Pentru tati

Standard

Da, da, e un articol pentru tatici, mai ales pentru next-to-be tatici sau pentru taticii prospaturi. Nu m-am imbatat cu apa rece sa banuiesc ca e plin pe aici de masculi dornici de sfaturi si informatii, dar ma gandesc ca poate mamicile  viitoare o sa le dea un ghiont sa citeasca.

Pentru ca pe perioada sarcinii toata lumea se invarte in jurul gravidei si dupa nastere in jurul micului urlator. Similar, in toate cartile pe care trebuie musai sa le citesti inainte de nastere, toata istoria sa concentreaza pe copil si arareori pe mama. De tata se zice doar ca trebuie sa faca cumparaturile la inceput si ca trebuie sa se implice in cresterea copilului ca e important. Serios. That’s it. Si am citit multe carti de gen.

In plus, 80% sau oricum un procent din asta ametitor divorteaza sau se despart in primul an de viata al copilului. E cel mai greu din intreaga istorie a unui cuplu. Si stiti de ce? Pentru ca habar n-au la ce sa se astepte.

Sunt doua variante de tati: varianta a) care e extaziat ca o sa aiba plod si evident ca nu stie ce-l asteapta si varianta b) cel terifiat ca o sa aiba plod ca n-o sa mai poata iesi la bere cu baietii si tot habar n-are ce-l asteapta, asta  cu berea e doar varful iceberg-ului.

Asadar, dragi masculi, this is for you.

Bun, cum ar veni s-au cunoscut un baiat cu o fata, s-au placut si s-au luat sau nu, dar s-au hotarat sa toarne un plod. Minunat.

Pentru el, ea e o fiinta delicata, finuta, glezna de caprioara, manichiura facuta, parul aranjat, sau cel putin praspat spalat, care miroase bine, e cu siguranta una din cele mai destepte femei pe care le-a vazut ever, si poate sa discute cu ea orice, incepand cu misterele lumii antice si terminand cu evolutia portofoliului la bursa. Sigur, mai are si ea mici scapari gen ca nu-l lasa sa iasa la bere cu baietii, dar per ansamblu e tot ce a visat.

Pe perioada cat e gravida, e chiar si mai si, ca doar e magica purtatoare a mostenitorului familiei, deci mai mult farmec de atat imposibil sa existe. Pentru ea sarcina e o perioada de rasfat. Cat am fost gravida, mie una toata lumea mi-a suflat in fund: loc cedat la cozi, zambete tampe pe strada, strainii imi ofereau flori si fructe (serios, nu exagerez), nu mai zic de cum se purta propriul familion.

Bun. Deci cu mici variatiuni pe aceeasi tema, cam asa va vedeti toti partenerele, right?

Ei bine, acum luati aceeasi femeie, mai puneti vreo 10 kile pe ea (give or take), majoritatea concentrate in jurul burtii, imbracati-o in niste haine rupte (ca asa sunt hainele speciale de alaptat ce le purtam dupa nastere), pe jumatate goala, dar nu intr-un sens bun (tot legat de scopuri primordiale de hranit copilul), cu parul nespalat, incalcit si urat mirositor, cu chestii lipicioase si neidentificate pe ea (voma, lapte, muci), care n-a mai facut dus cine stie de cand, dar sigur nu azi, care plange cam 20 de ore din 24, care urla isteric la tine cam 12 din 24 (in restul de 12 esti la scarbici, desigur, acolo e Raiul pe Pamant comparativ cu ce te asteapta acasa), care nu mai intelege nici o gluma nici insotita de diagrama de rigoare si al carei IQ a scazut dramatic.

Serios, mai proasta ca in primele luni dupa ce-am nascut-o pe S. n-am fost toata viata mea.

Asadar, this is it. Cu tanti asta va trebui sa locuiti o perioada. S-ar putea sa apara cateva zile, cateva saptamanai sau cateva luni. Daca isi prelungeste sederea peste 3 luni luati-o de manuta delicat si duceti-o la doctor. Serios, nu-i de gluma.

Booon, revenind, cum va descurcati cu dihania?

La noi, initial, sotzoo incerca sa-si exprime opinia paterna vis-a-vis de modalitatea de crestere a plodului. Nu, Doamne fereste, nu din proprie initiativa, il intrebam eu. Evident insa ca dadea raspunsurile gresite. A fost o drama pentru care nu i-am vorbit vreo 2 zile ca a vrut sa spele copilul la fund cu apa calaie. La un pas de decapitare a fost si cand a indraznit sa comenteze ca i-am zis ca Betadina e in baia mare cand specificasem clar ca e in baia mica. Nu mai spun de data aia cand a incercat sa faca o gluma si a zis ca nu e bine sa tina cutite pe langa mine. Am plans o ora. So yes, I was no fun.

