Arhive zilnice: 19 aprilie 2012

Educatia Montessori

Standard

Asta vara iesisem cu prietena (cea care o lasa pe Maria sa mearga in masina fara scaun) prin parc. Si ea mi-a balmajit ceva ca face cu Maria activitati Montessori ca cica nus ce casa regala isi educa progeniturile in acest spirit. Nu auzisem veci de Montessori, iar cuvantul educatie mi se parea ceva indepartat. Totusi, pentru ca sunt genul care musai sa stie tot, macar cate putin din tot, ajunsa acasa am googalit. Am dat si de casa regala, dar am dat si de fondatorii Google, ai Amazonului nostru mult iubit si shoppuit, Wikipediei, de Gabriel Garcia Marquez, de Brazelton de-l tot recomand eu la carti de puericultura si inca vreo tona de celebritati. Bun, am pus deoparte subiectul pana prin toamna cand o alta prietena m-a intrebat daca nu vreau sa vorbeasca la cresa la care mergea fetita ei pentru Sara, in toamna urmatoare. Adicatelea mai era un an pana la mersul Sarei la cresa/gradi. Credeam ca am tot timpul din lume si m-am uitat chioras la ea, dar deja idee era plantata :D.

Asa ca, aducandu-mi aminte de mama Mariei, am inceput sa sap dupa Maria Montessori. Am constatat ca am o gradi chiar langa mine. Nu eram la vremea respectiva foarte decisa intre bona si gradi (o sa scriu si despre asta), dar ca sa iau o decizie trebuia sa vaz care-i treaba. Aia cu aia faimosii nu mi se parea foarte mirobolant, sincer, as baga mana-n foc ca pentru aproape orice stil de educatie gasesti ceva vedete sa il fi urmat. Dar ma rog, e good PR. Nu sunt genul de mama care face activitati cu copilul si nu sunt genul de mama care crede ca e cool sa stie engleza la 3 ani si ca o sa fie un geniu din asta. Ba chiar mi se falfaie total de limbi straine pana la scoala. De fapt mi se falfaie de orice inseamana a invata (inclsuiv cantecele si poezii) pana la scoala. Si nici dupa scoala nu m-am dat ever in vant, adica n-o sa tin musai sa vina acasa cu 10 pe linie. Sau A pe linie, cum mai e moda acum. Eu vreau ca Sara se se joace. Ca e copil si asta ar trebui sa faca copiii.

Asa ca eu din Montessori asta am inteles: lasa copilul sa se joace. Sigur, copilul are la dispozitie o tona de jucarii educative, li se arata cum se folosesc, dar daca ea are chef sa se joace cu cuburi, sa inchida un fermoar, sa se spele pe maini sau sa se uite pe geam, e in intregime alegerea ei. Educatoarea nu ii intrerupe din absolut nimic (mai putin paruieli). Cand se paruiesc, intai li se explica ca e naspa, aiuea, cam nasol, si apoi nu mai sunt lasati sa interactioneze cu ceilalti copii (dar pot sa se joace sau sa faca absolut ce vor ei intr-un alt loc, nu acelasi loc, nu exista scaunul sau coltul rusinii) pana nu declara cu mana pe inima ca vor inapoi si ca le-au trecut dracii.

