Jungla

Standard

Cand am plecat de la buro inainte de a naste, am intrat intr-o oaza de liniste. Job-ul meu e unul stresant, cum e al multora, si vacanta aia de pana la nastere mi-a prins de minune. Atunci am crezut ca am scapat pe veci de rautatile inerente la locul de munca si ca o sa ma mai intalnesc cu ele peste 2 ani si ceva. Gresit.

Ajunsa in lumea mamiceasca, am constatat cu stupoare ca si aici sunt. Mult mai aprige si mai invartosate decat m-as fi asteptat. Pentru ca e blogul si pentru ca mai sunt si pe cateva grupuri pe FB, si pentru ca stau si pe un forum, pentru ca ies in parc, intru in contact zilnic cu o multime de mamici.

Si fratilor, sunt(em) rele.

De fiecare data cand ma gandesc la online-ul mamicesc (care e simpatic si de care sunt destul de addicted) am in cap imaginea maimutelor din Cartea Junglei.

Sigur, am cunoscut cateva mamici care imi sunt chiar simpatice. Sa nu mai vorbesc de blogurile din blogroll de la Bebelusenii care pentru mine sunt un must si le consider lectura obligatorie pentru orice mamica. Regret ca pe unele le-am descoperit prea tarziu, dar de aia le-am pus aici, poate voi le veti descoperi la timpul potrivit. Nu le cunosc pe mamici, doar pe Maria, si cu ea doar online am interactionat 🙂 si sper sa mai interactionaaaaaaaaam mult si bine, chiar daca nu e ea in the parenting mood these days si eu sunt (si nu e deloc singura diferenta), cumva cred ca tot vom avea de povestit mult si bine.

Dar in rest, lumea mamiceasca e impartita in zeci de tabere.

Alaptare vs Lapte praf

Bio vs Non Bio

Carcuioare vs Bebelusi purtati

Vaccinare vs Ne-vaccinare

Mame care aleg sa ramana acasa vs Mame care se intorc la buro

Home schooling/Unschooling vs Schooling

cumva sumarizand cele de mai sus

Attachement Parent vs Restul Lumii

si lista banuiesc ca va continua pe masura ce va mai creste Sara.

Eu sunt la mijlocul mijlocului, alaptez, Sara papa predominant bio (nu gasesc intotdeauna fructe si legume si alea din piata numai bio nu sunt), noi insa mancam mai orice-nu mezeluri, dar in rest cam orice, nu doarme in pat cu noi, ea n-a fost purtata niciodata nici in sling/wrap/SSC, in schimb am tinut-o aproape doar in brate pana pe la 6 luni (si in leagan, sa traiasca!), dar adora caruciorul si il folosim inca, si il vom mai folosi mult timp, am avut noroc sa pot sa stau cu ea 2 ani, si mi-ar placea sa mai stau daca as putea munci de acasa. Nu mi-ar placea sa nu mai muncesc, chiar daca ipotetic ne-am descurca financiar pentru ca nu cred ca ar fi ok nici pentru mine si nici pentru ea, sa creasca cu o mama dependenta. Nu cred ca e ok pentru niciun copil sa aiba o mama sufocanta. :).

Sigur, si eu am opiniile mele si anumite principii de crescut copii, pe care le spun pe aici si cui ma intreaba. Sincer, nu cred ca i-am dat niciunei prietene cu plod vreun sfat daca nu mi l-a cerut sau daca n-a mancat-o in behind sa imi spuna ca trebuie sa fac ceva (am o mamica in parc care imi spune de fiecare data cand ne vedem sa ii cumpar incaltari rigide Sarei).

Dar chiar si cand imi spun ofurile aici, incerc sa o fac fara inversunare :). Nu stiu exact cum sa spun, mi se pare ca se exagereaza atat de mult in aproape orice si ca s-a instituit o miscare de my way or the highway in aproape orice subiect legat de crescut plozii.