El a invatat pe pielea lui care e abordarea corecta, dar pentru ca imi sunteti simpatici (ok nu imi sunteti chiar simpatici, dar va recompensez ca-mi cititi blogul), vi-o zic eu direct. Spuneti da! Asta e cheia succesului. Orice, dar orice ati fi intrebati, raspunsul e DA. Exemplificam:

1. I-o fi foame?

DA

2. Sa-i dau sa pape?

DA

3. I-o fi somn?

DA

4. Sau poate vrea la plimbare?

DA

5. Ma duc sa o pun in patut.

DA

6. Mai bine o schimb, poate e uda.

DA

7.Imi vine sa ma arunc pe geam!

DAAAAAAAAA! aaaaaaaaaaa, aici raspunsul corect era NU, fiti si voi atenti, ce naiba!

Deci ati prins ideea. Nu cadeti in capcana, daca va intreaba Tu cum ai zice sa fac?, nu raspunde niciodata asa si pe dincolo. oricum nu va fi raspunsul bun, ci intreab-o pe ea cum ar vrea sa faca, dupa care ii spui ca e cea mai buna idee ever ever ever.

Sigur, daca are de gand sa omoare copilul e cazul sa protestezi docil dar ferm si sa impedici actul.

Evident ca sunt si exceptii, mame care trec peste nastere ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, sunt calme si adunate, au timp sa mearga la coafor si sa citeasca presa. O prietena chiar imi spunea de o mamica care plutea de fericire dupa nasterea fiecareia din cele 2 fetite. Eu asa ceva nu am vazut, dar nu zic ca nu exista, s-au mai vazut minuni.

Si vestea si mai buna e ca trece. Si ca e normal. Deci rolul taticului la nasterea copilului e imens, el e piatra de temelie. Daca el isi pastreaza calmul, atunci si mama e ok si implicit copilul e ok :). Sigur, trece si daca tatal e isteric si agitat si acuza mama in stanga si in dreapta (cate cazuri n-am auzit, din pacate :(), dar aici ne intoarcem la procentul ala aberant de mare de oameni care se despart. Sau care stau impreuna fara sa se iubeasca, de dragul copilului. Not fun.

Thus, dragi tatici, aer in piept si curaj, bestia va pleca si dupa ramaneti cu o mama normala, care nu mai e exact ca inainte, dar altfel, poate mai bine :). Plus bonus o minunatie, sau doua, sau trei de copil/i.

Reclame

31 de răspunsuri »

  1. Well, in puii mei, eu cred ca am fost mai rau de atat. Si nici acum nu mi-a trecut de tot. Acum, ca sa fiti pregatiti toti (de ambe sexe), in jur de 2-3 ani vine etapa a doua. Cuplurile care nu s-au paruit, despartit, something in primele luni, o patesc la 2-3 ani ai copilului. Cam toti prietenii mei ai trecut printr-o perioada crancena atunci, nici noi nu am fost mai norocosi… sa zicem ca e mai bine acum, desi ne mai „haraim”… oricum, fiti pe faza, ca se intampla alte minuni atunci… 🙂

    Apreciază

      • Bai, ma fac de ras daca il fac pe genunchi, plus ca imi pierdui vremea cu tot felul de prostii azi, asa ca…. in mai.
        Da, inca o tura, foarte putini au scapat. In general la 2-3 ani se cam termina „hanimunul” mama-copil, ea se simte dintr-o data sufocata si depasita, ar vrea ca dumnealui sa preia mai multe responsabilitati (pe care ea i le-a refuzat in primii doi ani, sau i-a negat competenta, dar nu conteaza, ingratul ar trebui sa se simta si sa-si dea seama ca s-a schimbat treaba, fara sa-i zica ea), el sta potolit ca s-a invatat din primii doi ani ca daca se apropie se joaca cu focul, nah, d-astea. AM vazut intai la prieteni, apoi la nasa-mea, ca sa ajung in cele din urma si eu tot acolo. Daca se mai si suprapune pe niste probleme independente de plod, treaba e naspa…

        Apreciază

      • Nha, acu’ eu nu va zic ca sa va sperii, dar cred ca daca sunteti un pic pregatite pentru eventualitatea asta o sa fie mai simplu. Adica, pe mine m-a ajutat sa-mi revin numai gandul ca „vaaai, si T tot 2 ani jumate avea cand o luase L razna”. Mi-am dat seama ca e o faza si m-am mai potolit 😀

        Apreciază

      • Mai, claaaaaaaar ajuta, adica sunt de parere ca e muuuuult mai bine sa te pregatesti de ce-i mai rau si apoi sa fie poate un pic mai bine. Doar ca nu stiam, adica chiar nu stiam, lumea nu prea vorbeste (nici) de chestia asta.