Cam asa am fost crescuta  si eu, si vorbind cu tata despre educatia asta (aveam emotii ca n-o sa inteleaga alegerea noastra), am constatat ca la fel a fost crescut si el. Buncii asa ne cresteau (din lipsa de timp probabil :D, nu statea nimeni dupa fundul nostru). Ne aratau cum se face, si apoi trebuia sa facem singuri. Inca imi amintesc perfect cum  ma smirocaiam la bunica-miu sa imi citeasca nu stiu ce din ziar in timp ce se barbierea tacticos cu arhifamiliarul briceag. Bunicul imi zicea ca el mi-a aratat alfabetul, ca stiu toate literele, ca am citit impreuna de 1000 de ori si ca acum sa pun mana sa citesc. Aveam 4 ani. Si da, am invatat sa citesc. Datorita lui. 🙂 Tot bunicul o intreba pe maica-mea pe la 4 luni de ce nu mananc singura cu lingurita si m-ar fi lasat sa nu mananc pana ce nu invatam sa o folosesc, deci sa nu exageram :)). Dar ati prins ideea. Nu facem lucrurile in locul lor, ii ajutam sa inteleaga cum sa le faca singuri. Daca nu fac ceva inseamna ca nu sunt pregatiti. Stop si mergem mai departe. Bunicul nu m-a premiat atunci, nu mi-a dat nicio bomboana si nici nu a sarit intr-un picior, dar am stiut ca era mandru de mine :). In Montessori nu exista nici recompense nici pedepse. M-am inteles tare tare bine cu bunicul si unul din marile mele regrete e ca n-am apucat sa ii citesc la batranete, cum ma rugase. Cel de-al doilea e ca nu l-am lasat pe tata sa ma conduca la altar cum si-ar fi dorit si am urmat o traditie stupida sa ma duca nasul, la o nunta unde n-am respectat nicio alta traditie. Nu mai fac asa, nu-mi plac regretele.

Revenim. Instinctiv, asa e felul in care am crescut-o pana acum pe Sara. Adica mai intai instinctiv si apoi linistita ca e ok si ca nu abandonez copilul daca o las sa se joace singura. Sara alege intotdeauna cu ce vrea sa se joace (are jucariile insirate in sufragerie si la ea in camera in asa fel incat sa ii fie accesibile). Fiecare jucarie/joaca este intai prezentata.  Nu ma duc niciodata peste ea cand se joaca, sa ne jucam impreuna. Daca ea vrea sa se joace cu mine ma cheama sau vine la mine. Credeti-ma, functioneaza.

Gradinita unde am inscris-o e una de gen, am avut noroc sa fie langa casa, dupa cum spuneam. Sa duc copilul prin trafic o ora doua pe zi era pur si simplu exclus. Probabil daca nu era in zona as fi ales bona. Nu ma intereseaza la o gradi M. nici sa aiba materialele originale (se gasesc cu miile de downloadat si copii chinezesti pe net), nici ca educatoarele sa aiba patalama. Ma intereseaza spiritul Montessori (prea pompos suna), ca de Sara sa aiba grija niste persoane care o respecta.

Am inceput sa ii caut si jucarii de gen, si surprinzator (sau nu) se joaca cu ele mult mai mult decat orice alta jucarie piuitoare sau luminoasa. De exemplu are niste animale din lemn pe o placuta de lemn (nu sunt neaparat M. astea) pe care le insira si le studiaza zilnic. Sau marul cu omida legata cu sfoara pe care a invatat rapid sa o manuiasca si o tine ocupata minute in sir.

Nu sunt fan absolut. Nu imi place rigurozitatea cu care e abordata metoda si nu imi place metoda de adaptare, dar m-a convins Maria ca e nu e complet inumana (nu te lasa sa stai cu ea in clasa, dar o poti astepta pe hol si ea poate iesi de 100 de ori la tine).

Am avut ceva dubii, sunt destul de conservatoare de fel. Si l-am intrebat pe sotzoo ce zice el ca o ducem la o gradi unde n-o sa invete cantecele si poezii de o sa ne spurce lumea (era sa zic stabunicile, da’ bunica’mea e cea mai cool ever, ea a reactionat prima pozitiv si la asta si la alaptat exclusiv pana la 6 luni, si prelungit samd). La care sotzoo ma intreaba: Da’ ti se pare ca iesim normali rau din scolile clasice? 😀 True. So Montessori it is cel putin pana la scoala (acolo deja mi se pare o alta discutie).

Sa nu credeti ca ma dau specialist, nici macar initiat, abia m-am apucat de citit cartile ei si de sapat dupa bloguri si site-uri. Dar am zis sa va spun si voua, poate va macina dileme de gen. Eu una nu auzisem de Montessori cu ceva timp in urma si daca intamplarea nu facea sa aud posibil ca Sara sa fi mers la cine stie ce gradinita de genii cu predare exclusiva in limba engleza. NOT.