Aplaud mamele care promoveaza alaptarea exclusiva si care scriu zeci de postari pe bloguri si zeci de explicatii pentru a informa proaspetele mamici (despre diverse, nu doar despre asta). Si eu am scris despre asta, mi se pare util. Dar nu mi se pare util sa fie atacate mamele care hranesc copiii cu lapte praf. Pentru ca marea lor majoritate au facut asta din cauza lipsei de informare. Mi se pare vinovata o mama doar daca i s-a explicat (nu doar spus) cum sa procedeze corect si de ce asa e corect si a refuzat. Dar inteleg in totalitate mamele care au fost bombardate de sfatul pediatrului, al mamei, al soacrei si al prietenelor de a da completare pentru ca „nu are lapte destul”. Decizia lor e luata avand in cap interesul copilului si nimic mai mult. Am fost si eu acolo, am mai spus, faptul ca am reusit sa alaptez il consider in exclusivitate meritul Sarei.

La fel inteleg mamele care nu au posibilitati sa hraneasca copilul bio. E o mamica (care sper ca inca mai citeste blogul 🙂 ) care traieste in Angola. Ce bio fratilor, daca gaseste pere da o petrecere. Plus ca sa mananci bio e scump, no offence. Plus ca din cate stiu chestiile dubioase din alimentele non-bio nu sunt dovedite a fi cancerigene samd, ci doar se presupune ca ar putea fi. E o oarecare diferenta, asa ca o alegere documentata poate fi mai buna decat a o tine langa intr-un fel doar pentru ca e hip si la moda. Am scris si despre asta, eu am ales sa o bio-iesc pe Sara cat de mult am putut :)), pentru ca sunt genul care sufla si in iaurt cand vine vorba de ea. Dar nu as omora o mamica care nu e la fel de obsedata ca mine.

Despre purtatul bebelusilor ce sa zic, am simtit-o pe pielea mea, cand fiind la un targ de bebelusi, vreo 3 mamici purtatoare s-au uitat cu superioritate la mine si cu mila la biata Sara care statea in carucior. Nu ca ar conta ca ei ii place acolo si ca e super multumita de modalitatea de transport, musai sa porti copchilul.

Iar cu dormitul in pat, l-as trimite maine la plimbare pe ala care m-ar pune sa dorm cu ea, in conditiile in care atunci cand am incercat sa vad cum ar dormi in camera ei pe la 3 luni a fost un succes deplin si in conditiile in care dormim amandoua foarte prost atunci cand trebuie sa impartim o camera (nu mai zic daca o imparte cu sotzoo, nu mai doarme nimeni si nici vecinii :))). Incurajez co-sleepingul, e super normal sa dormim cu ei atunci cand sunt mici si necajiti si au nevoie de noi, si sunt de acord sa dureze atat cat doreste copilul. Dar daca copilul meu doarme mai bine singur si tu imi spui mie ca sunt o mama rea ca n-o fortez sa doarma cu mine cred ca e cazul sa te duci sa te culci.

Si lista poate continua :).

Ceea ce vroiam sa zic e ca nu imi plac must-urile si spalarile de creier, nu imi place sa i se impuna cuiva sa isi creasca copilul intr-un anume fel, oricare ar fi acela. O mama isi creste perfect copilul in orice fel o face atata timp cat o face cu respect.

Putine lucruri in materie de crescut plozi mi se par inacceptabile: CIO si bataia sau agresivitatea. Astea nu au scuza si nimic in comun cu respectul. Dar in rest, pot intelege si se pot explica multe.

Deci ce-am vrut eu sa spun cu post-ul asta mare cat o zi de post 😀 pe care l-am invartit si pe care l-am ametit si nu imi place cum a iesit dar tot il public ca am scris mult si m-am saturat de el, il tot puric de ceva zile: dragelor, trageti aer in piept, zambiti si luati totul mai usor, crescutul copiilor ar trebui sa fie o chestie fun si naturala, normala, nu o lucrare de dizertatie (asta e si pentru mine care ma incapatanez sa citesc enspe catralioane de carti in loc pur si simplu sa am incredere in mine 😀 si in ce ma taie capul).