        Apreciază

  2. idem oana…holly cow, that sucks! tocmai ce ne-am mai revenit si noi, mai mancam impreuna la pranz, mai discutam de una, alta, ca inainte de nasterea lui alexander, mai socializam, etc….nu, nu, nu, nu sunt pregatita de inca o tura de asta.

    Apreciază

      • Mai, evident ca nu e obligatoriu si unii „scapa”. si, in general, in afara de niste certuri mai „sanatoase” nu se intampla mare lucru. Dar, asa cum nimeni nu vorbeste de depresia postnatala si, cand o traiesti, te simti ultimul om pentru ca treci prin asta in loc sa fii euforica si sa-i multumesti cerului pentru binecuvantare… nimeni nu vorbeste de momentele de criza in cuplurile cu copii. Unele mai sincere recunosc ca au trecut si ele prin asta atunci cand te vad pe tine crizata, dar, in general, nimeni nu spune. Acum nici nu zic ca ar trebui sa ne spalam „chilotii” in public si sa dam din casa tot, dar se poate sa se intample si asta si, daca se intampla, e o faza normala…

        Apreciază

      • Dar mie mi se pare super bine ca spunem (nu cred ca e vorba de spalatul rufelor in public, si eu sunt o persoana extrem de discreta, obsedat de discreta uneori :D), sa se simta si altele normale :D. Asta e regula, nu exceptia, sa ai baby blues dupa nastere si in orice relatie sunt ups and downs (na, ca nu stiam eu ca e unul la 2 ani asta e partea a doua :)). M-am saturat de toate muierile care afiseaza casnicia perfecta cu sotul perfect si copilul perfect in casa perfecta si care nu se cearta niciodata. Nu zic ca nu exista, or exista (dupa cum spuneam si in post, exista si minuni), dar dintre prietenele mele apropiate, toate avem la un moment dat chef sa-i sucim capul partenerului. Ce e asa de greu de spus asta? Daca lumea ar vorbi despre chestiile astea ar fi cred mai putine divorturi, ca tot aud lately doar de astea :(.

        Apreciază

      • Mai, pentru ca suntem crescuti in spiritul perfectiunii, suntem educati in ideea ca telul in viata ar trebui sa fie sa o atingi. Cu atat mai mult cand vine vorba de echilibrul emotional. Asa e generatia noastra, daca vom invata ceva din greselile parintilor poate copiii nostri nu vor mai fi la fel.
        Dar noi am invatat de mici (nu sub forma asta, evident) ca nu trebuie sa ne exprimam emotiile, mai ales pe cele negative. Ca a-ti arata depresia sau momentul de dezechilibru e o dovada nepermisa de slabiciune. Ca trebuie sa fim toti puternici si un om puternic e ala care merge pe cuie, ca yoghinii, si zambeste. Astea suntem. Nu poti sa spui ca iti vine sa fugi de acasa, ca te enerveaza plodu’ si barbatu’ cateodata de iti vine sa-i dai cap in cap, ca esti deprimata, pentru ca asta inseamna sa fii slaba si-mai rau- nebuna. Pentru ca, iar, noi nu stim sa facem diferente intre un moment de angoasa si boala psihica. In mintea noastra, ambele se trateaza la spitalu’ 9, la nebuni. Spune-le la 10 romani sa mearga la un psiholog si 9 iti vor raspunde ca ei nu-s nebuni. 😦

        Pe de alta parte, nu cred ca e buna nici varianta be), aia in care, prin contagiune, dupa ce si-a manifestat una trairile negative, fenomenul se amplifica pana la nivelul de „concurs” – care e mai nenorocita si are plodul cel mai imposibil. Am vazut asta pe forum la un moment dat, lucrurile degenerasera si sarisera in partea opusa si tinerele mame se incurajau in „vai, eu nu mai am viata, bestia mi-a mancat-o, am cel mai rau copil din lume”. Nici asa nu-i bine. In vremea aia ma gandeam daca nu e mai bine sa ascunzi toate astea si sa mimezi fericirea si perfectiunea… 😦

        Apreciază

      • Completare: am uitat ceva. Trist nu e cand mintim in fata altora, ci cand ne mintim pe noi insine. Cand nu ne permitem sa simtim ceea ce simtim, si atunci refulam si intra in actiune mecanismele de aparare: proiectam pe cei din jur agresivitatea acumulata de noi, devenim ostile, ne victimizam, ne razbunam. Cred ca lucrul cel mai important e sa fim sincere cu noi insine si sa invatam sa traim cu partile noastre mai putin bune. Da, stiu, teoria e simpla, in realitate e greu, dar macar de asta daca suntem constiente, viata ne va fi mult mai usoara.

