au eticheta nu au nimic, deci…iar deci….daca vreau eticheta cu initialele mirilor si data nuntii, se plateste separat, ii explic domnitei ca eu am discutat acele chestiuni cu o colega,ba mai mult am si email confirmat, iar tipa imi spune.aaaaaa era fata noua si ea nu stie!!!!
    Am facut o criza de nervi.,i-am spus tipei de toate si ca dpmdv e pacaleala, a trebuit sa vb cu nepoata si sa-i explic cum sta treaba la noi ca intr-un final sa pot continua!!!
    Invitatiile: am decis sa le iau din localitate, zic sa evit problemele de mai sus; bun, vizitez un negot cu asa ceva, imi aleg invitatiile, intreb ce si cum, pret total si mi se da, ii zic ok si zic sa trecem la treaba.trimit la nepoata matrita, zice ca-i place si acum sa vina comanda, trimit pe sot sa plateasca avans, plateste ….ajunge casa, suna telefonul; Cu ce culoare vreti textul? cu negru e 1 ron, iar cu alta culoare 1,2 ron….???!!!!
    Bai frate, am zis ca e prea mult, ca nu are rost sa o iau de la capat, dar e pentru ultima data cand ma mai bag sa cer chestii pentru altii, ca de era pentru mine, imi bagam picioarele si in marturii si in invitatii!!!!

    Ieri a fost marti, asa ca e posibil in orice zi a saptamanii!

    O zi buna sa aveti dragelor!Si fiti ZEN!

    Apreciază

  6. Noi ultima oara ne-am certat cu un nene client la Carrefour, Am indraznit, gravida fiind si cu un copil dupa mine, sa cumpar un bax de bere si niste iaurturi si sa il rugam pe nene sa ne lase sa folosim casa prioritara pentru gravide. S-a dat la o parte si a inceput sa ne bombane ca am cumparat bere si profitam de copil sa folosim casa, ceva de genul. Sotul e foarte calm si diplomat, dar chiar si asa am inceput amandoi sa-i sarim in cap, atat de tare ne-a enervat si ni s-a parut deplasat comentariul lui despre ce am cumparat. Am tinut-o asa pana am plecat si de-atunci ne-am promis ca data viitoare ne abtinem si nu mai spunem decat sa ne lase in pace si sa le intoarcem spatele (mai avuseseram incidente tot la casa prioritara, tot de la barbati de-o seama cu tata). Tot de atunci am hotarat ca nu mai intru in discutii cu de ce nu poarta Sandra caciula sau geaca sau ceva (era sezonul cand toti erau cu caciuli numa ea nu:) )

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s