Reclame

20 de răspunsuri »

  1. wow:) lung dar frumos 🙂
    mie mi-a placut postul !
    intradevar it’s a jungle out there !
    si eu sunt pe undeva pe la mijloc :)) nu prea sunt eu deacord cu homeschool dar hai ca daca s-ar putea si la noi as incerca dar cred ca e mai bine pt copil sa fie intr-un colectiv . promovez ,incurajez alaptatul exclusiv .eu de exemplu am batut din pinteni ca niciodata nu o sa-i dau copilului meu lapte praf sau borcanele ! na ca am ramas fara lapte (am incercat absolut orice se putea omeneste 😦 imi pare tare rau ca nu mai am acele momente doar eu cu ea :(( imi este atat de dor de perioada aceea de 7luni jumate 8 luni na in care eram supranumita The Tatza :))) , la fel ca si cu borcanelele , eu deobicei ii fac mancare gatita si sincer intr-o saptamana imi vomita masa de pranz am incercat toate retetele gateam cate 3feluri odata si am incercat in ultima instanta borcanele apoi am revenit la papa facuta un casa )
    incerc pe cat posibilul si eu sa ii dau alimente mai bio 🙂 de dormit in pat cu ea mai adormeam cu ea dar cand era mica mica dar o lua sotzu si o ducea in patut la ea ! sunt pro carucior si pro bebe la purtator 😀 dar depinde si de copil cum ii place sa fie transportat 🙂 si mie mi-i s-a intamplat sa dau de o mamica fanatica cu bebe la purtator si mi-a zis pe un ton mega rece si taios ca eu intrerup legatua intre mine si fimea punand-o in carucior ….wtf???? legatua care ?? legatua fizica ? aia emotionala sentimentala ?care ? mdea …. sunt mame care au aruncat cu rosii in mine cred ca erau suficiente cat pt o tona de bulion …:((( ma rog fie asta e …
    da intradevar nu cio nu violenta agresivitate nici fizica nici verbala nu mi-i se pare ca un copil poate fii „corectat” in modul asta .
    no hai ca ii tarziu si deja ma dor ochii ( luminozitatea d la tel e la maxim pt ca am  un ecran facut zob :))) ca deh daca fimea acu umbla brambura prin casa si pe tot ce pune mana strica sau ajunge in perete acelas tratament l-a avut si mobilul meu :))))
    noapte buna !
    P.S.- melodia este perfecta pt postu asta :)) !

    Apreciază

    • Mai, daca esti o mama cat de cat ok, inevitabil o sa ajungi sa iti porti plodul, dar nu am nevoie neaparata de o bucata de material sa arat ca pot face asta, e doar mai usor cu ea. Da, copiii au nevoie de apropiere fizica, dar prezenta unui carucior nu arata ca sunt tinuti la colt pe coji de nuca in timp ce eu imi fac manichiura.

      Apreciază

  2. Da, suntem rele. Mie mi se pare ca se accentueaza rautatea la mamele online, si nici macar nu mi se pare de neinteles- am mai spus-o. Poate ca e preferabil asa, sa „descarcam” in virtual, daca asta ne face sa fim mai bune acasa, cu cei apropiati etc.

    DAR… din experienta mea, un pic mai lunga decat a ta, in mediul virtual, in parcuri, in diverse medii unde „vietuiesc” tinere mame, ceea ce ma inspaimanta nu e rautatea, ci inflexibilitatea, ca sa nui zic altfel. Si o gasesc la anumite persoane care, altfel, sunt scolite, au performante profesionale, ma rog, se presupune ca sunt femei inteligente. Da’ daca ei i-a zis doctoru’ de familie ca in prima zi copilul tre’ sa manance 11,4 grame de morcovel fiert fix 48 de minute si 27 de secunde in 645 ml de apa, pai ASA trebuie facut. Nu exista nicio alta cale. Nu inteleg ce se intampla cu creierul femeilor dupa nastere in acest context. Cum se poate transforma o fiinta care ia decizii rapide, are o functie de mid management, dispune de sume cu multe zerouri in euro, intr-una care nu mai e in stare sa gandeasca nimic cu capul ei? Si, ori face un atac de panica pentru ca a fost la baie si a fiert morcovelul 49 de minute si 8 secunde si intreaba, disperata, „ce-i de facut acum?” ori, mai rau, daca aude ca i-ai dat pastrarnac fiert la aburi se indigneaza toata, cum te poti juca intr-un asemenea hal cu sanatatea copilului tau? Ma inspaimanta faptul ca majoritatea mamelor isi imagineaza ca a creste un plod e o combinatie intre rocket science si chimie moleculara. Chiar ma face sa ma intreb (desi-s departe de sustinatoarele Attachment Parenting,, ca mod de gandire) unde a disparut instinctul matern, ce naiba s-a intamplat cu el de-am ajuns sa ne certam pe grafice si timpi de executie cand vine vorba de cresterea copiilor?