        Apreciază

      • vai ce bine ar fi sa ai dreptate! poate scapm….oricum, deja e mult mai bine decat a fost. doar ca cateodata am sentimentul de déjà vu….poate o sa radeti, tot ce scri tu aici de sara, pare sa se repete si la noi….luna 13, ne ies dinti si ne doare si e naspa. in aceasta perioada ma regasesc in 2 dintre posturile tale, oana: luna 13 cu bebe si cand plange sara….si ca sa stii, ieri calcam si ma gandeam ca chiar daca ne stim de multi ani, abia acum citind chestiile astea imi dau seama cat de multe in comun avem…ei da, cand plange alexander as putea sa il bat pe gerhard…si imi vine sa il arunc pe geam in fiecare noapte cand se mira ca iar s-a trezit alexander…doar de vreo cateva saptamani am inceput sa facem haz de necaz si sa radem unul de altul cand suntem nervosi si sa dezamorsam bomba…dar ne-a luat mult…de aia zic ca nu sunt pregatita pt tura 2
        dar poate scap totusi, hmmmm…tb sa scap, tb sa gandesc pozitiv

        Apreciază

    • Pai da, baby blues-ul are legatura cu hormonii de dupa nastere, nu doar cu primul copil. Atat ca la urmatorii cred ca e mai usor ca deja stii care e treaba, ca e normal, ca trece, bla bla 🙂

      Apreciază

  3. Tura 2 e legata oare de intoarcerea la servici, schimbarile aparute inevitabil in rutina zilnica si senzatia de oboseala ca nu le poti face pe toate? ca daca e asa, am sanse mari sa scap, dat fiind ca la mine chestia cu serviciul s-a intamplat acum ceva mai bine de 1 an. Oricum, mai nasol decat prima tura nu cred ca ar putea fi. Ca sa va faceti o idee: in prima luna eram prea ocupata sa bocesc si singurul cu care aveam chef sa scot mai mult de 2 vorbe era barbatu-meu. Dupa aia m-am oprit din bocit si brusc mi-au venit ganduri de divort cu o frecventa ametitoare, care a mai scazut de pe la 6 luni la 1 an si dupa aia s-a diminuat simtitor, de fapt cred ca punctul culminant al declinului, ca sa zic asa, a fost primul concediu in 2, cand avea fii-mea vreun an si 3 luni. In ultima vreme, ce sa zic, in afara de oboseala cronica si de faptul ca ma „zburlesc” uneori (ca altfel n-as fi eu), n-am mai avut idei din astea nastrusnice.

    Apreciază

  4. Draga Sleepy, nu am copii, dar citesc cu o asa mare placere blogul tau! Articolul asta e minunat si dupa un ghiont si tatal viitorului meu copil l-a citit pe nerasuflate. Felicitari ca esti o mama minunata!

    Apreciază

    • Buna Oana, ma bucur ca iti place blogul si ma bucur si de ghiont :)). Nu cred ca sunt o mama minunata, cred ca sunt o mama normala si sunt la fel de minunata ca orice alta mama, mai toate vor sa faca ce e mai bine pentru viermele din dotare :).

      Apreciază

      • Ba esti o minunata! Sunt inconjurata de prieteni care au in dotare bebelusi, copii si sunt surprinsa de fiecare data cand ne vedem cu ei de ideile pe care le au in legatura cu cresterea copiilor, desi sunt persoane „citite”. Doar Capraru citesc, ma sfatuiesc sa nu care cumva sa tin copilul in brate, diversificare de la 4 luni…si tot asa….so keep up the good work:).. o sa recitesc blogul cand o sa apara si viermele nostru:)

        Apreciază

      • 🙂 Ok, spor la recitit. Daca te macina atunci vreo dilema existentiala, poti sa intrebi, eu cam sunt pe aici :))

        Apreciază

  5. Desi iti cittesc blogul regulat e prima oara cand scriu.
    Am ras cu lacrimi de nu mai pot.
    Astept sa vina „sotzoo” de afara cu primul nascut pentru un feedback complet.
    Ce era de spus, s-a spus, dar maaaaare dreptate ai!

    Apreciază

  6. si DA, monstrul ala verde din a doua poza este „o fiinta delicata, finuta, glezna de caprioara, manichiura facuta, parul aranjat, sau cel putin praspat spalat, care miroase bine”

    Apreciază

    • :)) Daca asa li se pare cand sunt gravide, ma intreb cum arata cartile pentru dupa nastere. Oricum, e prima reprezentare aproape de adevar 😀

      Apreciază

  7. Pingback: Cui i-e frica de lupul cel rau? « Sleepy00's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s