    Stiu ca tu mi-ai zis ca nu te convinge experienta generatiilor anterioare, mie tot mi se pare o proba interesanta. Nu pentru practici in sine, cat pentru faptul ca timpul si istoria omenirii ne-a demonstrat ca suntem o specie rezistenta, adaptabila si cu o capacitate fantastica de supravietuire. Aceasta e „the big picture”. Lucrurile cu adevarat importante sunt cele pe care ne ajuta bunul simt si instinctul de supravietuire al speciei sa le stim si se refera la pericolele majore si reale. Restul sunt detalii atat de lipsite de importanta, in marele „tablou” al vietii unui om care va deveni copilul nostru, incat zau ca nu mi se pare ca merita sa ne facem griji sau sa ne certam pentru ele. Exista mii de cai de a ajunge in acelasi punct, exista mii de exemple de oameni care s-au ratat desi au avut lumea la picioare sau, dimpotriva, s-au implinit desi au avut conditii crunte de dezvoltare, incat experienta generatiilor anterioare ar trebui sa ne linisteasca.

    Dar, in general, dorinta de a controla orice detaliu porneste dintr-o mare anxietate. Suntem atat de concentrate pe a controla orice mic lucru neinsemnat din dezvoltarea copilului pentru ca, din motive pe care nu le inteleg, chestia asta a inceput dintr-o data sa ne sperie.

    Apreciază

    • Doamne, deci m-ai descris fix pe mine dupa nastere :)), nu reuseam sa inteleg cum e posibil ca dintr-o persoana al carei principal atu la job era luarea rapida a deciziilor corecte ma transformasem intr-o tuta care nu stia daca sa scoata plodul la plimbare au ba. :))

      Apreciază

      • Mai, mie mi se pare aiurea si ideea asta care se tot vehiculeaza la parintii moderni: „sa cresti un copil este o maaare responsabilitate” Asta nu face decat sa supramotiveze mama, sa-i induca anxietate si sa transforme cresterea copilului intr-o activitate exclusiva, de care trebuie sa se ocupe cu maxima responsabilitate, altfel cine stie ce mare nenorocire se intampla. In conditiile astea mi se pare firesc sa ajungem sa credem ca fiecare detaliu e crucial, ca e esential sa ne punem ceasul sa sune la 11 45 punct sa bagam copilul in casa cand sunt 28 de grade afara si el se joaca linistit la umbra. Mamele din ziua de azi traiesc cu senzatia ca un copil e „perisabil”, la naiba, tocmai din supramotivarea asta si din excesul de informatie bruta, nefiltrata in vreun fel si pe care nu au backgroundul necesar sa o interpreteze, poate.

        Fara intentii de a critica, asistam ieri pe forum la discutia despre pus gura pe chestii vs enterocolita. Nu inteleg niciodata de ce mamele considera bolile usoare, precum diareea sau viroza respiratorie, drept niste „pericole”. Nu-s. De fapt, sunt in primele 5-6 luni de viata mai neplacute, apoi devin niste neplaceri minore. Crezi ca mamele „traditionale” isi bateau capul cu faptul ca plodul avea lumanari de muci? Nu, asa cum nici ele nu se puneau in pat sa boleasca atunci cand o pateau. Problemele astea mici sunt, pentru oamenii simpli la fel ca problemele lunare… le acoda o aceeasi importanta, pentru ca simt, instinctiv, ca nu pun in pericol viata copilului, nici dezvoltarea lui, vin si trec prin remedii simple si gata. Nu mi se pare o evolutie faptul ca pe noi ne apuca zece randuri de palpitatii la auzul unui stranut… 😦

        Apreciază

      • Mdaaa, sunt de acord (am povestit cum am tratat si eu raceala Sarei cu faimosul medicament nimic), dar nici extrema cealalta nu e ok, copilul are febra mare dar eu nu ii bag nurofen/panadol ca nu e in line cu semnele de pe cer, rezultat copilul ajunge la convulsii si e mov si stam o luna in spital.

        Apreciază

      • Nu, in niciun caz. Eu vorbeam de atitudine. Ca tot vorbeam ieri de cartea cu continuum, nu stiu daca ai ajuns sau ai retinut faza cu caratul barcii, diferenta intre indieni si italineii cei stresati, incrancenati si care se gandeau o saptamana ca vai, acum o s-o care si inapoi.

        Eu nu sunt anti-medicatie. Ma feresc de antibiotice (dar nici acolo nu-s fanatica, atunci cand a facut puroi in gat si febra 40 mi se parea aiurea sa-l las sa se vindece – sau nu- the natural way). Nu-s nici anti-medicina. Mi se pare ca trebuie sa luam ce e bun din ambele lumi, cea moderna si cea traditionala. Sunt 100% pro tratamente rationale, vaccinari pentru boli fatale, scolarizare. Sunt 100% impotriva medicatiei preventive, a vaccinarilor pentru boli comune si a suprastimularii. Deci, nici cu unii, nici cu altii:D

        Dar, daca are muci, stii ca trebe sa-i dai nurofen si asta e, nu inteleg incrancenarea, ingrijorarea,, panica la gandul ca poate mai raceste o data etc. Mai raceste, asta e, ii mai dai o data nurofen. Se kk imprastiat, scuzati, ii dai un antidiareic si-un ceai de menta si gata, ce atata ingrijorare?

        Fereasca Dumnezeu de boli grave, e plin netul de ele, ne impresioneaza o poveste precum cea a lui Bibi, dar nu invatam nimic util pentru noi din ea: aceea e o problema, nu un muc sau o rubeola. In loc sa fim fericite ca nu suntem in situatia acelei familii, care a ajuns sa tremure la fiecare hemoleucograma, sa ne bucuram de viata si de copii, sa ne bucuram ca ai nostri pot sa alerge, sa se dea in tobogan, sa linga pietre, pana la urma, ca sunt sanatosi si pot suporta un deranj minor, noi stam stresate ca poate intr-o zi va mai face o diaree si il privam de o gramada de experiente placute pentru el pentru ca ne e teama 😦

        Apreciază

      • Cam asa sunt si eu, la nivel teoretic, ca la nivel practic n-am experimentat prea multe. Dar sper ca atunci cand va fi cazul, sa imi aduc aminte ce-am citit si ce mi-am propus si sa pastrez calea de mijloc 🙂

        Apreciază

  3. Foarte tare articolul!! Era sa ma iau la bataie cu o femeie mai in varsta zilele trecute, pentru ca, in opinia ei, imi bat joc de copil ca nu ii dau sare si zahar, ca de unde isi procura copilul energie, vreau sa faca vreo cadere, sa fie anemica, ca nu ii administrez toate mineralele de care are nevoie si ca fata va creste subdezvoltata psihic, ca nu are tot ce ii trebuie in organism.. m-a lovit in moalele capului si imi venea in prima faza sa ii dau cu un scaun in cap, pentru ca eu discutam cu alta persoana de chestia asta, dar ea a ascultat discutia si s-a bagat singura in seama. :)) eu ii zic frumos, ca pana la varsta asta eu am crescut-o pe a mica, fara sfaturi gratuite, si asa vreau sa continui.. Era foarte intrigata femeia ca imi permit sa ii vorbesc asa unei asemenea eminente in nutritie.

    Nu stiu cum sunteti voi fetelor, dar pe mine ma ajuta mult varsta in cazurile astea, pentru ca pot spune ca sunt de o nesimtire crasa.. :)) adica nu iert nimic si aplic legea mea cu oricine. poate peste ceva ani ma mai „educ” si eu si o sa fiu mai diplomata, mai intelegatoare, insa acum nu am chef sa inteleg toti necunoscutii de pe strada care se baga in seama in discutii care nu ii privesc si consider ca e dreptul meu sa ii trimit la plimbare.. 😀 pup sleepy, si ma bucur ca ai mai scris ceva.. ca ala cu tatzii la mine nu a avut succes.. :)) defapt la sotz.. 😀

    Apreciază

    • las ca celas lucru mi-i s-a zis si mie dar nu era o necunoscuta este o prietena si pe deasupra medic ( care la randu ei foloseste sare zahar tot pe ideea ca un copil nu trebuie privat de la anumite minerale zaharuri glucide si alte nebunii de genu bine ei i-a zis pediatra care este o mare scula d bascula in randul pediatriilor din Buc … nu am auzit de ea pana la ea dar fie :))) eu la pomu laudat nu m-am dus pt ca nu tot timpul e oky 🙂 ) sau inca o treaba sa dam vitamine sau mai bine zis sa indopam copilul cu vitamine de la 2 saptamni de viata ! pentru ce ? pe ce baza se dau vitaminele la noi in tara ? i-ai facut copilului analize sa vezi dca e anemic sau ca are carente de vitamine ? mie nu prea imi place ideea asta (nu stiu de voi dar eu sunt anti antibiotice si anti vitamine unde nu este nevoie ) lasa ca si eu am sarit la gatu altora cu alte treburi deci DA SUNT REA! dar in fond si-n urma urmei fiecare isi creste copilul cum creste de cuviinta si ar fii de indicat sa se uite mai intai in gradina lui apoi sa dea sfaturi !
      un alt exemplu p care pot sa-l dau e cu fata nasiilor nostrii aia mare care se pune si-n cap urla rage ca leu in savana raneste copii mai mici violenta si rea iar maicasa imi zicea mie ca pot sa-i dau lejer dulciuri sub 3 ani ca nu fac nici un rau …. poftimm ??? hiperactivitatea aia si irascibilitatea este asa nativa sau colcaie zaharu in vene ??? sa ma lamureasca si p mine ! :)))))
      in ceea ce priveste mancarea facuta … da unele mame sunt absolut „disperate” ca sa faca mancarea exact ca la „carte” fiarta 45′ 55″ ca altfel sa nu se suprafiarba :))) si eu cand am zis ca gatesc la aburi mi-au sarit in cap ca domne nu se face mancarea bine ! ma rog !

      Apreciază

  4. uauuuuu, super articol sleepy!

    Eu am renuntat sa ma iau la „bataie” cu oricine isi da cu parerea in privinta copilului meu,il cresc asa cum cred eu ca e mai bine pentru ea.
    Eu nu am dormit nicio noapte cu ea, din prima zi a fost pusa in patut, afara daca am iesit in carucior si s-a invatat asa, iar eu sunt multumita .
    De o luna s-a invatat si doarme singura pe zi, o pun in patut si in 10 minute adoarme, doarme toata noaptea, e copilul perfect!

    Fetelor va pup, ca ma solicita, e o placere sa va citesc, din pacate nu am timp sa va citesc mai des si sa „particip” la discutiile voastre pe cat mi-as dori.

    Sa aveti o zi buna si multa sanatate la bebei!!!

    Apreciază

  5. Aici sunt! Din fericire acum nu mai scriu din Angola,am ajuns in Europa… Si ce am vazut prima data? Niste capsuni mari si frumoase, destul de bune la gust… si super ieftine!Ma crezi ca mi-au dat lacrimile cand am gustat? 😦
    Revenind la articolul tau, da, sunt foarte de acord ca suntem rele si am si eu prietene cu bebici care asculta cu sfintenie ce zice medicul de familie cu conceptii din 1900 toamna, iar cand incerc sa le explic nu sunt flexibile deloc, cred ca fabulez… dar in schimb, nu folosesc scoica la copil „ca e mic inca”

    Apreciază

  6. Super articol!Acu eu sa mai zic….Matei e purtat in wrap de la 3 saptamani si ii/ne place asa. Sa vedem cat l-oi mai putea cara asa, ca deja are aproape 7 kg. Nani face cu noi, iar ziua doarme fara probleme in cosuletul lui de bebe mic…:) Acu are 2,5 luni, deci e mare!:P
    Oricum, cred ca ai punctat foarte bine. Poatre trebuia bolduit cumva, nu exista reteta perfecta, dar atata vreme cat simti ca e ok ce faci si il respecti pe el si pe tine, cred ca e in regula.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s